La începutul lui 2013, pe datele de 7 și 8 ianuarie, în orașul Guanghzou din China au avut loc proteste pentru libertatea presei în fața redacției unui popular ziar local Southern Weekend.

Ziarul ar fi trebuit să publice un articol scris într-o notă critică la adresa Partidului Comunist, pe  subiectul Constituției chineze și respectării drepturilor, dar care a fost însă modificat de cenzorii chinezi pentru a părea a fi mai degrabă în favoarea conducerii de la Beijing.   O asemenea demonstrație nu ar trebui în mod normal să stârnească  controverse, însă  vorbim totuși despre China, cunoscută pentru îngrădirea libertății de exprimare și reprimarea opozanților. De altfel, conform Heritage Foundation, China a înregistrat un indice de libertate economică de 51,9, în creștere cu 0,7 față de un an în urmă. Acest scor o situează pe  136 din 177 cu o economie “mostly unfree”, sub media modială.

La o rată de penetrare a internetului de 33%(cu mențiunea că accesul online este puternic monitorizat și controlat de autoritățile chineze),  libertatea presei este virtual inexistentă, China fiind situată din acest punct de vedere pe locul 187 în lume, conform Freedom House.

Mai mult, China se află pe locul trei în lume, după Turcia și Iran, în ceea ce privește numărul de jurnaliști încarcerați, cu 32 de jurnaliști chinezi în închisori, în 2012. Lipsa de transparență de care oficialitățile chineze dau dovadă poate însemna că acest număr este mai ridicat. În plus, la cei închişi se adaugă activiștii online și jurnaliștii care au fost hărțuiți de poliție pentru că și-au expus liber punctele de vedere și s-au declarat împotriva Partidului.

Revenind la situația din Guangzhou, deși adunarea a fost modestă, cu circa două sute de manifestanți ce susțineau cauza jurnaliștilor, mesajele pe care le-au transmis au fost îndrăznețe. Vociferări privind libertatea presei sau libertatea de exprimare, dar și lozinci precum “Jos partidul comunist!” au făcut cu atât mai bizară lipsa de intervenție a poliției locale. Deși prezente la locul protestului, forțele de ordine nu au intervenit.

Protestul a avut un  impact  în mediul online chinez  și s-a bucurat de vizibilitate și de susținere pe microblogguri ale activiștilor chinezi dar și pe varianta proprie a Twitter –  Weibo care se dovedește a fi un mijloc de răspândire a informației eficient și o unealtă din ce în ce mai importantă pentru militanții chinezi.

De ce ar reprezenta această acțiune izolată un interes geopolitic? Este interesant de analizat dacă lipsa de intervenție din partea autorităților indică o schimbare la nivelul Chinei sau este pur și simplu un semn al indeciziei și o amânare de scurtă durată a soluţionării problemei.

Trebui amintit faptul că în noiembrie 2012, conducerea Partidului Comunist din China s-a schimbat, aducându-l pe Xi Jinping în fruntea statului. Acesta s-a angajat să întreprindă o serie de reforme și a anunțat că dorește deschiderea Chinei. Prima vizită oficială în această direcție ar trebui să fie provincia Guangdong (cu orașul cel mai important Guangzhou), regiune recunoscută pentru reformele ce au fost întreprinse aici.

Cu o schimbare de strategie prin îndepărtarea de creșterea bazată pe exporturi, cu o clasă de mijloc în creștere și un grad rapid de urbanizare, China pare a avea probleme mai complexe de rezolvat decât înăbușirea unui grup care strigă pentru libertatea presei.

Însă controlul presei și al internetului rămâne important pentru autoritățile chinezești. În prezent, sondajele arată că cetățenii chinezi susțin guvernul central, deși sunt reticenți față de autoritățile locale, iar o schimbare a acestei mentalități devine mai posibilă odată cu extinderea accesului la Internet. Dezvoltarea unei societăți civile și a unei comunități online care să fie alimentată de articole critice față de partidului comunist ar putea duce la slăbirea încrederii în guvernul central și la o populație de 1,3 miliarde, revoltele în masă ar fi foarte dificil, dacă nu imposibil de controlat.

Refuzul autorităților de a face concesii în acest domeniu rămâne valabilă. La Conferința Mondială a Telecomunicațiilor Internaționale din  Dubai din decembrie 2012, China, alături de alte 89 de state,  a semnat un acord ce implică politici represive asupra libertății internetului.  Un număr de 55 de țări printre care SUA și Marea Britanie au refuzat însă să semneze acordul ceea înseamnă că cel puțin momentan nu se va putea implementa la nivel mondial.  

 Într-o țară în care autoritățile cenzurează cuvintele cheie în timpul incidentelor pentru a nu se răspândi informația și în care accesul la Facebook, Twitter și în general la website-uri străine este restricționat, este greu de crezut în libertatea presei și a Internetului în viitorul apropiat. Însă promisiunea reformei determină ca abordarea unor astfel de proteste de către noua conducere de la Beijing și mai ales mușamalizarea să devină practic imposibile.

 Cu toate eforturile de a controla Internetul, comunitatea online chineză este din ce în ce mai puternică și are din ce în ce mai mult curaj.

  analize, asia, china, libertatea presei