Daca Statele Unite ale Americii l-au avut ca presedinte pe JFK (John Fitzgerald Kennedy), Republica Statelor Unite ale Braziliei – aşa cum se numea Brazilia la acea vreme – l-a avut pe JK (Juscelino Kubitschek). Ideile sale, idei ce au fost preluate, unele dintre ele, de la predecesorii săi, scot in evidenta natura geopolitica remarcabila de care acesta dispunea.
1. Juscelino Kubitschek sau „cincizeci de ani în cinci”
Juscelino Kubitschek de Oliveira (JK), născut pe data de 12 septembrie 1902, în Diamantina, Minas Gerais, a fost un proeminent politician brazilian, preşedinte al Braziliei între 1956 şi 1961.
Aşadar, mandatul său a fost marcat de o anumită prosperitate economică şi de stabilitate politică, însă Kubitschek este recunoscut mai ales pentru construcţia noii capitale, Brasilia.
Kubitschek s-a născut într-o familie rurală foarte săracă în unul dintre cele 26 de state braziliene, Minas Gerais. Tatăl său, João César de Oliveira, comis-voiajor de meserie, moare când acesta avea doar doi ani astfel că este crescut doar de mama sa, profesoara Julia Kubitschek, de origine cehă.
Devine doctor şi este mai târziu, în 1934, ales în Camera Deputaţilor pentru a reprezenta statul său natal, Minas Gerais, cu toate acestea va fi nevoit să se întoarcă la practicarea medicinei odată cu accederea la putere a lui Getulio Vargas, în 1937. Acesta din urmă instaurează dictatura şi promovează “Estado Novo”, adică Noul Stat, după modelul portughez.
Chiar dacă pare că se depărtează de politică, în 1940 ajunge primar al oraşului, Belo Horizonte, capitala statului său natal. Aici a avut ocazia să pună în practică proiectul unui lac artificial, Pampulha Lake, care va aproviziona oraşul cu apă, precum şi un complex arhitectural ce avea în componenţă câteva clădiri proiectate de renumitul arhitect, Oscar Niemeyer – acum în vârstă de 102 ani. Acesta din urma va proiecta principalele clădiri ale capitalei Brasilia.
Juscelino Kubitschek este ales din nou în Congresul Braziliei, în anul 1945, devine guvernator în 1950, iar cinci ani mai târziu candidează la preşedinţia ţării. Deviza campaniei sale electorale, devenită deja celebră: “Cincizeci de ani de progres în cinci” contribuie decisiv, după părerea multor autori, la victoria în alegerile pentru preşedinţie. Kubitschek a fost instalat oficial pe data de 31 ianuarie 1956 în funcţia de preşedinte al Republicii Statelor Unite ale Braziliei, aşa cum se numea ţara la acea vreme. În 1967, numele statului a fost schimbat la cel actual, Republica Federativă a Braziliei.
Preşedinţia lui Kubitschek a fost marcată de o perioadă de optimism politic deoarece lansează “Planul Naţional de Dezvoltare” (cunoscut în limba portugheză mai ales sub numele “Plano de metas” – în limba română “Planul obiectivelor”) ce cuprindea 31 de obiective împărţite în şase mari categorii: energie, transport, produse alimentare, industrie, educaţie şi, obiectivul principal, construirea oraşului Brasilia. Planul căuta să stimuleze diversificarea şi expansiunea economiei Braziliei, bazată pe creşterea industriei şi pe integrarea teritoriului naţional.
De asemeni, guvernul, în perioada Kubitschek, a fost caracterizat de stabilitate politică şi de menţinerea regimului democratic, preşedintele Kubitschek dovedind abilităţi politice remarcabile reuşeşte, în acea perioadă, să reconcilieze şi să menţină unită societatea braziliană.
El a evitat, pe întreaga durată a mandatului său, orice confruntări directe cu adversarii săi politici, cum erau, spre exemplu cei din Uniunea Democrată Naţională (UDN), principalul partid de opoziţie, ce avea o orientare de dreapta conservatoristă. Kubitschek chiar a acordat amnestie politică tuturor celor care au luat parte la tentativele de revoltă militară din oraşele Jacareanga şi Aragarcas.
Din punct de vedere economic, după cum am văzut, planul lui Kubitschek a dezvoltat industria şi a deschis economia naţională pentru investiţiile şi capitalul străin, de exemplu prin excluderea de la taxe a tuturor echipamentelor industriale importate precum şi a oricărui capital străin care pătrundea în economia braziliană. Pe lângă toate aceste măsuri “palpabile” şi imediate s-a încurajat şi o politică permisivă de acordare a creditelor. Industria constructoare de automobile a fost promovată prin atragerea şi convingerea marilor companii auto că merită să investească în Brazilia, de asemeni şi industria navală şi cea grea. Obiectivele din domeniul energiei s-au concretizat prin construirea de centrale hidroelectrice, acestea formând şi singura companie de stat creată de Juscelino, restul aveau capital privat.
Preşedintele Kubitschek a acordat o atenţie sporită şi construcţiei de autostrăzi trans-regionale, lucru pentru care a fost criticat deoarece renunţase total la dezvoltarea căilor ferate, axându-se doar pe drumurile rutiere. Acest aspect este dezbătut şi astăzi, cu toate acestea, este vizibil că aceste şosele, împreună cu construirea Brasiliei, au ajutat la integrarea regiunii amazoniene.
Toate aceste progrese au avut loc însă cu un anumit cost şi anume inflaţia foarte mare, lucru ce s-a reflectat în moneda naţională, cruzeiro devalorizându-se în repetate rânduri, de altfel ca orice altă monedă sud-americană din acea perioadă. Oponenţii săi l-au acuzat că a adus “cincizeci de ani de inflaţie în cinci”. Acuzaţiile lor au avut acoperire şi prin prisma faptului că statul se îndatorase din ce în ce mai mult pentru a putea plăti proiectele ambiţioase.
În timp, datoriile acumulate de preşedintele Juscelino s-au dovedit minuscule comparativ cu cele din perioada de dictatură militară dintre anii 1964 – 1985. Până la sfârşitul mandatului Kubitschek, datoria externă crescuse cu 1,5 miliarde de dolari ajungând în total la 3,8 miliarde de dolari, iar diferenţele de bunăstare între clasele sociale se adânciseră şi mai mult. Totuşi, salariul minim din acea perioadă este considerat şi astăzi ca fiind cel mai mare din oricare moment al istoriei Braziliei. Juscelino Kubitschek şi-a încheiat mandatul cu o creştere industrială de 80 % dar cu o rată a inflaţiei de 43 %. La conducerea Braziliei a fost succedat de Janio Quadros ce a rezistat doar până în 1964, când armata preia conducerea ţării, tot atunci, drepturile politice ale lui Kubitschek sunt suspendate de dictatura militară pentru o perioadă de zece ani iar acesta alege să trăiască în exil pentru o perioadă.
În 1967, Juscelino se întoarce în Brazilia unde, în 1976, în urma unui accident de maşină, moare. Astăzi este îngropat în oraşul pe care l-a construit, Brasilia, în cimitirul care îi poartă numele. Moartea sa a stârnit controverse încă de la început iar câţiva oameni politici actuali, susţin că acesta, împreună cu succesorul său la preşedinţie, Joao Goulart – decedat în urma unui presupus infarct – ar fi fost asasinaţi în cadrul Operaţiunii Condor, începută în anul 1975, în contextul Războiului Rece.
2. Brasilia, capitala geopolitică
Brasilia este capitala Braziliei, fiind singurul oraş-capitală din întreaga lume construit în întregime în secolul XX şi clasificat de UNESCO ca Patrimoniu Cultural al Umanităţii. Brasilia are actualmente aproximativ 2,21 milioane de locuitori şi este situată în regiunea central-estică a ţării.
Ideea construirii unei noi capitale, aşezate strategic în centrul ţării, a circulat încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea.
Acest concept geopolitic a fost prevăzut chiar şi în Constituţia Braziliei, prima oară în anul 1891 şi mai apoi în 1934 şi 1946, pentru ca abia în anul 1956, la 65 de ani de la prevederea oficială din prima constituţie, etapele construcţiei să prindă contur.
Articolul din Constituţia din 1891 prevedea ca un oraş cât mai apropiat de centrul ţării să preia de la Rio de Janeiro, funcţiile capitalei. Acest plan a fost conceput iniţial în 1827, de către Jose Bonifacio, un sfătuitor al împăratului de atunci, Pedro I, care îşi va prezenta planul, pentru o nouă capitală, în faţa Adunării Generale. Ideea de bază era, mutarea capitalei cât mai la vest posibil de zona, deja foarte populată din coridorul de sud-est al ţării. Proiectul de lege este adoptat dar Pedro I dizolvă Adunarea până ca legea să devină act oficial, chiar şi aşa proiectul de lege va fi scris ca articol separat în Constituţia din1891.
La baza construirii Brasiliei, au stat adevărate motive geopolitice, în primul rând oraşul a luat naştere din considerente defensive. Dacă ne uităm la Rio de Janeiro ne dăm seama că acesta era, şi este în continuare, vulnerabil, în primul rând la răscoale, datorită populaţiei masive iar în al doilea rând, poate cel mai important, era vulnerabil la invazii, din cauza situării sale pe malul oceanului.
Ideea construirii unui oraş ca Brasilia a venit, de asemenea, pe fondul nevoii de a duce şi de a asigura forţă de muncă într-o regiune plină de resurse naturale, rămase neexploatate datorită concentrării populaţiei pe coasta de sud-est a ţării. Construirea unui oraş grandios precum Brasilia a fost văzută ca o oportunitate de a creea un oraş remarcabil care ar putea demonstra şi arăta lumii, spiritul unei întregi naţiuni, dar şi progresul ştiinţific în materie de urbanism, design, arhitectură şi nu numai.
După 1930, guvernele braziliene s-au concentrat pe dezvoltarea interiorului ţării iar pentru a putea face acest lucru construirea unui oraş în această regiune era esenţială. Marile merit al lui Kubitschek a fost acela că a ştiut cum să se folosească de pârghiile puterii pentru ca visul să devină realitate şi chiar numai în 41 de luni, atât cât a durat construirea Brasiliei, din 1956 până pe data de 21 aprilie 1960, când a fost inaugurată oficial.
Brasilia lui Juscelino Kubitschek este cel mai mare proiect geopolitic realizat vreodată, nu prin aspectul teoretic cât îndeosebi prin cel practic, iar datorită lui Kubitschek efectele geopoliticii sunt astăzi palpabile, prin simplul fapt că Brasilia există, şi există nu doar pe hârtie.
Am descoperit pe www.youtube.com, acest filmulet ce prezinta atmosfera acelei perioade. Spre surprinderea mea, producator executiv (in limba portugheza: Produção executiva) este o romanca, pe nume Maria Ionescu.
Juscelino Kubitschek de Oliveira şi geopolitica braziliană added by Andrei Daicer on
View all posts by Andrei Daicer →