La început de februarie (foarte început de februarie) anul acesta am avut şansa să stau câteva zile la un prieten în Malta. Spectrul pandemiei se profila încet-încet, dar intensitatea era departe de cea pe care o va căpăta câteva săptămâni mai târziu. După un 2019 în care vizitasem Veneţia, Lisabona şi Salamanca, Malta se adăuga traseului meu mediteranean în sens invers acelor de ceas.

Ca şi în ce priveşte Lisabona ori Salamanca, mica insulă a venit spre periscopul meu fără aşteptări, ceea ce s-a dovedit salutar. De multe ori pomul lăudat te face să treci prin caruselul amăgirii şi dezamăgirii! În altă ordine de idei, locurile neaşteptate îţi provoacă premisele iniţiale, stereotipurile, prejudecăţile şi îţi umplu petele albe de pe harta imaginarului personal.

Cu o suprafaţă de 316 km² şi o populaţie de peste 457.000, arhipelagul maltez se compune din Malta, insula principală şi două mai mici, Gozo şi Comino. Asemeni aluniţelor care par a fi dense la prima vedere, dar difuze ca formă când le priveşti la microscop, aşa este şi dispoziţia micului stat.

Ochiometric vorbind, Malta este un elogiu adus pietrei sau, mai bine zis, efortului omenesc de a construi în piatră. Alb-gălbiul peisajului şi al celor mai multe clădiri redă acea cromatică mediteraneană, menită a reflecta lumina soarelui. Stilul arhitectonic porneşte de la funcţia insulei: aceea de avanpost, de fortăreaţă, aşa se face că numeroase locuinţe redau spiritul de ansamblu în caracterul lor, devenind cetăţi mai mici croite cu eleganţă victoriană. Peste predominanţa minerală se adaugă vegetaţia formată din palmieri şi cactuşi. Primii decorează mai degrabă bulevardele în timp ce tufişurile de cactuşi se află pe câmpuri, în grădini, dăruind imaginea de Imperiu roman târziu.

Întreaga insulă este aglomerată, blocuri, restaurante şi biserici îngrămădindu-se într-o mare densitate, ca un rezumat al tuturor lumilor cărora Malta le-a fost punct de întâlnire. Unele construcţii sunt frumoase, inovatoare, alte redau moşternirea Angliei imperiale, iar altele îţi spun că eşti la marginea Orientului mijlociu şi al arabităţii.

O impresie similară, deşi cu nuanţe diferite, am încercat  la Veneţia şi Bruxelles, două sedii ale fostelor ambiţii imperiale. Şi cred că frenezia edilitară s-a dezlănţuit în perioada de declin sau după o înfrângere ca metodă de a ridica moralul prin supralicitarea esteticului.

În cele trei zile am putut vizita doar trei aşezări: Msida (unde, de altfel, m-am şi cazat), Mdina şi Valetta. Cum suprafaţa arhipelagului nu e foarte mare, întreg arealul ar putea fi străbătut la picior dacă eşti un turist exersat. Dacă nu, foloseşti mijloacele de transport în comun, clasicul taxi sau Bolt-ul. Cu acesta din urma m-am înţeles foarte bine şi îl recomand. Uberul, din câte mi s-a spus, încă nu există aici. Maşinile sunt curate, iar şoferii (unii englezi, alţi maltezi) vorbesc o limbă foarte bună. Drumurile care leagă oraşele sunt bine întreţinute, iar preţul unei curse variază între 7 şi 13 euro (10-11 ca medie).

Trebuie spus că mica republică insulară nu înseamnă doar aglomerare imobiliară, dar şi multe autoturisme. Maltezii, din câte mi s-a spus şi am putut vedea cu ochii, se deplasează puţin pe jos. De aceea mulţi sunt şi obezi. Statisticile o confirmă. Un clasament internaţional din 2008 al OIS arăta Malta ca fiind pe locul doi la obezitate.[i] În 2014, 51,6% din populaţia peste 18 ani era supraponderală:

Prietenul meu mi-a spus că insula este în curs de dezvoltare, investiţiile străine se revarsă şi cetăţenii folosesc boom-ul economic pentru a-şi creşte statutul social. Imaginea României anilor 1990 mi-era familiară! Procesul va antrena stricarea actualei coerenţe stilistice, dar nu le poţi interzice oamenilor să facă aşa cum vor. Eterna tensiune dintre a trăi pentru tine şi a trăi pentru placul celorlalţi..

Peisajul uman acum: în general maltezii contemporani adună influenţele trecute, fiind o combinaţie dintre populaţia semită originară şi italieni, apoi arabi. Englezii şi-au făcut simţită prezenţa la nivelul infrastructurii- maşini cu volan pe dreapta şi prize cu trei contacte!

Oamenii locului sunt în general bruneţi, nu foarte înalţi, femeile drăguţe, cu trăsături faciale regulate, ochi mari şi nas adesea proeminent. Limba lor  devine o lume în sine  – o combinaţie de italiană cu arabă. Alăturând în minte limba şi arhitectura mă gândeam că pentru a înţelege Malta trebuie să apelezi la fantezie, la referinţele suprealiste, nicidecum la istoria reală. Sentimentul că mă plimb prin recuzita unui film gen Narnia sau Stăpânul inelelor m-a însoţit în toată perioada de acolo. De abia când am ajuns în Mdina la un muzeu mi-am dat seama de ce: foarte multe filme americane s-au realizat aici. Lista este foarte lungă şi datează din 1925, dacă este să ne luăm după Wickipedia. Printre cele mai cunoscute ale ultimilor ani: Contele de Monte Cristo (2002), Alexandru (2004), Troia (2004), Agora (2009), Kon-Tiki (2012), World War Z (2012), By the Sea (2015), Assassin’s Creed (2016), Crimă în Orient Expres (2016). Sistemul personal de analogii a făcut să văd clădirea Parlamentului ca fiind iscată din Matrix în timp ce Fântâna lui Triton te duce cu gândul la fiinţa fantastică din Forma Apei (2017). Malta seamănă cu Hollywood-ul pentru că Hollywood-ul seamănă cu Malta![ii]

Pentru demersul nostru geopolitologic de aici, rămâne demnă de menţionat istoria ordinului Cavalerilor Ospitalieri ai Sf.Ioan. Istoria sa poate fi consultată la muzeul Cavalerilor din Malta de la Mdina. Mai simplu denumit Ordinul Cavalerilor Sf. Ioan sau Ioaniţi, acesta a fost fondat în 1098 de către negustorii din Amalfi pentru a-i proteja în timpul cruciadelor. În 1291 a fost izgonit din Ierusalim şi s-a stabilit în insula Rhodos. Cu timpul organizaţia a crescut exersând cele două laturi ale sale: cea umanitară şi cea defensivă. După ce au fost alungaţi din Rhodos, împăratul german Carol V le-a acordat Malta în stăpânire perpetuă. Cavalerii vor deţine arhipelagul între 1530-1798 până la invazia franceză condusă de Napoleon. De numele marelui maestru Jean Parisot de Valette se leagă şi numele actualei capitalei. Aceasta a fost fondată la scurt timp după Marele Asediu din 1565 când cavalerii au apărat eroic insula de marina lui Soliman Magnificul. Astăzi, după multe peripeţii, se cheamă Ordinul Militar Suveran de Malta şi are capitala în Roma, Palazzo Malta, Via dei Condoti. Ordinul reprezintă o ciudăţenie a dreptului internaţional, fiind considerat entitate suverană. 13.500 persoane posedă titlul de cavaler, în timp ce 80.000 de voluntari din toată lumea se dedică problemelor umanitare, precum ajutorarea victimelor dezastrelor naturale sau împărţirea de medicamente.

Caracterul său pune în paranteză ideea de stat naţional, deoarece îl antedatează şi, în acelaşi timp, pare să reflecte viitorul neomedieval al lumii.[iii]

Având în amintire teorii economice, sociologice, geopolitice, ajungi să fii suprins de experienţa de pe teren. Universalitatea acestora este provocată de câte un caz sau altul. Malta mi-a invalidat sau pus în paranteză trei idei:

• Regiunile de coastă sunt cele care se dezvoltă cel mai repede şi mai bine. Cu Spykman şi al său rimland în minte, te aştepţi ca şi o astfel de insulă să redea prosperitatea generalizată. Desigur, dezvoltare are loc, dar într-o manieră inegală. Nu toţi cei care trăiesc într-o regiune turistică sunt antreprenori, posesori de restaurante şi resorturi. Ba mai mult, turismul poate genera alte neajunsuri precum poluare sau uza infrastructura. Nu în ultimul rând, el poate masca problemele profunde, structurale pe care le poate conţine o naţiune. Să ne gândim la Egiptul lui Hosni Mubarak ce părea pentru mulţi un loc în care istoria a stagnat şi doar istoriografia merita vizitată. Primăvara Arabă a arătat nemulţumirea populară şi frământările acestui popor. Alt exemplu: Sri Lanka, destinaţie a vacanţelor exotice a trecut printr-un război civil de 26 de ani; mai puţin vizibile fiind tensiunile dintre budişti şi musulmani. Atentatele de Paşti de anul trecut au demonstrat cât de fragil rămâne locul.
• Populaţiile cu un trecut belicos o reflectă printr-un fizic impunător. Cum spuneam şi anterior, maltezii actuali sunt un popor de oameni neimpozanţi fizic, nicidecum ca tipul nordic.
• Statele mici sunt mai bine guvernate. Unii autori susţin că politeile liliputane sunt mai democratice, deoarece distanţa fizică şi socială dintre conduşi şi conducători este redusă.[ii] Şansele să te cunoşti cu ceilalţi sunt mult mai mari, aşa că încrederea şi ruşinea aferente ar trebui să funcţioneze la cote Înalte. În contrapartidă, alţii precum profesorul islandez Thorvaldur Gylfason şi cel maltez Charles Farrugia vorbesc despre societatea bazată pe clan care hrăneşte nepotismul şi corupţia, cu referire la naţiunile lor.[iv] În realitate, guvernul maltez rămâne unul opac, afectat de corupţie. În capitală, vis-a-avis de clădirea ministerului de justiţie se află catedrala Sf.Ioan. Între ele găsim o statuie unde oamenii au depus poze şi flori în amintirea ziaristei Daphne Caruana Galizia (1964-2017), asasinată în octombrie 2017 de o bombă. Caruana Galizia, considerată cel mai hotărât jurnalist de investigaţii ale insulei, descoperise legăturile oneroase dintre potentaţii locali şi marele capital internaţional.[v] Sacrificiul ei, urmare a luptei împotriva corupţiei poate fi citită şi în cheia neomedievalismului à dacă pentru a miza era restaurarea ideii de dreptate în beneficiul poporului maltez, pentru asasinii ei era vorba de menţinerea insulei ca loc favorabil pentru derularea afacerilor lor, departe de ochii publicului.

Desigur, ar mai fi multe de spus, dar cititorul este invitat să îşi facă propriile impresii ale acestui loc care se încăpăţânează să îşi spună propria poveste.

Lui IP & AP

[i] Nutrition, Physical Activity and Obesity Malta, World Health Organisation, 2013

[ii] Pentru o discuţie despre relaţia dintre industria turistică şi cea a filmului vezi: Sine Heitmann (2010) Film Tourism Planning and Development—Questioning the Role of Stakeholders and Sustainability, Tourism and Hospitality Planning & Development, 7:1, 31-46. Claudia-Elena Ţuclea, Puiu Nistoreanu, How film and television programs can promote tourism  and increase the competitiveness of tourist destinations, Cactus Tourism Journal Vol. 2, Issue 2/2011, Pages 25-30. Šegota, T. (2018) Creating (extra)ordinary heritage through film-induced tourism: The  case of Dubrovnik and Game of Thrones. In Palmer, C., & Tivers, J. (eds.), Creating  Heritage for Tourism (pp. 115-126). London: Routledge

[iii] Teza neomedievalismului a fost introdusă de Hedley Bull în lucrarea Anarchical society din 1977; ulterior a fost preluată de japonezul Tanaka Akihiko. Conform acestora statul-naţiune îşi pierde monopolul asupra teritoriului şi cetăţenilor, fiind concurat de alţi actori precum piaţa globală, organizaţii internaţionale, ONG-urile etc. Vezi şi Paul Lewis, As Nations Shed Roles, Is Medieval the Future? The New York Times, 02 Jan 1999. Parag Khanna, The Next Big Thing: Neomedievalism, Foreign Policy, September 17, 2009. Aleksandra Spalińska, Processes of European (Dis)Integration in Context of New Medievalism, European Journal of Multidisciplinary Studies, Volume 3. Issue 4, September-December 2018
[ii] Wouter P. Veenendaal and Jack Corbett, Why Small States Offer Important Answers to Large Questions, Comparative Political Studies 2015, Vol. 48(4) 527 –549, esp. pp.533-535. Kulli Sarapuu and Tina-Randma Liiv, Small states: public management and policy-making, pp.55-70 in Godfrey Baldacchinoel, Anders Wivel, Handbook on the Politics of Small States, Edward Elgar Publishing Limited Inc., 2020, pp.64-65

[iv] Hannes H.Gissurarson, In defence for small states, New Direction. The Foundation for European Reform, 2018, p.37

[v] Alexander Clapp, Malta’s corruption is not just in the heart of government, it’s the entire body, The Guardian, 3 Dec 2019

  malta, marea mediterana