Biserica Ortodoxă Rusă a devenit în ultimii ani deosebit de activă în viaţa socială şi culturală a ortodocşilor de pretutindeni. Aceasta susţine apărarea drepturilor creştinilor ortodocşi la nivel mondial.

Actualul patriarh al Moscovei şi al Întregii Rusii, Kirill, este conducătorul forumului Consiliul Mondial al Poporului Rus. Ultima şedintă a Consiliului a avut loc în mai 2011, iar una din principalele probeme discutate a fost memoria istorică a poporului slav şi perspective ale civilizaţiei răsăritene ortodoxe slave. Scopurile şi obiectivele stabilite în cadrul Prezidiumului de 36 de membri,  Sovietului de 137 de membri şi a Comisiei de Revizuire, aduc aminte de vocile naţionaliştilor pragmatici din anii 90, aflaţi în demersul creării unei politici externe ale Noii Rusii. Aşa sună unul din ţelurile Soborului: “unirea economică, socială şi culturală a Rusiei şi a întregului său popor; […] crearea unei Rusii multi-naţionale, cu o biserică unită, în numele libertăţii şi integrităţii Patriei.”

Patriarhul Kirill este o faţă nouă a BORuse, fiind oricând gata să se implice în problemele politice nu doar ale Rusiei, ci şi ale fostelor ţări sovietice, care încă ţin de Patriarhia Moscovei.

Partiarhul se comportă din ce în ce mai mult ca o persoana politică, şi nu ca un lider creştin. Unitatea poporului slav creştin otodox pare că se referă la o unitate a popoarelor care au câştigat acum 20 de ani independenţa faţă de Moscova. Drept dovadă sunt vizitele în spaţiul CSI, unde de fiecare dată Kirill a oferit comentarii legate de situaţia politică şi evoluţia guvernelor locale. De asemenea, acesta a dat şi sfaturi politicienilor, majoritatea făcând referire la o Sfântă Rusie Unită. Preafericitul are şi în mod oficial putere politică: conform unui acord între BORusă şi partidul de guvernământ al Rusiei “Rusia Unită”, Patriarhul are dreptul de a propune modificări la proiectele de lege propuse spre examinare în Duma de Stat.

Republica Moldova are două mitropolii, cea a Basarabiei care aparţine Patriarhiei Române, şi cea a Moldovei, care se supune Moscovei. Faptul că Moldova face parte din spaţiul canonic rus reprezintă o explicaţie în plus pentru implicarea forţelor politice de la Moscova în conducerea şi dezvoltarea statului.

Recenta vizită a patriarhului la Chişinău (10 octombrie) a stârnit multe controverse, find catalogată drept una politică. Aceasta a fost precedată de emiterea unui document semnat de fostul şi presupusul viitor preşedinte al Rusiei, Vladimir Putin. Documentul întărea ideea unei Uniuni Eurasiatice, teorie cu care politicienii ruşi flirtau imediat după destrămarea URSS. Moldova, fiind parte din CSI, evident este inclusă ca spaţiu de interes geopolitic al Uniunii.

Mesajul vizitei Patriarhului rus la Chişinău a fost perceput, per total, drept unul de atenţionare: Biserica Rusă deține supremaţie în acest spaţiu, iar teritoriul basarabean va fi inclus în proiectele viitoare ce ţin de Rusia, atât la nivel politic cât şi “canonic”.

Inainte ca Patriarhul să apară în public pentru a ţine un discurs enoriaşilor săi, în presă au apărut câteva declaraţii ale purtătorului său de cuvânt, Vladimir Vighileanski, care au preîntâmpinat liderii politici:  “Nu vor fi discuţii inutile despre timpul de afară sau, pur şi simplu, discuţii mondene. Vor fi abordate cele mai importante teme pentru cetăţenii Moldovei. El vorbeşte, de regulă, despre lucruri importante, care nu sunt întotdeauna pe placul conducerii laice. În această perioadă instabilă pentru Moldova, Sanctitatea Sadoreşte să susţină creştinii ortodocşi din Moldova”.

Aparent, pe lângă apartenenţa la un spaţiu geopolitic de interes rusesc, Moldova mai face parte (în ciuda existenţei Mitropoliei Basarabiei, supusă Patriarhiei de la Bucureşti) dintr-un spaţiu geo-spiritual, de asemenea rusesc: “Trebuie să conştientizăm că Rusia, Ucraina, Belorusia şi Moldova reprezintă o singură civilizaţie, la baza căreia se află aceeaşi credinţă ortodoxă.” Ulterior, Serviciul de Presă al Patriarhului Moscovei şi al Întregii Rusii a postat pe site-ul Patriarhiei alte declaraţii ferme ale Patriarhului: „Ne rugăm ca orientarea politică a Republicii Moldova să ajute la păstrarea unităţii Sfintei Rusii. […]Am venit la poporul meu.”

Aceeaşi situaţie se regăseşte şi în Ucraina, prima ţară vizitată de către Kirill, în urma înscăunării sale ca Patriarh. Acolo nu a fost primit de liderii politici, spre deosebire de Republica Moldova unde a fost şi decorat. Şi în Ucraina a fost acuzat de vizite cu conotaţii politice, ce ţin de interesul Federaţiei Ruse.

După războiul din Georgia, o mănăstire din Abhazia ce ţinea de Patriarhia Georgiei, a trecut în subordinea celei de la Moscova. Deci şi în cazul Georgiei, unde există mai multe conflicte îngheţate, susţinute de interesele geopolitice ale Rusiei, putem întâlni religia ca o armă de influenţă politică. Georgia este un caz special, în ceea ce ţine de Biserica Ortodoxă. Aceasta  fost recunoscută abia în 1989, pe când există de fapt din secolul V. De nenumărate ori Biserica Ortodoxă Georgiană a încercat să îşi declare autocefalie şi de fiecare dată BORusă a refuzat, susţinând că orice instituţie ortodoxă din spaţiul sovietic trebuie să rămână sub jurisdicţia sa.

Indirect, oricine a locuit în fosta URSS şi a crescut în acea perioadă, poate rămâne indignat de importanţa pe care şi-o revendică Biserica Ortodoxă Rusă. Acum douăzeci de ani,  clădirile bisericilor erau folosite drept cluburi, grajduri sau depozite de grâu. Majoritatea actualilor enoriaşi ai lui Kirill au învăţat ateismul ştiinţific şi nu aveau sub nici o formă religia ca un criteriu de identitate. Se pare că în ultimii douăzeci de ani, la nivel politic, perspectivele asupra credinţei într-o divinitate şi mai ales apartenenţa unui cult religios s-au schimbat. Conform ultimelor acţiuni ale BORuse, religia este din nou folosită ca un pilon al unei unităţi teritoriale sub o singură conducere politică, de data asta profitându-se la maxim de puterea sa. Anul 1989 a “iluminat” minţile politicienilor: nu mai avea nici un rost să fie eliminată religia din viaţa publică, ci invers: reintroducerea acesteia putea duce la sprijinul maxim al populaţiei şi la crearea unei scuze perfecte pentru anumite acţiuni politice.

  biserica, biserica ortodoxa, biserica ortodoxa rusa, federatia rusa, kirill, ortodoxism, religie, rusia