Problema copiilor-soldaţi pe continentul african

Problema copiilor-soldaţi pe continentul african
Liberia - Violence - Child Soldier
Un copil-soldat în miliția fostului președinte din Sierra Leone.

De-a lungul istoriei, în multe culturi, copiii au fost intens implicaţi în campaniile militare, chiar şi atunci când acest lucru era împotriva moralei unei anumite civilizaţii sau culturi. Începând cu anii ‛70 ai secolului al XX-lea, au intrat în vigoare o serie de convenţii internaţionale, care au încercat să limiteze participarea copiilor în conflicte armate. Cu toate acestea, diferite rapoarte de la sfârşitul secolului trecut, ale organizaţiilor internaţionale, arătau că utilizarea copiilor în confruntări militare este larg răspândită.

În zeci de ţări din întreaga lume, copiii sunt participanţi direcţi la război. Cu o copilărie refuzată şi adesea supusă unor violenţe îngrozitoare, aproximativ 300.000 de copii servesc drept soldaţi în confruntările militare actuale. Ei desfăşoară o gamă largă de activităţi, începând de la lupta în prima linia a frontului cu mitralierele în mână sau executând acte sinucigaşe, până la misiuni de mesagerie şi spionaj.

Cele mai mari probleme în acest sens le au ţările de pe continentul african. Aici, unde majoritatea statelor se află într-o permanentă stare de instabilitate şi conflict (de cele mai multe ori conflicte interne), se încalcă în mod regulat legislaţia internaţională, mulţi copii fiind angrenaţi în războaiele purtate în Africa.

Folosirea copiilor în scopuri militare poate lua trei forme distincte: pot lua parte în mod direct la ostilităţi; pot fi folosiţi cu rol de sprijin (hamali, spioni, mesageri etc.); pot fi utlizaţi pentru a obţine avantaje politice (propagandă).

Vulnerabili din punct de vedere fizic şi uşor de intimidat, copii devin cei mai ascultători soldaţi. Mulţi dintre ei sunt răpiţi sau recrutaţi cu forţa şi de cele mai multe ori îndeplinesc ordinele sub ameninţarea cu moartea, iar alţii se alătura grupurilor armate din motive de disperare. Pe măsură ce societatea se descompune în timpul conflictului armat propriu-zis, lăsându-i pe copii fără acces la şcoală şi despărţindu-i de familie, aceştia percep grupul armat din care fac aparte ca cea mai bună alternativă de supravieţuire. Alţii caută să scape de sărăcie sau se alăture forţelor armate petru a-şi răzbuna membrii familiei care au fost ucişi.

Copii-soldaţi au fost folosiţi în mai mult de 30 de state din întreaga lume. Human Rights Watch a intervievat copii din mai multe ţări precum Angola, Columbia, Liban, Liberia, Sierra Leone, Sudan şi Uganda. În Sierra Leone, mii de copii răpiţi de forţele rebele au asistat şi chiar participat la atrocităţile oribile împotriva civililor, inclusiv decapitări, violuri sau incendieri de persoane vii. Copiilor obligaţi să ia parte la aceste masacre, de multe ori li s-au dat droguri pentru a-şi depăşi teama sau refuzul de a lupta.

În Columbia, zeci de mii de copii au fost utilizaţi ca soldaţi de către părţile implicate în conflictele sângeroase care au avut loc în ţară. Guvernul a format grupări paramilitare alcătuite din copii, iar forţele de gherilă foloseau copii pentru culegere de informaţii, construirea de mine sau în cadrul trupelor de ambuscadă.

În sudul Libanului, copii tineri de 12 ani au fost supuşi la recrutare forţată de către Armata Sud Libaneză (ASL), o miliţie auxiliară israeliană. Atunci când bărbaţii sau băieţii mai tineri refuză să servească armata, fug din regiune pentru a evita serviciul militar obligatoriu sau dezertează din forţele ASL, familiile lor pot fi expulzate din zonele ocupate.

Nu doar baieţii, ci şi fetele sunt folosite ca soldaţi în armatele multor state de pe glob şi suferă acelaşi tratament ca şi ceilalţi.

În Uganda, aproximativ 25.000 de copii au fost răpiţi de Armata de Rezistenţă (Lord‛s Resistence Army – LRA) de la începutul conflictului, la sfârşitul anilor ‛80 ai secolului trecut. Răpirile au atins apogeul după anul 2002, cu o cifră de 10.000 de copii răpiţi între mai 2002 şi mai 2003. De-a lungul anilor 2003 şi 2004, mai mult 20.000 de copii au devenit navetişti de noapte între oraşele Gulu, Kitgum şi Pader în căutarea siguranţei şi a reducerii riscului de răpiri. Copiii răpiţi şi forţaţi să se înroleze în LRA au fost puşi să se angreneze în luptele directe, să efectueze raiduri, să ucidă şi să mutileze alţi copii-soldaţi sau civili. Aceşti copii au fost obligaţi să-şi ucidă rudele, inclusiv fraţii mai mici pentru a se iniţia în activităţile LRA.

Din cauza imaturităţii şi a lipsei de experienţă, copiii suferă pierderi mult mai mari decât adulţii în urma unui conflict militar. Chiar şi după încetarea confruntărilor, aceştia pot rămâne cu traume fizice sau psihice. Fiindu-le negată în permanenţă o educaţie adecvată sau de a învăţa diverse meserii, mulţi nu reuşesc să se reintegreze ăn societate sub o formă paşnică. Deprinşi doar cu abilităţile învăţate în război, foştii copii-soldaţi sunt adesea atraşi cu uşurinţă în infracţiuni sau devin pardă uşoară pentru recrutări ulterioare.

Africa este împânzită de acest fenomen şi pe lângă crizele prin care trec majoritatea statelor de pe acest continent, trebuie să facă faţă şi acestor tipuri de provocări. Problema copiilor-soldaţi va trebui să devină prioritară pe agenda marilor organizaţii internaţionale în vederea identificării unor soluţii eficiente şi într-un timp cât mai scurt.

One Response to "Problema copiilor-soldaţi pe continentul african"

  1. Pingback: Copii-soldați (II) – Cazul UGANDA | Geopolitics.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published.