În urma înfrângerilor suferite în 1999, în Kabul, forţele lui Massoud au stagnat în raza de artilerie a capitalei, pe care au atacat-o în mod regulat. După retragerea generală din Kabul, Massoud a primit finanţare şi suport atât din partea ruşilor (acum ne-comunişti), cât şi din partea Iranului, ambele ţări temându-se de forţa talibană care prevala în vizorul spaţiului internaţional.

Rusia, la rândul ei, a luptat împotriva rebelilor musulmani din propria sa regiune, Cecenia, cât şi în numele guvernului din Tadjikistan. Moscova trata cu reţinere pe talibani, în condiţiile în care aceştia reprezentau o sursă de sprijin şi ajutor pentru insurgenţii musulmani situaţi în regiunea cecenă. Iranul, dominat de siiţi fundamentalişti islamici, se afla în contradicţie cu suniţii musulmani ai talibanilor, în privinţa tratamentului ostil aplicat minorităţii şiite afgane, Hazaris.

În timpul războiului sângeros din Kabul, de-a lungul anilor, generalul Dostum şi-a reţinut comandamentul şi bazele militare, în regiunea nordică a Afganistanului, în cele cinci provincii. În 1997, talibanii au acţionat la ofensiva majoră împotriva lui.

La data de 19 mai 1997, unul dintre adjuncţii lui Dostum, generalul Abdul Malik Pahlawan (cunoscut “Malik”), a format o alianţă militară secretă cu talibanii, astfel încât au tăbărât peste oraşul Mazar-I Sharif. Din acest moment al conflictului, Pakistan, Arabia Saudită şi Emiratele Arabe, recunosc guvernul Taliban, ca fiind singurul guvern legitim din Afganistan. Mulţi analişti de politică externă considerau că, în general, numeroasele victorii militare ale talibanilor sunt atribuite, direct, anumitor intervenţii armate ale Pakistanului.

În urma acaparării oraşului Mazar-I Sharif, talibanii au supus la ostilităţi minorităţile şiite din zonă (pentru că aceştia nu îndeplineau standardele religioase impuse de talibani). De asemenea, chiar şi “flirtul” lui Malik cu talibanii, a luat sfârşit. Rezultatul acestor ostilităţi a fost: executarea în masă a peste 3000 de soldaţi hazaris, alături de Malik.

Prin urmare, în august 1998, talibanii recuceresc oraşul Mazar-I Sharif, masacrând şi de-această dată, cel puţin 2000 de hazaris. De asemenea, mai mulţi cetăţeni iranieni, inclusiv corpul diplomatic, sunt ucişi de raidurile criminale talibane. Aceste fapte au fost tratate ca un potenţial declanşator de război între Iran şi talibani.

 Prin această criză sporită, Iranul comasează aproape 250 000 de trupe, la graniţa cu Afganistanul. De-a lungul anilor de ascensiune politică a talibanilor, Iranul a sprijinit şi furnizat armament şi pregătire militară “Frontului Unit/ Alianţei de Nord” care încă lupta pe teritoriul afgan, împotriva talibanilor. “Alianţa de Nord” include forţele uzbece ale generalului Dostum, cele tadjice ale preşedintelui Rabanni şi cele şiite hazaris, conduse de Haji Mohammed Mohaqiq.

În 1998, în urma atentatelor teroriste cu explozibil a ambasadelor americane din Africa, SUA lansează un atac puternic cu rachete de crozieră, asupra taberelor de antrenament care aparţineau organizaţiei lui Bin-Laden, (Al-Qaida) din Afganistan.

 În decursul toamnei din 2001, talibanii au continuat opresiunile asupra “Alianţei de Nord” cu ajutorul oferit de Bin-Laden şi forţele sale arabe. În data de 9 septembrie 2001, liderul “Alianţei de Nord”, Ahmad Shah Massoud, este rănit mortal într-o tentativă de asasinat, efectuat de către doi indivizi arabi, pretinşi jurnalişti.

Acest atac este considerat de către cei mai mulţi analişti, a fi “munca” lui Bin-Laden, ca şi potenţial preludiu la deturnările companiilor aeriene şi actelor teroriste din SUA, din data de 11 septembrie 2001. “Alianţa de Nord” a răspuns la uciderea liderului Massoud, cu un atac aerian asupra Kabulului, în noaptea istorică de 11 septembrie.

A cincea fază a războiului civil afgan, se deschide în data de 7 octombrie 2001. Din acest moment, forţele talibane “şi-au pus lumea întreaga în cap” la propriu. SUA alături de Aliaţii săi, pedepsesc crunt actele teroriste, printr-o serie de: bombardamente aeriene, atacuri cu rachete şi misiuni ale forţelor speciale de commando. Prin urmare, Alianţa de Nord” afgană cooperează cu Aliaţii, prin combinarea atacurilor. (“Aliaţii” cu atacul aerian, iar “Alianţa de Nord” cu atacuri la sol.)

În consecinţă, acest teatru de operaţiuni combinate între Aliaţi şi afgani conduce la căderea Kabul-ului în 13 noiembrie 2001. Trupele talibane se retrag în cea mai mare parte din regiunea de Nord a ţării.

Până în 25 noiembrie 2001, ultimul bastion militar al talibanilor din Al-Qaida, situat în Konduz, este înfrânt de ofensiva “Alianţei de Nord”. Forţele speciale americane şi britanice, în număr de câteva sute, sunt detaşate pe teritoriul Afganistanului, în cooperare directă cu Alianţa afgană. Aceste operaţiuni în cooperare, vizează, raiduri, ambuscade şi misiuni de recunoaştere, pentru a distruge în totalitate orice potenţial contra-atac, taliban sau Al-Qaida.

După înlăturarea talibanilor din cele mai multe regiuni populate ale Afganistanului, forţele Aliate, practic, au relaxat şi destins situaţia din politica internă afgană. Aceştia, de asemenea, au susţinut instalarea unui nou guvern, în ideea în care pericolul Taliban a fost înlăturat efectiv. Cu toate acestea, până în 2006, talibanii au acţionat în privinţa unei reveniri majore, până la punctul în care, în 2009, guvernul este din nou ameninţat.

În aceste condiţii, atât SUA, cât şi Aliaţii consideră că Afganistanul pare a fi adevăratul epicentru-internaţional, de război împotriva terorii, mai degrabă decât cel din Irak.

Consecinţele Războiului Civil

• Radicalizarea mişcărilor de rezistenţă islamică din întreaga lume.
• Expansiunea reţelei teroriste a lui Osama bin-Laden şi războiul orientat împotriva SUA.
• Retragerea militară a sovieticilor din spaţiul afgan, urmat de criza politică care a cauzat, în cele din urmă, disoluţia Uniunii Sovietice şi prăbusirea comunismului.
• Instabilitate generalizată în teritoriul afgan, odată cu continuarea războiului. De asemenea, putem considera că talibanii ar fi putut susţine rebelii islamişti din Tadjikistan şi alte regiuni ale fostei Uniuni Sovietice. (Republicile din Asia Centrală)
• În decursul războiului civil din Afganistan, aproximativ 2 milioane de afgani au pierit şi multe alte milioane, chiar şi în prezent, trăiesc fără adăpost sau ca refugiaţi în ţările vecine.

  afganistan, conflicte, geopolitica, razboi civil