Pentru a înţelege materialul anterior cu privire la importanţa realegerii Cristinei Kirchner în fruntea Guvernului de la Buenos Aires este important să ne aplecăm puţin asupra Summit-ului G20 de la Cannes, Franţa.

Aparent un summit „european” din cauza crizei ce străfulgeră „măruntaiele” vechii Europe – Grecia – şi care tinde tot mai mult să acapareze precum cancerul tot sistemul nervos (bancar) al Uniunii Europene, reuniunea la nivel înalt de la Cannes a fost cu totul altceva decât o încercare a rezolvării problemelor europene şi internaţionale. În primul rând alegerea locaţiei, a ţării, persoana care a condus şedinţa etc., adică Cannes, Franţa, Nicolas Sarkozy, a ajutat mai mult o campanie electorală şi un candidat decât o Uniune Europeană şi un număr de câteva ţări. Dar să revenim la subiectul central care este poziţia adoptată de Kirchner în cadrul summit-ului de la Cannes.

„Criza a încetat să mai fie doar una economică şi a devenit politică şi socială”, declara Cristina Kirchner în faţa celorlalţi şefi de stat prezenţi, uimindu-i cu seriozitatea şi preocuparea cu care vorbea. Da, Kirchner considera că este o pierdere de timp să se discute doar despre aspectul economic. Mai mult, a oferit şi exemplul dat de ţara ei, care sub conducerea lui Nestor Kirchner şi a sa au reuşit o ameliorare drastică a situaţiei.

Scopul ei era însă unul extrem de clar: dorinţa de a reglementa pieţele. Acest lucru a reieşit chiar din discuţiile purtate cu oamenii de afaceri înainte de reuniunea de la Cannes. Argentina a trăit mulţi ani sub puterea şi teroarea speculaţiei financiare practicate pe toate palierele sociale, politice şi economice, iar Kirchner nu mai are de gând să accepte acest lucru, fapt pentru ne putem aştepta ca mâine, după terminarea summit-ului, Kirchner să vorbească personal cu Obama despre acest lucru. Cei doi şefi de stat au planificată o reuniune în acest sens. Dinastia Kirchner a oferit Argentinei, Americii Latine şi lumii întregi un exemplu pe care chiar Preşedintele Barack Obama îl dădea lui Sarkozy în cadrul discuţiilor aprinse din Franţa şi anume acela că „toţi trebuie să învăţăm” din exemplul oferit de preşedintele Argentinei. Aceşti toţi sunt decât în număr de doi: Obama şi Sarkozy. Amândoi au de înfruntat la anul două campanii electorale extrem de dure şi aparent sângeroase din punct de vedere financiar.

Chiar dacă poate părea irelevant pe termen scurt, mesajele lui Kirchner erau ascultate cu mare atenţie de omologii săi. „Trebuie să încetăm să oferim siguranţă pieţelor şi să oferim mai multă siguranţă oamenilor prin resurse, locuri de muncă şi egalitate de oportunităţi”, spunea Kirchner cu fervoare, încercând să-i trezească la realitate pe câţiva dintre şefii de stat şi de guvern. Astfel Argentina se poziţionează categoric împotriva ajustărilor cerute.

Foarte puţini dintre europeni cunosc faptul că în timp ce Argentine-i era retrogradat rating-ul de ţară, Greciei i se spunea ca va putea face faţă plăţii datoriei. De aici şi revolta delegaţiei condusă de Kirchner, care a spus foarte clar că aşa ceva nu mai poate fi tolerat. Însăşi Cristina Kirchner a avut curajul să-i tragă la răspundere pe liderii europeni şi mondiali cu privire la modul în care acţionează aceste agenţii de rating: „Cine se face răspunzător de asta acum?!”.

După ce a fost lăudată de omologul american, a urmat rândul celui mexican. Calderon a afirmat despre Cristina Kirchner că „a spus NU ajustărilor, a favorizat piaţa muncii, a obţinut credite pentru fabrici şi a reactivat economia”, în contextul pledoariei sale despre exemplul pe care îl reprezintă Argentina din 2003 şi Argentina din 2011. „De acea lecţie trebuie să ţinem cont în cazul Greciei”, a subliniat Felipe Calderon în discursul său.

După cum putem observa, Kirchner care tocmai a ieşit victorioasă dintr-o bătălie nu foarte dură, dar care venea pe fondul crizei generalizate, a devenit brusc exemplul dat de toată lumea pentru ieşirea din criză. Mai mult, modelul argentinian este propus ca soluţie pentru ajutarea Greciei, chiar dacă acest lucru ar însemna că Uniunea Europeană şi liderii mondiali să înceteze să mai urmeze modelul european sau cel al Statelor Unite ale Americii în favoarea celui argentinian, un model venit dintr-o Americă de Sud aparent săracă şi coruptă. Se pare totuşi că a fost ridicat vălul de pe aparenţele sud-americane şi în special argentiniene, iar autorul nu este altul decât preşedintele american Obama.

Ca o ironie a istoriei, ne putem întreba dacă peste 5, 10 sau 20 de ani JFK se poate transforma în CFK (Cristina Fernandez de Kirchner) în termeni de popularitate ca urmare a reuşitelor politico-economice realizate de „Dinastia Kirchner”…

  2012, analize, argentina, criza euro, G20, modelul argentinian, summitul G20, uniunea europeana