Reunificarea României cu Republica Moldova a fost, încă de la prăbușirea URSS-ului, un subiect destul de delicat. Pe de o parte, există argumente pro-unioniste de natură istorică, națională și geostrategică. Iar pe de altă parte, există argumente anti-unioniste conform cărora Republica Moldova ar trebui să rămână stat independent datorită decalajului economic dintre ea și România, dar și datorită faptului că în felul acesta ar servi mai bine intereselor de securitate ale României, menajând « dreptul » autoproclamat al Rusiei la o zonă de siguranță.

Pe fond, există puncte valide de ambele părți. Această diferență de opinie reflectă, însă, o contradicție cu care România se confruntă în ceea ce privește Republica Moldova, dată de temerile ce țin de securitatea României și cele ce țin de latura economică. Dar la un moment dat, trebuie să aibă loc o alegere: ori sunt acceptate dezavantaje de natură economică de dragul securității, ori sunt acceptate slăbiciuni ce țin de securitate de dragul economiei. Problema cu a doua opțiune este aceea că vulnerabilitățile de securitate pot afecta grav dezvoltarea economiei (cum s-a mai întâmplat).

Dar scopul acestui articol nu este să analizeze implicațiile de natură economică, care sunt,    într-adevăr, în măsură să pună sub semnul întrebării oportunitatea unei reunificări cu Republica Moldova în viitorul apropiat. Ci acela de a analiza potențialele consecințe pe care  o reunificare le-ar avea asupra securității României.

Or, pentru a înțelege în totalitate aceste consecințe, trebui să privim și lucrurile din perspectiva taberei care se opune apropierii României de Rep. Moldova, mai exact a Federației Ruse.

Importanța Republicii Moldova pentru securitatea Federației Ruse

Încă din Evul Mediu, rușii au înțeles care este principala lor slăbiciune de natură strategică. Anume faptul că geografia Rusiei este dominată de teren plat – preponderent de stepă și de câmpie -, existând foarte puține obstacole naturale în fața posibililor invadatori. Din varii motive, de abia începând cu domnia lui Ivan cel Groaznic – adică secolul al 16-lea -, s-a putut derula un plan de combatere a acestei probleme. Practic, atunci a început planul de expansiune teritorială a Rusiei care, cu mici întreruperi, a continuat în secolele următoare, culminând cu extinderea granițelor statului rus/sovietic de la Pacific până la Berlin.

Expansiunea teritorială era dublată și de impunerea unui control asupra economiei și de o dominație culturală/ideologică, care avea rolul de a asigura, parțial sau total, subjugarea țării ocupate. Așa se explică prezența economică puternică rusă din țări precum Armenia și Belarus, războiul informațional și propagandistic din țări precum Ucraina, sau culturală din practic toate țările din jurul Rusiei – cu mici excepții, cum ar fi Finlanda.

Aplicând consecvent această strategie, Federația Rusă și-a format, în timp, un cordon de state, în general slabe, care să servească drept zonă tampon. Ca exemple de astfel de state pot fi date Kazakhstan – în general statele central-asiatice- , Belarus, Armenia, Ucraina – cel mai important stat tampon – sau Republica Moldova. Dar lista ar putea lejer să fie mai cuprinzătoare. Rusia folosește și o mare parte a propriului său teritoriu ca zonă tampon (cum este, de exemplu, mai toată Siberia), însă acesta este deja subiectul unei alte discuții.

Dat fiind contextul creat de utilizarea strategiei spațiului de Federația Rusă timp de atâtea sute de ani, importanța Republicii Moldova este foarte mare întrucât reprezintă o poartă de intrare pentru acțiunile tip război hibrid ale Rusiei în România și în general pe linia de graniță care separă NATO/UE de Rusia. Rep. Moldova este, practic, un cap de pod. Miza ei este cu atât mai mare cu cât Ucraina face eforuri să iasă din orbita Rusiei. De aceea, Rusia a trecut la destabilizarea întregii zone, inclusiv a situației interne din țări care aparțin NATO/UE.

Importanța Republicii Moldova pentru securitatea României

Pentru România, importanța Republicii Moldova reiese oarecum din ce am scris mai sus. Dacă ar fi să folosim strategia spațiului împotriva creatorului ei, dintr-o dată, Rep. Moldova devine o punte pentru acțiunile României și ale NATO. Devine, în același timp, o zonă tampon și pentru România. E drept, aceste argumente pot fi utilizate atât pentru a susține unificarea României cu Rep. Moldova, cât și pentru o respinge.

Bun, și până la urmă este nevoie de o reunificare a României cu Republica Moldova?

Dacă privim lucrurile strict din punctul de vedere al securității, atunci în mod cert da. Mai exact când ar trebui să și aibă acest lucru este discutabil. Dacă ar avea loc mâine de exemplu, reunificarea ar veni cu o serie de dezavanaje și avantaje. Unul dintre dezavantaje ar fi faptul că, peste noapte, ne-am trezi cu un număr semnificativ de oameni politici pro-ruși. Ori aceștia în sine reprezintă un risc inacceptabil la adresa securității naționale datorită faptului că vor face tot ce este posibil să reprezinte interesele statului care-i sponsorizează, împotriva intereselor statului de care aparțin.

Dar genul acesta de riscuri ar putea fi umbrit de un avantaj geopolitic imens, unul care ar da o lovitură foarte mare securității Federației Ruse. O reunificarea a României cu Rep. Moldova ar împinge granițele NATO-UE și mai mult către est, eliminând definitiv și ultimul cap de pod al Rusiei din această regiune. Mai mult decât atât, s-ar pune capăt, odată pentru totdeauna, problemei Transnistriei (stat autoproclamat și nerecunoscut de comunitatea internațională). Un astfel de scenariu, combinat cu pierderea Ucrainei, ar muta lupta pentru securitatea Rusiei în locul în care aceasta se teme cel mai mult să o poarte: pe propriul teritoriu. Este situația pe care a încercat cu disperare să o evite în ultimele câteva sute de ani și, din punctul de vedere al României, ar trebui să fie satisfăcătoare.

Dilema României

Problema majoră a României este că, datorită resurselor materiale și mai ales umane foarte limitate, ea nu poate combate eficient influența rusă în Republica Moldova. Nu fără suport extern cel puțin. Este adevărat că România poate exercita o oarecare influență pe filieră culturală și pot fi susținute exerciții militare comune NATO-Rep. Moldova. Dar acestea sunt mijloace care se încadrează în categoria “soft-power“. Chiar și liberalizarea regimul de vize pentru cetățenii Republicii Moldova este tot o măsură ce se încadrează la “soft power“. Or, aceste mijloace nu pot avea același impact precum măsurile din categoria “hard-power“, precum scăderea dependenței energetice a Rep. Moldova de Rusia. Pentru măsurile din această categorie este nevoie de mai multe resurse. Dar mai este nevoie de un lucru esențial: de ajutorul Rep. Moldova. Și aici ajungem la o problemă destul de delicată.

Este dispusă Rep. Moldova să acorde acest ajutor?

Uitându-ne la instabilitatea politică din ultimii nouă-zece ani și la modul în care puterea este divizată în momentul de față, am putea spune că încă se hotârăște. Este un proces de tranziție destul de normal, ținând cont că până în urmă cu zece ani Rep. Moldova era condusă de Partidul Comunist. Acum rămâne de văzut și cât va dura acest proces de tranziție. Oricum, situația internă din Rep. Moldova oglindește perfect situația geografică în care se găsește, adică între EU/NATO și Federația Rusă. Din acest punct de vedere, se aseamănă Ucrainei și la fel ca aceasta, va trebui să ia o hotărâre: Est sau Vest. Cale de mijloc nu există decât cu prețul dispariției.

  federatia rusa, republica moldova, romania