Asia de Sud este o regiune plină de culoare, diversitate culturală şi contradicţii. Este o zonă săracă, predispusă la conflicte şi tensionată, în special datorită raporturilor indo-pakistaneze. Odată cu trasarea graniţelor între India şi Pakistan (1947), cele două state au fost implicate în trei războaie, au fost la un pas de un conflict nuclear în 1999, continuând în acelaşi timp un război de slabă intensitate în Kashmir. Ca rezultat al acestei stări de ostilitate care durează de zeci de ani, sudul Asiei este astăzi una dintre cele mai militarizate regiuni ale planetei, iar din cauza disensiunilor continue, rămâne o zonă în care se află multe arme nucleare.

Ambele naţiuni au fost sceptice una faţă de cealaltă, în centrul acestei situaţii aflându-se ameninţări reale la adresa securităţii fiecărui stat. Climatul în regiune rămâne tensionat şi din cauza faptului că fiecare dintre cele două ţări s-au folosit de zona Kashmir-ului pentru a susţine starea conflictuală. Din 1947, evoluţia securităţii acestor state a fost centrată pe adversar. Politicile de securitate au fost rezultatul interacţiunii mai multor factori, care au contribuit la formarea anumitor percepţii. Poate că marea problemă a fost aceea că India şi Pakistan au fost întotdeauna preocupate mai mult de ceea ce se întâmplă în afara graniţelor, decât în interiorul propriului stat, atunci când era vorba de realizarea unui bilanţ privind ameninţările la adresa securităţii.

Relaţiile deja tensionate au fost amplificate de dezinformare, precum şi de înţelegerea greşită a stării de fapt în ceea ce priveşte analiza asupra vecinului înarmat nuclear. Ambele entităţi s-au folosit de mass-media pentru a insufla aşa-numita politică a fricii sau politică de teamă. În pofida mediului mass-media vibrant este uşor de observat faptul că subiectele sensibile ale securităţii naţionale nu sunt nici analizate, nici contestate.

Reportajele mass-media sunt adesea transformate şi valorificate în scopul interesului naţional. Ce este terorism pentru unii reprezintă lupta pentru libertate pentru ceilalţi. Eroii unei naţiuni sunt personaje negative, chiar demonice, pentru cealaltă naţiune. În materie de securitate naţională, cea mai mare parte a mass-media a venit în sprijinul guvernelor celor două state.

Evoluţia mass-media în Pakistan

Presa scrisă din Pakistan a trecut printr-o gamă extraordinară de experienţe, în ciuda istoriei sale destul de scurte. A făcut faţă regimului colonial britanic şi chiar liderilor militari, care au condus ulterior ţara. Uneori a fost denunţată pentru punerea în pericol a securităţii statelor din regiune sau hăituită pentru trădarea ideologiei naţionale. A suferit de pe urma nenumăratelor amenzi pe care le-a primit, suspendării sau închiderii definitive a publicaţiilor. Aşadar, media scrisă pakistaneză a devenit un instrument extrem de puternic, mai ales în perioadele în care  nu se punea problema existenţei mass-media dezvoltată prin satelit. Pe de o parte, presa a fost de partea interesului naţional, iar pe de altă parte a fost văzută ca un instrument al oamenilor puternici din stat pentru a-şi promova propriile interese. Cu toate acestea, în momentul în care criza s-a instaurat cu adevărat şi securitatea naţională a fost pusă în pericol, presa pakistaneză a venit necondiţionat în sprijinul cauzei naţionale.

Televiziunea pakistaneză a început să transmită cu ajutorul companiei japoneze Nippon Electric. Prima transmisie a avut loc la data de 26 noiembrie 1964 şi a fost realizată de la cinci staţii de televizune simultan (Lahore, Karachi, Islamabad, Peshawar, Quetta). Începând cu anul 1992, au fost lansate şi alte posturi de televiziune în Pakistan (PTV-2, PTV World). În acelaşi timp, presa scrisă din Pakistan rămâne un element vital în viaţa politică de aici.

La momentul obţinerii independenţei (1947) existau doar patru cotidiene, care publicau în această ţară: Pakistan Times, Zamindar, Nawa-i-Waqt şi Civil and Military Gazette. Ulterior numărul acestor a început să crească într-un ritm destul de accelarat, ajungându-se la începutul anilor ‛90 ai secolului trecut să fiinţeze peste 1.500 de publicaţii (ziare, reviste etc.) în statul pakistanez, incluzând atât publicaţii în lima urdu şi dialecte regionale, cât şi cele în limba engleză. Ziarele şi periodicele sunt deţinute de companii private, societăţi pe acţiuni sau trusturi de presă. În prezent există peste 50 de canale de ştiri în Pakistan, 497 de cotidiene şi alte aproximativ 2.100 de publicaţii care îşi fac apariţia lunar. Tirajul total al ziarelor se cifrează în jurul sumei de 2 milioane, iar acoperirea televiziunii se extinde rapid, la momentul actual acoperind circa 38 de milioane de gospodării (42% din mediul urban şi 16% din mediul rural).

Exploziile din 1998 şi reacţia presei pakistaneze

După alegerile generale din India din februarie 1998, Bharatiya Janata Party (BJP) a devenit cel mai mare partid guvernant din ţară. Platforma partidului susţinea testarea armelor nucleare, fapt susţinut de partenerii din coaliţia de guvernare. Prin urmare, BJP s-a mobilizat rapid pentru a demonstra dorinţa şi capacitatea acţională. După cinci teste nucleare, între 11 şi 13 mai 1998, primul-ministru Vajpayee a declarat India un stat nuclear. Cu toate acestea, India, prin actul său de naţionalism exagerat, a aruncat în aer comunitatea internaţională şi regimul de control şi neproliferare a armelor de distrugere în masă. Mai mult decât atât, liderii extremişti ai BJP, în frunte cu preşedintele K. Thakre, au început emiterea unor mesaje agresive asupra Kashmirului, parte integrantă a teritoriului pakistanez.

Timp de 17 zile, cât au durat testele nucleare indiene, iar mai apoi răspunsul venit din partea Pakistanului, subcontinentul s-a confruntat cu un real pericol de declanşare a unui război nuclear, care putea să fie generat fie de un atac preventiv al Indiei asupra facilităţilor nucleare pakistaneze, fie în urma unui act de agresiune indian în regiunea Azad Kashmir (zona sudică a Kashmirului, controlată de Pakistan). Confruntat cu aceste ameninţări, guvernul pakistanez nu a avut de ales şi a fost nevoit să riposteze, executând un număr de şase explozii nucleare.

Când procesul de nuclearizare al Asiei de Sud a fost început la data de 11 mai 1998 de către India şi a culminat cu cele şase explozii iniţiate de Pakistan, la data de 30 mai, mass-media privată pakistaneză nu a reacţionat în niciun fel. În schimb, posturile naţionale de radio şi TV, respectiv PTV (Pakistan Television) şi PR (Radio Pakistan) au reacţionat, prezentând evenimentele într-un mod apropiat punctelor de vedere ale guvernului şi au subliniat problemele de securitate naţională prin discuţii şi dezbateri ale experţilor în domeniu, academicienilor şi jurnaliştilor. Cu toate acestea, nu se putea realiza o măsurare a opiniei publice, în special în contextul inexistenţei unei mass-media private şi a faptului că cetăţenii pakistanezi tindeau să dea mai mult credit ştirilor prezentate pe BBC sau CNN, faţă de cele puse pe tapet de mass-media din ţară

În ceea ce priveşte presa scrisă, aceasta a fost relativ independentă. Cele trei mari trusturi de presă, Haroons, Mirs, Nizamis, au avut cele mai citite ziare (Dawn, The News, The Nation), alături de prestigiosul Pakistan Times. The Nation a încercat să insufle un oarecare sentiment de naţionalism, prezentând ştirile în concordanţă cu liniile pe care guvernul le urma, aceasta şi datorită faptului că reprezentanţi ai guvernului se aflau în relaţii apropiate cu deţinătorii publicaţiei. Dawn şi The News, care se pare că nu ar fi avut nicio legătură cu reprezentanţi ai administraţiei, au subliniat, la rândul lor, sentimentele populare care se manifestau la momentul respectiv. Toate aceste ziare au accentuat rolul mass-media şi tendinţele politice majore, în principal prin editorialele şi articolele publicate pe timpul procesului de nuclearizare a Asiei de Sud. Pe timpul testelor nuclare ale Indiei, toate aceste publicaţii au prezentat, în linii mari, sub acelaşi aspect problematica. Aceste ziare au încercat să insufle un spirit naţionalist în rândul populaţiei şi în acelaşi timp explicau faptul că acţiunea Indiei nu va rămâne fără răspuns.

Perioada de 17 zile din timpul încordărilor nucleare, a fost extrem de agonizantă pentru Guvernul din Pakistan, dar şi pentru cetăţenii pakistanezi. Analiza cotidienelor naţionale din acest interval ne arată că presa scrisă a evidenţiat în mod regulat şi repetat percepţia şi viziunea populară prin intermediul ziariştilor, experţilor pe probleme de securitate şi a publicului larg. De fapt, mass-media, cu precădere cea scrisă, s-a aflat pe deplin în spatele răspunsului oferit de administraţia pakistaneză la testele nucleare ale Indiei.

Conferinţa tuturor partidelor, convocată la data de 24 mai 1998, cu scopul de a răspunde într-un fel ameninţărilor indiene, a fost din nou evidenţiată în presă. De asemenea, aceste ziare au subliniat în permanenţă ameninţările provenite din partea vecinilor în regiunea Azad Kashmir. Toate acestea nu au făcut altceva decât să sporească starea de spirit a naţiunii şi cererea acesteia de a răspunde cât mai curând ameninţărilor prefigurate din partea statului vecin.

Odată cu exploziile nucleare desfăşurate de Pakistan şi jubilaţia presei, care afirma cu tărie Pakistan, o putere nucleară, situaţia a început să se modifice şi în cele din urmă să ducă la descreşterea tensiunilor între cele două părţi. Foarte interesantă a fost reacţia, aproape imediată, a oficialilor indieni la testele nucleare pakistaneze, care declarau faptul că este necesar ca starea de calm să prevaleze la graniţe.

Concluzii

 În această eră a revoluţiei informaţionale, se pare că mass-media este cel mai puternic instrument de influenţă şi persuasiune asupra politicilor şi intereselor naţionale. Devine tot mai evident faptul că guvernele au nevoie disperată de îmbunătăţire a sprijinului din partea mass-media pentru proiectarea unei poziţii cât mai clare în diverse probleme de interes naţional.

În cazul prezentat anterior un lucru este foarte clar şi anume acela că presa pakistaneză s-a dovedit a fi mai mult decât patriotică. A urmat sentimentul naţionalist al poporului şi a avut o abordare apropiată de cetăţeni, subliniind încontinuu percepţiile şi viziunile acestora. Astfel, punând pe tapet aceste percepţii, viziuni şi sentimente, mass-media pakistaneză a contribuit esenţial la susţinerea statului în vederea îndeplinirii obiectivelor de securitate naţională.

  analize, arme nucleare, asia, india, nuclear, pakistan