Economia, cultura şi geografia : componente ale sistemului internaţional

Economia, cultura şi geografia : componente ale sistemului internaţional

Business_Economy1_638628059Viaţa socioeconomică şi strategiile politice ale comunităţilor umane au fost dintotdeauna modelate de achiziţia de teritorii ori de apărarea lor.

Viaţa socioeconomică şi strategiile politice ale comunităţilor umane au fost dintotdeauna modelate de  achiziţia de teritorii ori de apărarea lor. Erau puse în balanţă continuarea  existenţei grupului asediat ca grup social matur, coeziv, cu o tradiţie în spate ori instituirea unei hegemonii a invadatorilor. Atât în trecut cât şi în prezent, relaţiile internaţionale nu aveau vreo legătură cu dreptul, legitimitatea ori democraţia, ci cu voinţa unui stat sau imperiu impusă asupra altui stat sau imperiu prin puterea militară superioară. Noile teritorii însemnau noi surse de venit iar geografia era miza, prin trăsătura sa de a nu putea fi replicată.

O astfel de viziune asupra interacţiunilor din sistemul internaţional este însă îngustă. Un caz istoric deosebit de interesant  ne arată că, neacordând suficientă atenţie politicilor monetare, Imperiul Spaniol şi-a dinamitat sistemul monetar prin importarea în cantităţi mari a metalelor preţioase din zonele cucerite în America Latină, ducând astfel la scăderea valorii acestora în Europa. Spaniolii n-au înţeles că metalul preţios şi banii au valoare în momentul când nu toată lumea le deţine, iar acest lucru a dus la pierderea puterii şi influenţei pe Bătrânul Continent.

Dacă judecăm după anumite artefacte ce sunt datate ca aparţinând epocii regatelor akado-sumeriene, o bucată de lut gravată, aparţinând unui creditor, reprezenta o plată sigură pentru un bun sau un serviciu. Banul reprezenta în acest caz un contract între creditor si debitor, o promisiune şi încrederea că promisiunea va fi onorată. O idee foarte apropiată de semnificaţia contemporană a banului…

În epoca actuală pare că cei mai importanţi actori de pe scena internaţională încep să fie economia şi cultura. Deşi cheltuielile militare sunt în creştere în cadrul ţărilor ce-şi revendică un loc în cadrul sistemului internaţional, ideea conform căreia puterea militară începe să fie subordonată puterii economice şi culturale a unei naţiuni este din ce în ce mai des amintită. Gradul de răspândire a activităţilor economice, dezvoltarea sistemelor de comunicare şi de comunicaţii, inovaţia, cercetarea, libertatea de mişcare a bunurilor, muncii şi capitalurilor , toţi sunt factori ce deschid şansa unei geografii globale accesibilă şi statelor care nu au capacităţi militare considerabile, dar care au capacitatea intelectuală de a dezvolta tehnologii şi de a creşte stocul de cunoaştere al umanităţii.

Sistemul actual de tratate face o confruntare armată de mari dimensiuni să fie – cel puţin în următorii ani – , puţin probabilă. Aceasta nu înseamnă că, aşa cum au fost voci la finalul fiecărui eveniment major din ultimii 70 de ani, ne aşteaptă pacea eternă. Sau, dacă este eternă, experienţa istorică ne-a dovedit că eternitatea nu durează prea mult. Majoritatea confruntărilor s-au mutat pe tărâmul economiei. Banul este singura ideologie care de-a lungul istoriei umane consemnate a rămas valabilă, general împărtăşită. Supravieţuirea statelor şi a societăţilor constituante depinde de abilitatea acestora  de a se adapta competiţiei economice şi strategice.

Mckinley Conway a încercat să creeze o hartă conceptuală pentru a explica relaţia dintre omul economic şi spaţiul geografic, definind geoeconomia ca fiind „the science that brings natural resources and manpower together in a productive way to realize the ultimate development stage for nations, states, cities and companies”. De remarcat că autorul citat face referire şi la actori geoeconomici non-statali, precum companiile. Companiile multinaţionale fac obiectul a numeroase analize culturale şi economice în ceea ce priveşte configuraţia actuală şi viitoare a peisajului relaţiilor economice internaţionale. Până şi sisteme considerate cvasi-închise se văd nevoite, în dorinţa de a-şi îmbunătăţi performanţa economică şi financiară, să permită pătrunderea capitalului străin: Arabia Saudită a permis recent accesul firmelor de investiţii în mod direct pe Bursa din Ryadh iar guvernul de la Beijing a acordat autorizaţii câtorva reprezentanţi americani de a desfăşura operaţiuni pe piaţa de capital chineză.

Schimbarea de paradigmă dinspre deţinerea de teritorii către deţinerea de cunoştinţe este crucială pentru înţelegerea relaţiilor economice internaţionale. Tehnologia şi ştiinţa sunt cele care garantează dezvoltarea unui actor statal sau non-statal. Însă pentru a face acest lucru, este nevoie de achiziţia de resurse. Iar factorul care stă în spatele dezvoltării economice sunt resursele energetice. Din acest punct de vedere, nu toate statele dispun de resursele necesare pentru a onora cererea internă. Pe cale de consecinţă se îndreaptă spre furnizori externi, însă, de cele mai multe ori, aceştia sunt state, regiuni sau organizaţii (precum OPEC, Rusia, ţările Asiei Centrale) care au carenţe în ceea ce priveşte structura capitalului, democratizarea, respectarea drepturilor omului şi o demografie în expansiune cu prea puţine oportunităţi de dezvoltare personală.

Leave a Reply

Your email address will not be published.