Schimbările produse la nivelul mediului internațional actual, viteza propagării noilor riscuri la adresa securității și competiția pentru identificarea de noi resurse fac ca actorii internaționali să caute cooperarea și dincolo de angajamentele deja asumate. Astfel, se poate exemplifica și dimensiunea cooperării dintre cele trei state aflate la granițele structurii atlantice de securitate.

Pornită la inițiativa României în 2012, după identificarea unor puncte comune între cele trei state, Trilaterala reprezintă un inedit în istoria relațiilor dintre Polonia, România și Turcia. Dincolo de acest fapt, cele trei state au întreținut relații cordiale de-a lungul istoriei recente. Astfel, după Primul Război Mondial, Polonia a jucat un important rol strategic în arhitectura Europei de Est, iar în această perioadă relațiile atât cu România, cât și cu Turcia s-au dezvoltat pe baze solide. Perioada interbelică a marcat și apropierea dintre România și Polonia, acestea devenind aliate împotriva pericolului ce venea de la Est. Referitor la relațiile cu Turcia, trebuie menționat că după semnarea Tratatului de la Lausanne din 1923, atât Polonia, cât și România au întreținut relații foarte bune cu noua republică. De-a lungul Războiului Rece, relațiile au suferit din cauza împărțirii lumii în doi poli de putere, chiar dacă România și Polonia au fost membre ale Organizației Tratatului de la Varșovia. Sfârșitul bipolarismului și integrarea Poloniei și României în structurile euro-atlantice au creat contextul favorabil apropierii, sfera relațiilor bilaterale lărgindu-se extrem de mult.

Devenite membre ale NATO la interval de 5 ani, România și Polonia au regăsit Turcia ca o importantă componentă a Alianței, cu o puternică armată și baze militare aliate pe teritoriul său. Astfel, în acest context favorabil intensificării cooperării, s-au semnat parteneriate strategice la nivel bilateral, punându-se, totodată și bazele Trilateralei. Problemele dezbătute în cadrul întâlnirilor, desfășurate până acum la nivel ministerial, au fost preponderent strategice. Subiecte precum terorismul, noile riscuri și amenințări, conceptul strategic al NATO și sistemul defensiv inițiat de Statele Unite în Europa de Est s-au aflat pe agenda consultărilor dintre reprezentanții celor 3 state.

Dimensiunea cooperării dintre Turcia, Polonia și România poate reprezenta o întărire a sferei de securitate din regiune. Poziția strategică a fiecărui stat din cadrul trilateralei, interesele lor comune și nevoia de a juca un rol stabil la granița lumii occidentale acordă o și mai mare importanță apropierii dintre cele trei state. Deși, aparent, Turcia are o misiune total diferită față de partenerele sale, și anume, orientarea spre zona Orientului Mijlociu și a Caucazului de Sud, asigurându-și astfel și securitatea energetică, politica deschisă dusă de Ankara față de Europa face ca interesul pentru cooperarea cu România și Polonia să fie crescut, dat fiind că acestea susțin aderarea Turciei la Uniunea Europeană, cum și Turcia a susținut aderarea Poloniei și României la NATO. La nivel regional, Polonia și România mizează pe o politică de echilibru, iar pentru a putea susține această perspectivă au nevoie de o aprofundare a cooperării și de eficientizarea unor noi mecanisme la nivel strategic, precum Trilaterala.

Care ar putea fi noile puncte de pe agenda Trilateralei?

Dat fiind faptul că forma de cooperare nu este nici instituționalizată și nici reglementată de vreun tratat, iar până acum întâlnirile au avut loc doar la nivel de secretari de stat sau miniștri de externe, este evident faptul că temele atinse nu pot fi unele de o importanță semnificativă, cel puțin pe termen scurt. Pe viitor, în funcție de evenimentele din sistemul internațional și de interesele celor trei state sunt premise ca trilaterala să se reunească și la un nivel mai înalt, iar temele atinse să fie considerabil mai profunde. Argumentele pentru acest fapt sunt parteneriatele strategice deja existente între cele trei țări, perspectiva istorică și faptul că există interes la nivelul guvernelor pentru dezvoltarea cooperării. De asemenea, consultările din cadrul Trilateralei ar putea acoperi și alte domenii în afara securității. Cooperarea ar putea atinge și paliere economice, mai ales că Turcia, ca stat candidat la Uniunea Europeană, dar cu o complicată epopee privind aderarea, dorește să deschidă piețe de desfacere în Europa, iar România și Polonia pot reprezenta importante interconectoare. Beneficiile unei colaborări în trei pot fi importante pentru stabilitatea și prosperitatea economică a regiunii Europei de Est și a Mediteranei și pot crea o poziție puternică a Poloniei, României și Turciei în cadrul Consiliului Nord-Atlantic. Tocmai prin faptul că fiecare stat din cadrul Trilateralei are aspirații regionale și obiective importante la nivelul securității și economiei poate reprezenta un atuu cuantificabil pentru evoluția viitoare a cooperării.

Cooperarea trilaterală poate reprezenta un important factor de echilibru regional și poate ajuta la implementarea politicilor decise la nivelul NATO. Spre exemplu, statele membre ale trilateralei susțin extinderea alianței și consiliază statele din Balcani ce doresc a intra în NATO. De asemenea, problemele din vecinătatea Europei de Est și a Mediteranei Orientale pot fi mai ușor gestionate prin consultările în formula trilaterală.

  Europa de Est, integrare europeana, NATO, polonia, romania, trilaterala Romania-Polonia-Turcia, turcia