Despre schimbarea de viziune a americanilor de după atentatele teroriste de la 11 septembrie s-a tot scris şi dezbătut în toate media on-line şi nu numai. Că perspectiva asupra războiului s-a schimbat odată cu declanşarea războiului asupra terorii de către preşedintele Bush este neîndoielnic o afirmaţie cât se poate de pertinentă. Şi cum maniera de a duce războiul s-a schimbat şi practicile utilizate în lupte iau diverse forme.
Mijloacele media joacă inconfundabil un rol de vârf în schimbarea percepţiei cu privire la o misiune sau alta însă, cu siguranţă motivele reale care stau, de cele mai multe ori la baza iniţierii unei operaţiuni sunt cunoscute doar de către iniţiatori sau un grup cât se poate de restrâns din jurul acestora.
O întrebare cât se poate de recentă şi de incontestabilă este aceea care vizează motivele pentru care americanii încă mai staţionează în Afganistan cheltuind o sumedenie de bani şi resurse, fără însă să înregistreze mari succese. Istoria ne-a obişnuit cu feluritele cazuri în care o mare putere porneşte un război în numele unor valori umane fundamentale precum apărarea drepurilor omului, instaurarea democraţiei sau pentru eliberarea unei naţii asuprite dar care, de cele mai multe ori posedă o serie de resurse importante sau o poziţie geostrategică favorabilă puterii în cauză.
Cu toşii am fost martorii explicaţiilor prezentate de către conducerea de la Washington cu privire la motivele iniţierii unui război în Afganistan. Majoritatea se învârteau în jurul consideraţiilor de origine preponderent etică şi morală cu privire la misiunea SUA de a salva poporul afgan opresat, de a-i reda libertatea şi de a-l înzestra cu drepturi. O atitudine la fel de morală a fost prezentată şi în cazul Irakului dar care după aceea s-a dovedit a fi de o importanţă strategică pentru SUA în Orientul Mijlociu. Specialiştii mai puţin încrezători în motivele pur altruiste prezentate de americani şi-au pus întrebarea firească asupra motivelor ascunse care ar sta la baza şederii oarecum îndelungate a americanilor în acest stat aparent neimportant ca şi poziţie strategică sau resurse naturale. Aceeaşi întrebare mi-au pus-o şi eu iar răspunsul l-am găsit dezvăluit într-un articol al New York Times în care se afirmă faptul că o echipă de geologi băştinaşi au găsit în subsolurile unei regiuni din Afganistan o serie de resurse naturale constând în cantităţi mari de cupru, fier, cobalt, aur, dar şi o cantitate extrem de importantă de litiu, resursă strategică în industria modernă, utilizată preponderent la fabricarea bateriilor pentru laptop-uri sau telefoane mobile.
Cu toate că descoperirea nu este de o dată relativ recentă se înţelege importanţa ei asupra dezvoltării economice a Afganistanului şi a câştigurilor materiale pe care le-ar putea dobândi SUA din exploatarea acestora. Problema majoră intervine doar în momentul în care un alt jucător major, de talie mondială, întrupat în gigantul chinez vine şi interferează în afacerile americanilor dorind să aibă exclusivitate cu privire la operaţiunile de extragere a cuprului din diverse zone ale Afganistanului. Totuşi americanii au un avantaj major în faţa Chinei vorbind din punctul de vedere al trupelor militare de soldaţi americani cantonate pe teritoriul afgan.
Consecinţele la nivel social al acestei lupte cu privire la cine şi cât stăpâneşte din resursele naturale ale Afganistanului va avea cu siguranţă consecinţe primordiale la nivelul populaţie pentru care se vor crea locuri de munca dar care, din păcate, în lipsa unui guvern puternic nu vor putea să aibă pretenţia asupra unui profit mai mare din exploatarea resurselor. Şi de ce să nu recunoaştem, atât Chinei cât şi SUA le convine perpetuarea situaţiei instabile din Afganistan, cu o sărăcie aproape endemică şi un guvern extrem de corupt, care să le dea ocazia de a sprijini şi ajuta populaţia cu precădere în exploatarea resurselor.
Rămân desigur o serie de chestiuni literalmente nelămurite şi care vizează raportul de forţe dintre cele două mari puteri, SUA şi China dar şi incidenţa pe care o va avea rezultatul jocului celor doi pioni asupra populaţiei civile şi asupra nevoii de reconstrucţie a statului afgan în general. Răspunsul la aceste temeri nu îl vom afla decât pe parcurs, odată cu trecerea inevitabilă a timpului.