Pe 11 septembrie 2001, odată cu turnurile gemene s-a prăbuşit şi ideea de pax occidentalis. Am ajuns să trăim într-o lume hiperconectată, în care starea de securitate dintr-un nod de reţea, determină standardul de viaţă al ocupanţilor altui nod. Pe baza acestui principiu asigurarea securităţii se transformă într-o activitate de antreprenoriat: inovaţie conceptuală şi aplicarea ei efectivă prin smart power.

De 11 ani de zile, Vestul se luptă cu flagelul terorismului, însă la ora actuală Hamas, Hezbollah sau reţeaua Haqqani încă îşi continuă activitatea. Doctrina loviturii preventive a eşuat. Nu poţi reduce violenţa prin promovarea unei păci negative, altfel spus dacă răspunzi la violenţă cu violenţă, conflictul se adânceşte pe termen lung. Un scurt exerciţiu de imaginaţie: în Ierusalim, israelienii obţin informaţii care sugerează că operativii Hamas se pregătesc de un nou atac sinucigaş asupra unui grup de turişti străini. Comportamentul membrilor Hamas este urmărit şi analizat şi în cele din urmă ei sunt eliminaţi din ecuaţie de forţele de securitate. Acesta este un exemplu fictiv de pace negativă, în sensul în care, pe termen scurt asemenea acţiuni sunt eficiente: turiştii străini sunt în siguranţă, Hamas a mai pierdut o celulă operativă şi starea de securitate nu a suferit mari schimbări. Pe termen lung eficienţa acţiunii se diminuează: oricând există noi ţinte vulnerabile care pot fi exploatate Şi chiar dacă o celulă teroristă a fost eliminată, în momentul în care este necesar, ea va fi înlocuită imediat – altfel spus, Hamas încă are capacitatea de a acţiona. Pacea negativă este un joc de şah, în care matul întârzie să apară. Alternativa este pacea pozitivă, unde accentul nu cade numai pe observarea fragmentată a comportamentului vizibil al organizaţiei, ci se referă şi la înţelegerea contextului şi a atitudinilor generate de acesta. Schimbarea contextului este scopul final al mecanismului păcii pozitive.

Să luăm în discuţie Hamas. Raportat la intervale de timp, actele de violenţă ale grupării s-au intensificat:

• în perioada 1989 – 2000 s-au înregistrat 27 de atacuri (185 de morţi şi aproximativ 1 200 de răniţi);
• între 2000 şi 2002 au fost 52 de atacuri soldate cu 288 de morţi şi 1 600 de răniţi;
• în 2003 au avut loc 218 acte de violenţă;
• în 2004 numărul lor s-a dublat atingând numărul de 555.

Uitându-ne la aceste cifre ne dăm seama că Hamas îşi extinde activitatea şi are succes în desfăşurarea ei. În Palestina s-a ajuns până în punctul în care părinţii îşi binecuvântează copiii atunci când aceştia decid să moară şi să ucidă nevinovaţi în numele unei cauze, iar  amintirea acestor sinucigaşi este cinstită şi glorificată. Terorismul are două fronturi posibile de acţiune în viitor: în primul scenariu organizaţiile teroriste vor încerca să obţină arme de distrugere în masă (un proces lung, complex şi nesigur). În scenariul secund, prin acte de violenţă mai reduse ca şi intensitate îşi vor împinge oponenţii până în punctul în care aceştia vor apela la forţă brută şi vor face alegeri greşite pentru ei – standarde duble, violenţă, nerespectarea deciziilor unor foruri globale/regionale. Aceste alegeri duc la scăderea legitimităţii, slăbirea mecanismelor de impunere a securităţii şi distorsionarea valorilor. Din aceste motive, securitatea trebuie privită prin comparaţie cu o iniţiativă de antreprenoriat bazată pe inovaţie şi prin folosirea mecanismelor prezente prin reinterpretarea lor.

  analize, concepte, contraterorism, geopolitica, terorism