Strategia securității naționale a Republicii Moldova 2009-2013

Strategia securității naționale a Republicii Moldova 2009-2013

Steag_Moldova_284545113Proiectul reprezintă o strategie specifică unui stat contemporan cu tendinţe democratice deoarece tratează problema securităţii ţinând cont de caracterul său multidimensional şi interdependent. Astfel, strategia include atât aspecte ce ţin de hard security (dimensiune militară şi geo-politică), cât şi aspecte ce ţin de soft security (dimensiunea culturală, de mediu şi socio-economică). În ansamblu proiectul e inovativ, dacă ţinem seama de lipsa unei tradiţii democratice ce a influenţat evoluţia statului şi implicit a concepţiei despre securitatea naţională. Strategia Republicii Moldova are la bază o viziune sistematică şi e în mare parte un document coerent dar prezintă anumite aspecte irealiste sau cel puţin incompatibile ce îi conferă un caracter ambiguu şi contradictoriu.

Un aspect interesant în cadrul  proiectului e reprezentat de problema neutralităţii. Astfel documentul relevă intenţiile Republicii Moldova de a-şi asigura securitatea în plan extern cu respectarea principiului constituţional al neutralităţii. Sunt prezentate relaţiile cu diverse organisme internaţionale (UE, ONU, Consiliul Europei, NATO, OSCE, CSI etc.), dar se subliniază neafectarea neutralităţii în contextul implicării statului în diverse parteneriate cu acestea. Strategia abordează situaţia dificilă a ţării într-o manieră  precaută şi benefică în prezent, dar riscantă pe termen lung. Strategia evită o poziţionare tranşantă a Republicii Moldova ce ar putea leza interesele uneia dintre părţi (statele occidentale-reprezentate de SUA şi statele membre CSI-reprezentate de Rusia).

Obţinerea de către Republica Moldova a unor garanţii internaţionale a neutralităţii sale din partea marilor actori internaţionali ar putea fi o alegere inteligentă în prezent, dar neinspirată pe termen lung. Prin eforturi susţinute pentru recunoaşterea neutralităţii şi integrarea în cadrul Uniunii Europene, în acelaşi timp, nu face altceva decât să se îndepărteze de profilul unui stat demn de luat în serios în cadrul relaţiilor internaţionale. În momentul de faţă principiul neutralităţii îi conferă Republicii Moldova securitate, iar prin această opţiune strategică (în prezent) statul se asigură că nu va fi prins în mijlocul vreunui conflict peste capacităţile sale.

E de înţeles poziţia adoptată de Republica Moldova din dorinţa de a menţine relaţii de cooperare pe plan extern cu cât mai multe state şi  entităţi internaţionale, însă în condiţiile în care acestea au viziuni diferite, există riscul ca în viitor asupra sa să se exercite presiuni din partea ambelor părţi. Consider că Republica Moldova va trebui să-şi definească mult mai precis poziţia în cadrul relaţiilor internaţionale în viitor pentru a deveni un stat realmente democratic şi credibil care să-şi susţină propriile interese. În prezent neutralitatea statului e doar o ficţiune, iar trupele ruseşti continuă să staţioneze în regiunea transnistreană.

În ceea ce priveşte problema Transnistriei, strategia mizează pe suportul SUA pentru a combate interesele Rusiei, dar totuşi e reamintit principiul constituţional al neutralităţii. E oarecum impusă neutralitatea Republicii Moldova având în vedere relaţiile sale externe. Spre exemplu: se autoproclamă stat neutru dar în acelaşi timp are drept obiectiv integrarea într-o organizaţie politico-economică (Uniunea Europeană). Strategia se doreşte a fi un document care să vină în sprijinul consfinţirii statutului Republicii Moldova. Mai precis, strategia a fost transformată într-un mijloc diplomatic de protecţie a actualei forme a statului, după cum se precizează şi în documentconsolidarea statalităţii Republicii Moldova.

Proiectul legislativ tratează de asemenea problema energetică. Personal, cred că  Republicii Moldova îi va fi dificil de construit o democraţie viabilă, asemănătoare ţărilor din Vestul Europei atâta timp cât va depinde din punct de vedere energetic de Rusia şi atâta timp cât trupele ruseşti vor continua să staţioneze pe teritoriul său.

Strategia Republicii Moldova abordează problema terorismului într-o manieră ”originală”. Pe lângă concepţia clasică asupra fenomenului terorist promovată excesiv de către SUA şi acceptată de statele dezvoltate, Republica Moldova vizează şi mişcările separatiste sau de subminarea a autorităţii statului.

Majoritatea aspectelor legate de soft security, menţionate în document sunt tratate din perspectiva aderării la UE. Aşadar, statul se angajează să respecte drepturile şi libertăţile cetăţeanului privind: mediul înconjurător, cultura, religia, sistemul sanitar, etc.

Textul conţine de asemenea prevederi referitoare la combaterea traficului de droguri şi persoane, migraţiei ilegale, corupţiei, terorismului internaţional şi traficului de armament. Pentru desfăşurarea acestor activităţi documentul prevede colaborarea cu instituţii similare din statele vecine şi utilizarea oportunităţilor oferite de Interpol şi Europol. Prin aceste demersuri Republica Moldova se apropie treptat de profilul unui stat membru UE.

În ciuda acestor aspecte, strategia nu prevede nimic referitor la asigurarea securităţii informaţionale  a statului, de unde reiese ”importanţa” acordată de către autorităţile statului societăţii civile.

În cadrul proiectului se poate remarca o lacună evidentă: retragerea ocupaţiei străine nu apare ca obiectiv al statului. Trupele armatei ruse ce staţionează ilegal pe teritoriul moldovenesc sunt tolerate, lucru nu tocmai acceptabil pentru un stat ce aspiră la statutul de membru UE.

Pe de o parte documentul poate fi caracterizat drept unul strategic deoarece conţine numeroase referiri la statutul de neutralitate al Republicii Moldova şi astfel încearcă să evite implicarea statului în eventualele conflicte. Reprezintă un mesaj către diverşii actori internaţionali (state, dar şi organizaţii internaţionale) privind disponibilitatea Republicii Moldova de a colabora în domeniul securităţii.

Pe de altă parte, tocmai colaborarea cu organizaţii şi state între care există diverse tensiuni, poate aduce statul într-o situaţie delicată. Având în vedere modul în care prezenta strategie abordează relaţiile externe ale Republicii Moldova, există riscul  ca documentul să deruteze statele partenere favorizând apariţia anumitor conflicte.

Faţă de SSNR, Strategia Republicii Moldova e mult mai concisă. Aceasta din urmă prezintă de asemenea termenul preconizat pentru acţiunea documentului(4-5 ani), precum şi prezentarea instituţiilor aferente sistemului securităţii naţionale.

În concluzie Strategia Securităţii Naţionale  a Republicii Moldova pe anii 2009-2013 e un document ce promovează progresul societăţii moldoveneşti şi trasează ajustările necesare tranziţiei spre un stat democratic, însă în ceea ce priveşte statul ca instituţie juridică, proiectul reprezintă o ameninţare la adresa independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova.

Leave a Reply

Your email address will not be published.