La fel ca toată lumea care a urmărit alegerile de pe 30 noiembrie din Republica Moldova, și eu am fost surprins de rezultatele obținute de PSRM (Partidul Socialiștilor din Republica Moldova). O parte a presei din România a pus această creștere pe seama faptului că Partidul Patria a fost exclus din cursa pentru alegeri de către Curtea Supremă, din pricina relațiilor dintre omul de afaceri Renato Usatîi (liderul partidului) și Moscova. Această decizie ar fi motivat electoratul Partidului Patria să voteze cu Partidul Socialiștilor. Problema unui astfel de calcul e că sfidează aritmetica.

Înainte de a fi exclus, Partidul Patria deținea doar între 7-8% din voturi. Partidul Socialiștilor a fost, până de curând, o structură relativ obscură, care nu a obținut vreun rezultat notabil la nici una dintre sesiunile de vot la care a participat din 1999 încoace. De altfel, conform unui sondaj făcut de Realitatea TV și TIMPUL.MD (un cotidian moldovenesc) în martie 2014, Partidul Socialiștilor (PSRM) se bucura de o popularitate de doar 2,4%. Iar liderul partidului, Igor Dodon, nici măcar nu apărea în sondaj. Deci cu greu putem spune că PSRM a obținut 20,51% din voturi (cel mai mare procentaj) datorită unui transfer de electorat. În mod evident, creșterea popularității Partidului Socialiștilor, efectiv peste noapte, nu poate fi pusă decât pe seama unui singur motiv: implicarea directă a Moscovei în procesul de alegeri.

Însă nici acest lucru nu era o surpriză întrucât toată lumea se aștepta la așa ceva. Întrebarea pe care personal mi-am pus-o la capătul exercițiului matematic de mai sus a fost: “de ce ar susține Moscova Partidul Socialiștilor și nu pe cel al Comuniștilor, așa cum a făcut dintotdeauna?”

Moscova a început un proces de “re-branduire” a comuniștilor din Republica Moldova. Lent, dar sigur, va avea loc un transfer de putere de la Partidul Comuniștilor la Partidul Socialiștilor. Rolul acestuia din urmă este de a îndeplini aceleași funcții pe care comuniștii le-au îndeplinit cu succes până în 2008, doar că sub o conducere mai “tânără”. Funcțiile la care fac referire mai exact sunt promovarea intereselor Rusiei în Rep. Moldova, și când va fi cazul, destabilizarea ei. Motivele din spatele unui astfel de fenomen sunt destul de logice, mai ales dacă judecăm lucrurile în baza experienței istorice recente, atât din România, cât și din alte țări fost-comuniste:

1. Nereușita – Federația Rusă nu a privit niciodată cu ochi buni nereușita. Ori din 2008 încoace, Partidul Comuniștilor nu a mai reușit să-și îndeplinească principalul obiectiv, adică acela de a menține Rep. Moldova în sfera ei de influență. Comuniștii nu au reușit nici măcar să o destabilizeze suficient de mult încât să întârzie drumul acesteia către Uniunea Europeană;

2. Schimbările demografice – suportul popular pentru comuniști va continua să scadă pe măsură ce populația vârstnică dispare din cauze naturale, și pe măsură ce generațiile mai tinere intră în contact cu lumea Vestică. Se va ajunge în situația în care însuși conceptul de “comunist” va duce la repulsie. Și avem modelul atâtor state fost-comuniste care să ne confirme probabilitatea unui astfel de scenariu;

3. Iminența schimbării – este foarte posibil ca Federația Rusă să nu mai poată împiedica (ci doar întârzia) aderarea Rep. Moldova la Uniunea Europeană și posibil, nici la NATO, chiar dacă vorbim de niște procese care, teoretic, nu se vor încheia decât peste ceva ani. Asta nu înseamnă însă că nu-și poate crea pârghii în Rep. Moldova, pe care să le folosească ‌indiferent de structura din care Moldova va face parte. Când zic acest lucru mă bazez, din nou, pe experiența unor țări fost-comuniste, și care sunt în momentul de față membre UE și NATO, mai exact Țările Baltice și într-o măsură ceva mai mică Bulgaria. Aceste țări încă mai suferă de pe urma influenței rusești și foarte probabil că acest lucru nu se va schimba;

4. Restructurarea serviciilor de informații rusești – tranziția de la PCRM la PSRM ar mai putea fi legată și de procesul mult mai amplu de restructurare al serviciilor de informații rusești, generat de incompentența care a dus la pierderea Ucrainei.

Posibil ca Partidul Socialiștilor să nu fie singura structură politică de acest gen din Rep. Moldova din următorii ani. Daca ar fi să ne bazăm pe propria noastra experiență istorică, atunci am putea spune aproape cu certitudine că în următorii ani ar putea să mai apară una-două partide care să fluture tot steagul socialist. Însă și acele structuri nu vor fi decât alte tentative de schimbare a așa-zisei stângi.

Soarta Partidului Comuniștilor

În următorii ani, prin prisma rezultatelor obținute pe 30 noiembrie, PCRM va continua să exercite o oarecare influență în viața politică a Rep. Moldova. Până la urmă însă, este foarte probabil că PCRM va dispărea complet sau, cel mult, va ajunge un partid de 1-2%. Ar fi destul de greu să anticipăm când exact se va întâmpla acest lucru.

“Re-branduirea” Partidului Comuniștilor, din multe puncte de vedere ar fi un fenomen identic cu cel care a avut loc în România anilor 90′, odată cu formarea Partidului Democrației Sociale din România, condus pe atunci de Ion Iliescu. A urmat formarea Partidului Social Democrat și numeroase tranziții dintr-un partid în altul al diverșilor traseiști, lucru care a diluat și mai mult moștenirea comunistă. Astfel că acum nici nu mai știm exact care partid se trage mai mult din PCR-ul de odinioara. Realitatea face ca memoria oamenilor să nu se asemene cu cea a elefanților, fiind preponderent de scurtă-durată. Din acest motiv, schimbările succesive de sigle, de culori, de nume, de sedii și de lideri de partid duc în timp la estomparea moștenirii partidului “mamă”. Și așa se face că mulți dintre comuniștii de altă dată (sau copiii lor) ocupă în continuare funcții importante în stat.

În anii următori, ar fi interesant de urmărit câți membri ai Partidului Comuniștilor din Republica Moldova vor pleca în Partidul Socialiștilor.

  alegeri republica moldova 2014, federatia rusa, Partidul Comuniștilor, Partidul Socialiștilor, republica moldova