În acest articol am ilustrat situaţia economică din Republica Moldova din ultimii ani, care sunt cei mai importanţi parteneri comerciali şi cum au evoluat relaţiile statului moldovean cu ţările membre CSI. Ulterior, am adus la cunoştinţă motivele şi contextul pentru care vectorii economici din Republica Moldova au fost direcţionaţi, în ultima perioadă, tot mai mult către Uniunea Europeană.

După destrămarea URSS-ului şi declararea independenţei Republicii Moldova la 27 august 1991, statul a traversat o etapă complexă de tranziţie către economia de piaţă, înfruntând un declin economic de proporţii.  Chiar dacă organizaţia regională, Comunitatea Statelor Independente, înfiinţată imediat după destrămarea URSS, a venit cu obiective de dezvoltare şi cooperare reciprocă în regiune, aceasta nu a reprezentat instrumentul eficient pentru un progres semnificativ al Republicii Moldova. Motiv pentru care aspiraţiile actuale şi deschiderea statului moldovenesc de a împărtăşi valorile unei Europe integrate şi democratice, se regăsesc tot mai mult printre obiectivele politicii externe ale statului.

În prezent, atât pentru Republica Moldova, cât şi pentru restul statelor membre CSI, comerţul este reorientat din ce în ce mai mult în afara grupării integraţioniste. Această reconfigurare produsă în interiorul statelor a fost constatată şi de către fostul preşedinte al Federaţiei Ruse, Dmitri Medvedev, care în cadrul unui studiu realizat de INSOR a menţionat că: „Rusia ar trebui să majoreze asistenţa economică acordată ţărilor CSI. În caz contrar locul Rusiei va fi preluat de UE, China şi alte state”.

Într-adevăr, această preocupare a Rusiei este întemeiată pe fapte concrete, ale căror explicaţii rezidă de pe urma implicării active a Uniunii Europene în regiunea Europei de Est, cu precădere în Moldova, Ucraina şi Georgia. Un prim pas în acest sens a servit lansarea în 2004 a programului european, Politica Europeană de Vecinătate, care a fost, ulterior, consolidată prin Parteneriatul Estic în anul 2009.

La început, iniţiativa UE de a se implica în Republica Moldova a fost tratată cu mult scepticism datorită influenţelor ruseşti asupra corpului politic din acea perioadă. Mai mult decât atât, starea de conflict şi instabilitatea din regiunea separatistă Transnistria, a contribuit semnficativ la discreditarea imaginii ţării pe plan extern, iar acest lucru i-a ţinut departe pe investitorii externi, pentru o perioadă lungă de timp.Totodată, e bine ştiut faptul că dezvoltarea sau stagnarea unui stat, este determinată în mare parte de fluxurile investiţionale. Acest domeniu a fost vreme îndelungată neexplorat în Republica Moldova. Investiţiile au început să fie absorbite abia începând cu anul 1992, când a fost adoptată legea cu privire la investiţiile străine. Însă,  până în anul 1997 aceste fluxuri au fost minime, guvernul punând mai mult accent pe obţinerea creditelor din exterior decât pe atragerea investiţiilor în ţară.

Începând cu anul 2004,  se înregistrează o inedită schimbare pe planul investiţiilor străine din Republica Moldova, care în mare măsură s-a datorat contextului de vecinătate cu Uniunea Europeană şi care, implicit, a condus la o majorare a volumului de investiţii străine, în preponderenţă venite dinspre ţările membre UE. Însă, doar statutul de ţară vecină cu UE nu a fost suficient pentru sporirea fluxurilor de investiţii. Motiv pentru care autorităţile moldoveneşti au luat măsuri în acest sens, contribuind la îmbunătăţirea imaginii statului, prin crearea unui mediu de afaceri favorabil şi oferirea de stimulente investitorilor, pentru a alege Republica Moldova ca destinaţie a capitalului pe care doresc să-l investească.

Astfel, în decursul ultimilor ani, amprentele programelor europene s-au resimţit puternic la nivel comercial. Drept rezultat, comerţul Moldovei cu Uniunea Europeană a crescut în mod vizibil, faţă de cel cu statele din CSI. Iar rezultatele  din ultimii ani, indică faptul că circa 50% din comerţul extern al Republicii Moldova revine UE (dintre care 16-17% României), aproximativ 18-19% revine Federaţiei Ruse, iar 35% – altor state. Configurarea noilor itinerarii economice s-a datorat în mare parte interesului crescut al UE de a oferi sprijin pentru dezvoltarea şi cooperarea cu Republica Moldova, precum şi a voinţei elitelor politice de a accepta ajustarea politicilor moldoveneşti la standardele europene.

Este de remarcat, însă, că în prima jumătate a anului 2010 volumul intrărilor de investiţii străine directe a scăzut. Principalul factor care a contribuit la stagnarea acestora a fost datorat crizei financiare globale, precum şi a instabilităţii politice din Republica Moldova. Însă, într-o lumină mai bună apare situaţia din statul moldovenesc, către sfârşitul anului 2011. Conform cifrelor publicate de către Ministerul Economiei al Republicii Moldova, investiţiile în capitalul social şi venitul reinvestit de întreprinderi, la sfârşitul trimestrului I din anul 2011, au acumulat 2.911.4 mln. dolari, o creştere de şase ori mai mare decât cea înregistrată în anul 2000.

Totodată, pe agenda politicii externe a Republicii Moldova se află obiectivul de aderare la spaţiul economic european, un proiect care urmează a fi implementat prin încheierea Acordului de Asociere cu UE, sub egida Parteneriatului Estic. În cadrul acestui acord,  o importanţă fundamentală este atribuită instituirii Zonei de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător dintre Republica Moldova şi UE. Implementarea acestui acord  presupune liberalizarea graduală a comerţului cu bunuri şi servicii, libera circulaţie a forţei de muncă, reducerea taxelor vamale şi armonizarea legislaţiei Republicii Moldova la acquis-ul Uniunii Europene. Devenind parte a spaţiului economic european, cadrul comercial va deveni mai stabil, iar acest lucru va deveni punctul forte pentru atragerea investitorilor străini, precum şi a celor autonomi. Mai mult decât atât, un cadru economic stabil, prosper şi în plină extindere ar putea contribui la sporirea eforturilor politice de soluţionare a conflictului transnistrean şi de reintegrare a regiunii transnistrene în Republica Moldova.

Conform afirmaţiilor promiţătoare susţinute de către Comisarul European pentru Comerţ, Karel de Gucht, acordul privind instituirea Zonei de Comerţ Liber Aprofundat şi Cuprinzător dintre Republica Moldova-U.E. urmează a fi semnat în cadrul summit-ului Parteneriatului Estic care va avea loc în toamna anului 2013. Iar până atunci autorităţile moldoveneşti trebuie să continue reformele necesare pentru atingerea standardelor europene, un prim pas esenţial pentru semnarea acestui acord, care e perceput, totodată, ca pe un segment deosebit de important în procesul de integrare europeană a Republicii Moldova.

Conchid prin susţinerea faptului că în ultima perioadă de timp, vectorii politici şi economici din Republica Moldova şi-au schimbat în mod vizibil direcţia. Iar acest lucru s-a datorat atât contextului internaţional, prin faptul că Uniunea Europeană prin extindere a ajuns să fie vecin cu Republica Moldova, cât şi a impactului politic naţional, de cădere a guvernului comunist în 2009. Schimbările produse în această scurtă perioadă de timp s-au dovedit a fi solide şi promiţătoare, iar reformarea, ajustarea şi implementarea normelor după standardele europene au devenit obiectivele-cheie ale Republicii Moldova. Aceste elemente reprezintă fundamentul pentru o continuitate prosperă, sănătoasă şi pe termen lung între cele două părţi, Republica Moldova -UE.

  economie, moldova, republica moldova