După un 2015 cu destule blocaje, industria militară aeriană inaugurează noul an cu numeroase evenimente adunate chiar din primele luni. 2016 pare să dea tonul tatonărilor şi explorării în practica inovaţiei, comerţului şi a diplomaţiei militare.

Dinspre centru către periferia sistemului internaţional, industria americană aero-spaţială şi Washingtonul lucrează în tandem la o politică externă diferenţiată în funcţie de ţările partenere.

Protagonistul articolului de faţă este avionul F-16 a cărui semnificaţie depăşeşte nevoile strict militare şi subliniază o dinamică mai amplă în relaţiile internaţionale. Teza pe care o susţin se compune din 3 elemente:

1. deşi nu este foarte nou, F-16 este în continuare vândut deoarece rămâne suficient de flexibil şi poate fi dotat cu noi componente;
2. Statele Unite îl vând acelor naţiuni prietene din poziţiile de rimland (margine) al mapamondului;
3. Naţiunile mai sărace primesc doar aparatele (şi eventual cursuri de instruire pentru piloţi) iar celor bogate, puternic industrializate li se oferă şi licenţa de fabricare.

Prima parte a articolului va trece în revistă câteva evenimente recente astfel încât cititorul să poată avea un tablou mai amplu asupra a ceea ce se întâmplă în domeniul aeronauticii de apărare. A doua va descrie pe scurt profilul lui F-16. A treia parte explică mai pe larg premisele tocmai enunţate.

I 2016- început de an cu inovaţii şi concretizări

* F-16 pentru Pakistan. Încă din octombrie 2015, presa internaţională vorbea despre posibila vânzare a 8 avioane de vânătoare F-16 către Islamabad. Ştirea venea relativ în acelaşi timp cu vizita la Casa Albă a prim-ministrului Nawaz Sharif.[1] Zvonul avea să capete substanţă în primăvara acestui an când Senatul american a votat cu o majoritate de 71-24 contractul.[2] Rămâne de văzut dacă ţara sud-asiatică va avea bani să le cumpere pe toate, mai ales că senatorul Bob Corker, preşedintele comitetului pentru relaţii externe a anunţat că aparatele nu vor fi achiziţionate prin programul de finanţare militară străină (FMF), situaţia în care guvernul american ar fi suportat 46% din costul vânzării.[3]

Reacţiei Indiei nu s-a lăsat aşteptată prea mult, oficialli de la New Delhi protestând faţă de înarmarea suplimentarea a vecinului lor nordic.[4]

* Pentru a îndulci pilula, fabricantul Lockheed Martin a propus Indiei să vândă licenţa pentru a asambla F-16, după cum a declarat directorul executiv, Phil Shaw în cadrul Expoziţiei Aviatice Singapore 2016. Lockheed are deja o serie de contracte pentru subansamble pe subcontinentul asiatic, implicând 1000 de muncitori indieni. Dacă New Delhi va accepta propunerea venită, primele aparate F-16 create în India vor părăsi hangarul pe undeva prin 2019-2020.[5]

* Avioane chino-pakistaneze pentru Sri Lanka. La început de ianuarie, prim-ministrul pakistanez a făcut o vizită spre extremitatea sudică, tocmai în insulara Sri Lanka. Evenimentul face parte dintr-un program mai amplu al Islamabadului de a întări cooperarea cu mica naţiune care tocmai încearcă să se refacă de pe urma unui război civil îndelungat. Nawaz Sharif şi-a exprimat dorinţa ca cele două ţări se colaboreze mai intens pe viitor, inclusiv la nivelul exerciţiilor militare comune. În a doua zi a vizitei, presa internaţională vorbea despre semnarea unui contract ce permitea Colombo să achziţioneze mai multe avioane de vânătoare JF-17 de fabricaţie chino-pakistaneză. Cum forţele aeriene sri lankeze posedă o flotă în curs de îmbătrânire formată din Chengdu F-7, IAI Kfir şi MiG-27, oferta lui Sharif trebuie să fi părut seducătoare.[6] Ca şi în cazul menţionat anterior, India şi-a vociferat indignarea, determinându-i pe srilankezi să abandoneze contractul. Un semn că noua administraţie a preşedintelui Sirisena este mult mai înclinată spre New Delhi decât cea a predecesorului Mahinda Rajapaksa.[7]

* Pe 15 ianuarie 2016, Agenţia pentru Securitate şi Cooperare în Apărare din cadrul Pentagonului a anunţat vânzarea a 33.000 de articole necesare avioanelor F-16 către Irak. Baghdadul a mai cumpărat anterior F-16 de-a lungul ultimului deceniu. Piloţii săi se antrenează în Tucson, Arizona iar din septembrie 2015[8] au început să atace ISIS. Cele mai multe dintre articole sunt bombe, dintre care 8000 marca Paveway cu ghidaj laser. Cum bugetul irakian este strâmtorat, tot americanii vor contribui la achitarea unei părţi din sumă.[9]

* La 22 februarie 2015 Ministerul Apărării din România anunţa intenţia de achiziţionarea a 12 noi avioane F-16 din Portugalia. Lotul ar urma să ajungă pe teritoriul românesc cândva în 2017. Valoarea comenzii se cifrează la 695 de milioane dolari. Suma include atât aparatele propriu-zise cât şi pachetul logistic, piesele de schimb şi instrucţia piloţilor, informează Gândul.[10]

* Pe 29 martie 2016, un aparat F-16 s-a prăbuşit în preajma bazei Baghram din Afghanistan. Pilotul s-a salvat catapultându-se iar autorităţile investighează cauzele accidentului. O zi mai târziu, pe 30 martie, un aparat similar din dotarea forţelor aeriene sud-coreene a păţit acelaşi lucru în zona Cheongsong, la 322 de kilometri sud-est de Seul. Şi aici cei doi piloţi s-au catapultat.[11]

II F-16 trăsături generale

            În a doua parte a războiului din Vietnam, forţele aeriene americane căutau un aparat care să încorporeze lecţiile învăţate pe teatrele de operaţiuni din Asia de sud-est, în Coreea anilor ’50 şi, totodată, să înlocuiască piesele mai vechi aflate în dotarea flotei SUA, precum F-15. După o serie de analize efectuate de către inginerii de la General Dynamics (azi parte a Lockheed Martin) şi Northrop, Departamentul apărării (DoD) a organizat o licitaţie, câştigată în cele din urmă de cei de la General cărora le-a revenit sarcina să rafineze conceptul lui F-16. Primul zbor se consideră a fi fost efectuat în ianuarie 1974, iar intrarea oficială în uz patru ani mai târziu, în 1978. Între timp, patru ţări europene: Belgia, Olanda, Danemarca şi Norvegia au cumpărat un total de 348 de aparate, preferând oferta americanilor modelului Mirage F-1 al francezilor de la Dassault sau pe cel al suedezilor de la Viggen.[12] De atunci şi până astăzi F-16 a devenit unul dintre cele mai comercializate avioane de vânătoare din istorie, întrecut poate doar de MIG-ul 21. Peste 4500 de exemplare au intrat în componenţa aviaţiei SUA şi a altor 27 de state printre care care Venezuela, ţările Benelux, Portugalia, Grecia, Israel Egipt, Maroc, Iordania,  România, Coreea de Sud etc.

Ţări care au operat sau operează în prezent avionul F-16

Sursa: Wickipedia§

Trăsăturile sale tehnice redau o lungime de 15.027 metri; înălţime de 5.096 metri; o greutate (când avionul este gol) de 9 tone. Viteza la care poate ajunge depăşeşte 2 Mach sau 1500 de kilometri pe oră. Plafonul maxim de zbor este la 15.000 altitudine iar autonomia la peste 2000 de mile. Costurile fiecărei unităţi variază între 14 şi 16 milioane de dolari.[13]

Armamentul constă din:

• tunul M61 Ai Vulcan, care este de fapt o mitralieră cu şase ţevi, calibrul 20 mm ce poate trage până la 6000 de gloanţe pe minut. Gloanţele folosite până acum sunt de trei tipuri: M55- trasoare; M53- penetrante şi M56-explozive. Mai nou a fost introdus un nou tip de muniţie, PGU-28 care ar avea de trei ori viteza proiectilelor mai sus menţionate.[14]
• 9 locaşe pentru rachete. Numărul depinde de configuraţia avionului. Cele mai des folosite sunt rachetele aer-aer cu rază medie cunoscută sub numele de AIM-120 AMRAAM, marca Raytheon fixate pe aripi. Alternativele ar fi AIM-9 Sidewinder (parteneriat Raytheon si Lockheed), Raytheon Sparrow, MBDA, toate aer-aer sau misile aer-sol: Maverick, HARM, Shrike.[15]

Odată ce secolul XXI şi-a intrat în drepturi, industria militară se pregăteşte de lucrul la avioanele de generaţia a V-a. Actorii importanţi, aflaţi în avantgarda tehnologică au deja pe bancul de proiectare şi în şantiere varii designuri ce urmează să cucerească cerul. Problemele logistice vizează acum retragerea modelelor aflate în uz care se aproprie de punctul terminus al uzurii morale. Nici F-16 nu face excepţie, polemica din jurul său jalonând trecerea de la statutul de zeu al războiului la acela de obiect în muzeu.

III Geografia şi marketizarea securităţii. În căutarea unor modele

            Securitatea nu se reduce la binomul război şi pace, conflict şi acalmie, ci cuprinde o mulţime de alte activităţi, toate determinate politic, precum crearea alianţelor, diplomaţia militară, transferurile de armament. Toate acestea dau naştere unei diviziuni a munci internaţionale cu inerţie în timp. Având în minte toate cele prezente mai sus, ne putem întreba dacă este un model care să descrie comportamentul american, în speţă raportat la comercializarea lui F-16? Răspunsul poate contribui la unificarea celor două mari direcţii în care s-a dezvoltat geografia: geopolitica şi geografia umană.

Prima se referă (cel puţin în uzul comun) la impactul geografiei asupra luptei pentru putere şi resurse. Cea de-a doua este mai puţin prizonieră statocentrismului şi se interesează de numeroase tematici precum: ghetoizarea în marile metropole; diviziunea internaţională a muncii; apariţia parcurilor industriale; percepţia psihologică asupra spaţiului.

Dincolo de agendele de cercetare diferite, coloratura idelogică a celor două ramuri împiedică dialogul. Prima, geopolitica (sau geopolitologia)· este asociată cu realpolitikului, accentuarea interesului naţional, eventual, chiar determinismul geografic. Numele clasice de aici ar fi: Alfred Mahan, Halford Makinder, Isaiah Bowman, Nicholas Spykman, George Kennan, Robert D.Kaplan. A doua, geografia umană a devenit asociată cu marxismul, preocuparea faţă de nedreptăţilor socio-economice, efectele negative ale capitalismului şi trece la propria bibliografia nume ca: David Harvey, Doreen Massey, Saskia Sassen, Mark Davies.

Sigur, există şi autori ale căror scrieri pot constitui poduri peste graniţeà vezi şcoala românească de geopolitologie: Ion Conea, Simion Mehedinţi sau pe Zbigniew Brzezinski ale căror preocupări strategico-geografice conţin o doză bună de liberalism şi se interesează de rolul multietnicităţii, epoca digitală, organizaţiile internaţionale. Nu în ultimul rând trebuie amintit eforturile ultimilor 10-15 ani de a recupera autorii clasici şi de a-i debarasa de acuzaţiile de fanatism geografic sau imperialism. Aici se înscriu eforturile lui Francis Sempa şi Federico Bordonaro care îl readuc din trecut pe Spykman ori Neil Smith care ne vorbeşte despre mai sus citatul Bowman etc.[16]

            Acum că am zăbovit asupra unor consideraţii metodologice, putem explica vânzarea de către Statele Unite a lui F-16 şi contura un model sintetic?

O serie de observaţii ne pot ajuta să creionăm un tipar:

1. 1. Statele cărora Washingtonul le-a oferit avioane F-16 de-a lungul timpului au poziţii de rimland. Ea înseşi o naţiune-insulă, scăldată de apele oceanice, America rezonează şi caută poziţionări geografice similare prin care să-şi fixeze sfera de influenţa;
2. 2. Cele mai multe state sunt sau au fost aliaţi şi prieteni ai Americii (cu Venezuela s-a bucurat de o relaţie apropiată înaine de venirea la putere a lui Chavez);
3. Marketizarea lui F-16 impune două tipuri de relaţii: cele cu ţări cumpăratoare şi cele cu ţări co-producătoare. Aici geoeconomia suplimentează geopolitica. Spre exemplu sunt naţiuni care primesc / au primit avioanele deoarece sunt aliaţi şi trebuie să apere anumite poziţii sau să răspundă unor ameninţări (România, Pakistan, Venezuela). Altele, mai dezvoltate industrial, sunt implicate în procesul de manufacturare, degrevând o parte din munca celor de la L.Martin (vezi Belgia, Olanda, Coreea de Sud, Turcia; în viitorul apropiat, probabil India).[17]
4. În unele din cazuri, geoeconomia contrazice geopolitica. Aşadar, exportul de F-16 spre Pakistan nu face decât să irite cele două ţări, cu precădere India şi să alimenteze cursa înarmărilor regionale. Dar în acelaşi timp, oricât de periculoasă se poate dovezi acţiunea la nivel geopolitic, ea se înscria în linia raţionalismului economic deoarece protejează slujbele americane. După zeci de ani de operat aceeaşi linie de producţie, trebuie să ne gândim că muncitorilor care asamblează F-16 nu le va veni uşor să se reprofesionalizeze. Falconul este maşinăria pe care au lucrat de când au ieşit din şcoală şi cu care se vor duce la pensie. O audiere către Congresul american din data de 24 octombrie 2011 industria aeronautică americană era pe cale să angajeze 32.000 de noi oameni în acel an, însă alţi 10.000 urmau să se pensioneze în următorii zece ani. Tot pentru acel interval ar fi nevoie de încă 21.000 de noi posturi pentru a putea suplini cererea de muncă, conform previziunilor statistice.[18] Aceeaşi cheie de lectură poate fi aplicată şi Indiei. Astfel, deşi acesteia nu îi convine creşterea forţelor rivalului ei din nord, cei 600.000 de noi ingineri care termină anual colegiile şi universităţile indiene au nevoie de locuri de muncă, de aceea o cooperare cu americanii pentru producţia de F-16 este binevenită. Vedem deci o interdependenţă complexă care leagă puterile regionale de cele globale, factorii politici de cei economici şi militari.

Să revenim la căutarea unui model explicativ. Într-un articol anterior am introdus noţiunea de clusterland– ciorchine. Acesta reprezintă un grup de state învecinate geografic care posedă sau căpătă anumite trăsături comune din perspectiva unui actor exterior.[19] (Egiptul, Israelul şi Arabia Saudită sau ţările latine europene- Spania, Italia, România din perspectivă americană). Noţiunea este similară cele de complex de securitate a lui Barry Buzan şi Ole Weaver, numai că nu pune neapărat accent pe securitate şi se concentrează mai mult pe dimensiunea geografică. De menţionat că membrele unui clusterland nu trebuie să fie neapărat prietene ori aliate (vezi India şi Pakistanul), ci trebuie să fie apropiate şi utile unui actor provenind din alt real geografic.

De asemenea, cred că existenţa clusterlandului poate aduce în prima atât rimlandul spykmanian; tema oraşului-global al Saskiei Sassen cât şi ideea lui Massey potrivit căreia spaţiul este un set de relaţii între obiecte (simbolice, economice, istorice, politice etc).

Referitor la subiectul prezentat, nu toţi actorii care deţin, operează şi/sau produc F-16 fac parte dintr-un unic clusterland dar mulţi dintre ei se aglomerează în diferite zone geografice (Europa de nord-vest, Orientul apropiat, Asia de sud, Asia de sud-sst) sau sunt parte a aceleaşi organizaţii (NATO, SAARC).

2016 prilejuieşte mai multe aniversări sau comemorări. În 1926 se creează Asociaţia Română pentru Propaganda Aviaţiei (ARPA). Rămânem în spaţiul românesc şi amintim împlinirea a 20 de ani de la programul de modernizarea al avioanelor MIG-21 LanceR în cooperare cu Israelul. În 1986 Legea Goldwater-Nichols restructurează Departamentul Apărării în Statele Unite. /Dinspre practică spre teorie: tot anul curent marchează 110 ani de la studiul lui Makinder- Our own islands: An elementary study in Geography (1906); 100 de ani de când Isaiah Bowman a devenit editorul Geographical Review-1916; 70 de ani de la moartea lui Karl Haushofer (1869-1946), contestat pionier al geopolitologiei şi un an de la cea a lui Edward Soja (1940-2015). Pe 11 martie 2016, ne-a părăsit Doreen Massey (n.1944), unul dintre cei mai influenţi profesori de geografie din ultimul sfert de secol.[20]

Referinţele de sus probabil că par complet disparate la prima vedere, dar cititorul este rugat să le vadă ca o invitaţie la un dialog care să ducă mai departe în secolul XXI moştenirea geografiei clasice, iar geopolitologia să ajungă o metodă în sine, nu doar un substantiv lipsit de conţinut.

[1] Franz-Stefan Gady, US Will Sell 8 F-16 Fighter Jets to Pakistan, The Diplomat, October 23, 2015

[2] Joe Gould, Pakistan F-16 Sale Survives US Senate Dogfight,  Defense News, March 10, 2016

[3] Pichi Chuang, U.S. OKs sale of 8 Lockheed F-16 fighter jets to Pakistan – Pentagon, Reuters, 12 February 2016

[4] India reacts strongly to US decision to sell 8 F-16 jets to Pakistan, summons envoy, Times of India, 12 Feb 2016

[5] Manu Pubby, Amid Pakistan row India considers proposal to manufacture F-16 fighter jets under „Make in India”, Economic Times, 15 Feb 2016

[6] Usman Ansari, Pakistan Signs JF-17 Agreement With Sri Lanka, Defence News, 6 January 2016

[7] Secretarul de stat sri lankez pe probleme de apărare, Karunasena Hettiarachchi a negat cele speculate de presă cu privire la contract, subliniind chiar că subiectul nici măcar nu a fost discutat cu delegaţia pakistaneză. Sri Lanka drops plans to purchase JF-17 fighters from Pakistan, Air-Force Technology, 12 Ian 2016

Indiferent de adevăratul conţinut al discuţiilor avute la început de ianuarie, un alt posibil motiv pentru care Colombo să nu fi dorit achiziţionarea de JF-17 este calitatea îndoielnică a acestora. Pentru analiză mai aprofundată vezi: Franz-Stefan Gady, Sri Lanka to Buy 8 Sino-Pak JF-17 Fighter Jets, The Diplomat, January 07, 2016. Ankit Panda, Revealed: Why Sri Lanka Backed Off the Sino-Pakistani JF-17 Thunder, The Diplomat, January 11, 2016

[8] Dan Lamothe, Iraq has finally started using the F-16 fighter jet in combat operations, The Washington Post,  September 6, 2015

[9]  Awad Mustafa, US State Department OKs $2B in F-16 Weapons Sales to Iraq, Defense News, January 21, 2016

[10] Slow deal with Portugal, Defence Industry Daily, http://www.defenseindustrydaily.com/nothing-but-netz-will-romanias-new-fighters-come-from-israel-01499/ .

EXCLUSIV România va cumpăra alte 12 avioane de luptă F-16, 22 Feb 2016, http://www.europafm.ro/romania-va-cumpara-alte-12-avioane-de-lupta-f-16/. Armata cumpără înca 12 avioane F-16 second-hand. Câţi soldaţi americani vor sosi în România în 2017, Gândul, 22 Feb 2016

   http://www.gandul.info/stiri/armata-cumpara-inca-12-avioane-f-16-second-hand-cati-soldati-americani-vor-sosi-in-romania-in-2017-15083708

[11]Dan Lamothe, F-16 fighter jet crashes in Afghanistan during takeoff from Bagram Airfield, The Washington Post,  March 29 2016. Lieven Dewitte, South Korean KF-16D crashes, both pilots eject safety, F-16.net, 30 March 2016, http://www.f-16.net/f-16-news-article5012.html

[12] Ingemar Dörfer, Arms Deal: The Selling of the F-16, Foreign Affairs, Summer 1983

§ Îmi pare rău că citez Wickipedia dar nu am găsit o altă hartă. Ea este incompletă, dacă ţinem seama că şi alte state au aparate inspirate de designul lui F-16 sau plănuiesc să îl achiziţioneze. În prima categorie este vorba despre F-2 al celor de la Mitsubishi creat în pateneriat cu Lockheed Martin; în a doua Vietnamul, care de cel puţin doi ani are în vedere achziţia de tehnologie occidentală pentru a contracara ameninţarea chineză.The Japan Air Self-Defense Force maintains a capable multi-role performer in the F-16-inspired Mitsubishi F-2, http://www.militaryfactory.com/aircraft/detail.asp?aircraft_id=363. Dave Majumdar, Vietnam’s Plan to Deter China With Western Jets, The National Interest, January 13, 2016

[13] F-16 Fighting Falcon, US Air Force, 23 Sept 2015, http://www.af.mil/AboutUs/FactSheets/Display/tabid/224/Article/104505/f-16-fighting-falcon.aspx

[14] http://www.f-16.net/f-16_armament_article5.html

[15] F-16 Fighting Falcon Multirole Fighter, United States of America, Air-force technology.com

• Preiau distinţia operată de Adrian Corobană între geopolitică- practică şi geopolitologie- ştiinţă. Adrian Corobană, Geopolitician sau geopolitolog?, Blog, 1 Noiembrie 2014

[16] Federico Bordonaro, Rediscovering Spykman – the Rimland, Geography of Peace and Foreign Policy, Exploring Geopolitica, 05/01/2015, http://www.exploringgeopolitics.org/publication_bordonaro_federico_rediscovering_spykman_rimland_geography_peace_foreign_policy/

[17] F-16 net, http://www.f-16.net/fleet-reports_article18.html . Manu Pubby, op.cit. Dave Majumdar, Revealed: India, Pakistan and the Future of the Lethal F-16, The National Interest, March 21, 2016

[18] THE AVIATION WORKFORCE:INDUSTRY AND LABOR PERSPECTIVES ON TRAINING NEEDS AND CHALLENGES, OCTOBER 24, 2011, https://www.gpo.gov/fdsys/pkg/CHRG-112shrg73541/html/CHRG-112shrg73541.htm

[19] Silviu Petre, Marina indiană în Marea Mediterană: diplomaţie militară şi sinergie tehnologică, Revista de Istorie Militară, Nr.1-2, 2013, pp.169-180

[20] David Featherstone, Doreen Massey obituary, The Guardian, 27 March 2016

  analize, f16, silviu petre