Tunisia: drepturile omului sau drepturile nimănui?

Tunisia: drepturile omului sau drepturile nimănui?

tunisia_lvhl9_196723_429252074Amnesty International avertizează asupra unor posibile recidive în ceea ce priveşte statul tunisian cu referire directă la drepturile omului. După o serie de progrese înregistrate după înlăturarea, în urma unor revolte violente, a lui Zine El Abidine Ben Ali (ianuarie 2011), actualul guvern pare să pună la îndoială angajamentele privind reformele în diferite domenii, care au un impact stringent asupra respectării drepturilor omului.

În lunile ce au urmat după pierderea puterii de către Zine El Abidine Ben Ali, guvernul interimar a realizat progrese importante privind reformele, inclusiv ratificarea celor mai importante tratate internaţionale în domeniul drepturilor omului. Autorităţile au dispus, de asemenea, eliberarea prizonierilor politici, au fost adoptate legi noi cu privire la libertatea presei şi s-au ridicat restricţiile privind crearea de diverse asociaţii şi organizaţii. Cu toate acestea, noul guvern nu a reuşit să menţină aceste iniţiative la un standard decent, iar eşecurile care au fost generate de neputinţa statului în acest sens, au pus sub semnul întrebării aplicarea cu adevărat a principiilor acestor drepturi fundamentale.

Tunisia a fost locul în care s-au născut o serie de evenimente importante care au măturat regiunea în 2011. În timp ce noi recunoaştem că autorităţile au luat măsurile necesare pentru a aborda problema abuzurilor şi pentru a progresa, se observă că acestea nu au mers suficient de departe şi există în momentul de faţă semne îngrijorătoare că aceste reforme prioritare pentru Tunisia ar putea fi în pericol, a declarat Hassiba Hadj Sahraoui, directorul adjunct al Programului Amnesty International pentru Orientul Mijlociu şi Africa de Nord.

În ultimele luni au fost sesizate  restricţii sporite privind libertatea de exprimare, raportată în special la jurnalişti, artişti, analişti politici, scriitori şi bloggeri, sub pretextul menţinerii oridinii şi moralei publice. De asemenea, administraţia tunisiană nu a dorit sau a părut incapabilă să protejeze populaţia împotriva atacurilor grupurilor considerate a fi afiliate cu aşa-numiţii musulmani salafiţti (o ramură a religiei islamice cu tendinţe extremiste).

Starea de urgenţă, în vigoare din data de 14 ianuarie 2011, a fost în repetate rânduri reînnoită, cel mai recent la sfârşitul lunii octombrie a acestui an. Protestatarii au continuat să iasă în stradă, nemulţumiţi de ritmul lent al reformelor, dar au fost întâmpinaţi de către forţele de ordine cu acţiuni inutile şi violenţe. Pe parcursul anului 2012, Amnesty International a primit nenumărate rapoarte cu referire la acte de tortură şi rele tratamente aplicate protestatarilor, care au pretins că au fost agresaţi şi bătuţi în timpul demonstraţiilor sau în arest.

Un eveniment recent, poate cel mai îngrijorător şi care ar trebui să ridice semne de întrebare la nivelul comunităţii internaţionale este acela că noul guvern al Tunisiei a respins recomandările Consiliului pentru Drepturile Omului al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Aceste recomandări prevedeau abolirea unor legi mai vechi ale statului tunisian cu privire la discriminarea femeilor, pedeapsa cu moartea sau discriminarea relaţiilor homosexuale. Acelaşi Hassiba Hadj Sahraoui afirma: Constituţia, care urmează a fi finalizată în următoarele luni, reprezintă un test-cheie menit să arate dacă Tunisia este ferm ancorată în principiile drepturilor omului şi supremaţiei legii.

Leave a Reply

Your email address will not be published.