Teoria haosului constructiv: SUA și Noul Orient Mijlociu

Teoria haosului constructiv: SUA și Noul Orient Mijlociu

Fără îndoială, această regiune a fost ținta atenției întregii lumi în ultimii ani, datorită evenimentelor ce tulbură pacea din zonă: războaiele din Irak și Afghanistan, conflictele indo-pakistaneze, cele dintre Israel și Palestina și  Israel și Iran, programul nuclear al Iranului și Primăvara Arabă- și lista nu este completă. Iar multe dintre acestea nu par a se finaliza în viitorul apropiat.

Din punct de vedere politic, regiunea Orientului Mijlociu cuprinde trei mari țări periferice: Egipt, Iran si Turcia, fiecare cu o populație de aprox. 60 mil. Loc.; țările centrale ale Semilunei Fertile (Irak, Israel, Iordania, Liban, Siria) și țările Peninsulei Arabia (Arabia Saudita, Bahrein, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Oman, Qatar si Yemen). Este relevant însă faptul că, din punct de vedere economic, statele din această regiune dețin 75% din rezervele mondiale de hidrocarburi și sunt mari producătoare de bumbac, fosfați, gaze naturale.

Concepția Statelor Unite cu privire la delimitarea zonei Orientului Mijlociu diferă însă semnificativ. Înaintea Summitului G8 din 2004, SUA au prezentat o definiție in care Marele Orient Mijlociu cuprinde o zona mult mai vastă, incluzând țările din nordul Africii, Sudanul și Cornul Africii precum și Afganistanul și Pakistanul. Definiția corespunea mai bine planurilor globale ale SUA, însă nu a găsit un prea mare ecou și susținere, ea fiind apoi readaptată sub denumirea Noul Orient Mijlociu.

Folosit pentru prima oară oficial de către secretarul de stat american Condoleezza Rice în iunie 2006, termenul de Noul Orient Mijlociu a fost planificat ca o etapă în cadrul căreia SUA, Marea Britanie și Israelul să contribuie hotărâtor la redesenarea frontierelor în Orientul Mijlociu, în scopul atingerii obiectivelor geostrategice, în principal americane, în zonă. Această nouă abordare a trezit numeroase comentarii și luări de poziții împotriva ei, încât nu a mai fost susținută deschis.

Analiștii avertizau că proiectul, pregatit timp de mai mulți ani, vizează de fapt crearea unui „arc de criză” – prin instabilitate, haos si violență – din Liban până in Siria, Irak, Golful Persic si Afganistan. Aceasta strategie este descrisă de un alt concept geopolitic – „haos constructiv” – prin care se pot crea condiții de violență și război cu scopul final de a retrasa granițele în funcție de obiectivele geopolitice urmărite.

Teoria ”haosului constructiv”

Această teorie poate fi descrisă foarte bine de cuvintele binecunoscutului pictor Pablo Picasso, care a spus : ”Un act de creație este un act de distrugere.” Cu alte cuvinte, pentru a crea ceva nou, trebuie distruse tiparele vechi, cu speranța că ceva mai bun va reieși din ruinile distrugerii.

În geopolitică,  aplicabilitatea conceptului este ușoară de înțeles, această idee sugerând faptul că un guvern nou și eficient nu poate lua naștere decât dacă cel vechi este distrus sau neutralizat.

Ideea de care se pleacă este aceea că puterea adevărată nu poate fi exercitată prin rămânerea la status-quo, ci dimpotrivă, prin distrugerea tuturor formelor  de rezistență, prin crearea haosului astfel încât elitele să-și poată asigura stabilitatea și securitatea.

În cazul Statelor Unite, se poate spune că s-a tranformat într-un adevărat crez politic, din acest concept reieșind o adevărată geostrategie referitoare la Orientul Mijlociu, menită să redefinească granițele statelor din regiune astfel încât noua hartă politică să corespundă intereselor naționale ale Statelor Unite.

                Această concepție a fost întărită de declarațiile făcute de secretarul de stat american Condoleezza Rice cu privire la situația din Liban de la vremea respectivă (2006, când, ca urmare a unui atac al Hezbollahului asupra Israelului, acesta ripostează prin bombardarea Libanului):

                ”Nu am nici un interes în diplomație pentru întoarcerea Libanului și Israelului la status-quo-ul anterior.  Cred că ar fi o greșeală. Ce vedem acum este, într-un sens, creșterea- nașterea,  unui nou Orient Mijlociu, și ce facem de acum încolo trebuie să asigure faptul că ne îndreptăm către Noul Orient Mijlociu, și nu că ne întoarcem la cel vechi.”

                Ideea redefinirii granițelor în Orientul Mijlociu este simplă și are la bază substituirea statelor rezultate după căderea Imperiului Otoman cu state unitare ca și etnie, și neutralizarea lor prin punerea lor unul împotriva celuilalt, permanent, fapt ce presupune însă dispariția actualelor state.

Noua hartă a Orientului Mijlociu

                Coincidență sau nu, în aceeași perioadă de timp în care Secretarul De Stat Condoleezza RIce făcea declarațiile menționate mai sus, o nouă hartă a Orientului Mijlociu a început să circule, fiind publicată în Jurnalul Forțelor Armate în iunie 2006 sub titlul : ”Granițele înângerate: Cum ar arăta un Orient Mijlociu mai bun”,  de către locotenentul -colonel Ralph Pieters. Această hartă se pare că a fost bazată pe o serie de alte hărți mai vechi ce detaliază posibile noi granițe ale Orientului Mijlociu, hărți datând de pe vremea președintelui american Woodrow Wilson (vezi imaginea).

Noul Orient Mijlociu
Potențială hartă a Noului Orient Mijlociu
Sursa:http://www.globalresearch.ca

În opinia generalului Ralph Pieters, granițele din Africa și Orientul Mijlociu au fost trasate neglijent de puterile europene, favorizând izbucnirea de conflicte și generând numeroase probleme, dar că situația Orientului Mijlociu este infinit mai îngrijorătoare, confruntându-se cu stagnare culturală, inegalități sociale profunde și extremism religios. El însuși recunoaște că nu există nici o modalitate de a împăca pe toată lumea – diversitatea etnică și religioasă fiind prea mare și prea răspândită în teritoriu- dar că, în opinia lui, harta de mai sus rezolvă nedreptățile suferite de principalele majorități ce au suferit: kurzii, baluchii și musulmanii, și că acesta este cel mai viabil scenariu pentru un Orient Mijlociu pașnic.  Cele mai semnificative schimbări sunt după cum urmează:

  • Israelul se întoarce la granițele anterioare anului 1967
  • crearea statului independent Kurdistan prin anexarea nordului Siriei și Irak-ului, estul Turciei, vestul Iranului
  • Dezmembrarea Irak-ului și crearea a două state independente, corespunzătoare populațiilor șiite și sunite
  • Dezmembrarea Arabiei Saudite
  • formarea statului Baluchistan, înglobând parte din Afghanistan, Iran și Pakistan

                Bineînțeles, nu se poate dovedi că această teorie a fost cu adevărat pusă în practică, dar o privire asupra evenimentelor din ultimele decenii din zona Orientului Mijlociu pare să confirme, sau cel puțin să sprijine, această idee. Este suficient să amintim:

  • 1990-1991  – Războiul din Golf
  • 2001prezent – Războiul din Afghanistan
  • 2003-2011 – Războiul din Irak
  • 2008-2009 – Războiul din fâșia Ghaza
  • 2011-prezent: „Primăvara arabă”: Tunisia, Egipt, Libia, Yemen, Bahrein, Siria, Algeria, Irak, Iordania, Kuweit, Maroc, Oman etc.
  • 2011- Intervențiile militare ale NATO în Libia
  • 2012- programul nuclear al Iranului
  • prezent – Siria

                Întrebarea care rămâne, și la care voi căuta să răspund săptămâna viitoare este: au fost aceste evenimente premeditate? Sau pur și simplu s-a profitat de conjuctura de moment? Închei însă această primă parte a articolului cu un citat mai mult decât pertinent:

 ”Spuneţi că o cauză bună sfinţeşte orice război? Adevăr spun vouă: un război bun sfinţeşte orice cauză!”(F. Nietzsche – Așa grait-a Zaratustra)

5 Responses to "Teoria haosului constructiv: SUA și Noul Orient Mijlociu"

  1. Pingback: Teoria conspirației: Harta “Noului Orient Mijlociu” | Uniunea Ziariştilor Profesionişti

  2. Pingback: Redesenarea Orientului Mijlociu, un deziderat al marilor puteri | www.4Iasi.ro

  3. Pingback: Teoria haosului constructiv: SUA și Noul Orient Mijlociu (II) | Geopolitics.ro

  4. Alexandru Popa   05/08/2013 at 11:20 am

    Un articol foarte interesant, la fel ca multe alte de pe site-ul dumneavoastră. Se poate cunoaşte data publicării articolului? Nu am găsit această informaţie la niciun articol de pe site.

    Reply
    • admin   06/08/2013 at 7:35 am

      Va multumim. Articolul a fost publicat in data de 15 aprilie 2013.

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.