Statele eşuate sunt adesea caracterizate de eroziunea autorităţii de stat, regimuri autoritare incapabile să satisfacă nevoile populaţiei, corupţie răspândită în cadrul sistemului administraţiei centrale, represiune asupra oponenţilor politici, încălcare gravă a drepturilor omului, un sistem social în colaps, sărăcie extremă ce afectează marea majoritate a cetăţenilor, criminalitate ridicată etc.

Atrocităţile şi încălcarea gravă a drepturilor omului pot declanşa conflicte, însă în acelaşi timp acestea pot apărea ca urmare a conflictelor exacerbând tensiunile existente şi conducând ulterior la noi confruntări. De aceea se poate afirma că un stat eşuat este prins într-un cerc vicios: datorită instabilităţii interne şi subdezvoltării nu poate asigura securitatea socială şi drepturile fundamentale propriilor cetăţeni, iar faptul că nu poate satisface nevoile de bază ale populaţiei alimentează tensiunile sociale şi revoltele.

În general, statele eşuate sunt măcinate de războaie civile ce dezintegrează naţiunea.  Astfel opoziţia se organizează în grupări paramilitare şi luptă împotriva regimului. Confruntările dintre armata naţională şi grupările rebele provoacă victime colaterale în rândul populaţiei civile. Uneori pentru a slăbi puterea rebelilor regimul îndreaptă în mod deliberat armele împotriva populaţiei civile dacă consideră că aceasta  sprijină grupările insurgente.

La rândul lor grupările paramilitare se pot dezintegra în alte facţiuni. Aşa apar războaiele civile în care nu numai că rebelii demarează ofensive împotriva guvernului, dar grupările rebele se  luptă între ele.

 Un astfel de regim nu mai beneficiază de încrederea populaţiei fiind lipsit de autoritate şi legitimitate. De cele mai multe ori resursele ţări sunt distribuite inegal iar sistemul de guvernare e caracterizat de corupţie la nivel înalt. Cetăţenii nu au acces la viaţa politică, puterea politică fiind deţinută de unul sau mai multe grupuri privilegiate. Prin urmare populaţia îşi manifestă nemulţumirea prin revolte violente.

Statul în cauză e incapabil să asigure securitatea propriului teritoriu, iar datorită incapacităţii acestuia de a asigura securitatea graniţelor grupările insurgente îşi pot procura armament extrem de uşor. Proliferarea armelor uşoare alimentează violenţele şi perpetuează starea de haos. Insecuritatea umană şi abuzurile puterii determină populaţia să  sprijine grupările paramilitare. În acest mod apare fenomenul militarizării statului.

Statele eşuate nu sunt capabile să garanteze accesul la educaţie, asistenţă socială sau  servicii medicale. Starea de insecuritate face imposibilă funcţionarea normală a sistemului de stat. Generaţia tânără devine extrem de vulnerabilă. Într-un asemenea context  indivizii abili  recrutează tineri fără orizont pentru a-i încadra în structurile grupărilor armate. Adesea, aceşti  „lorzi ai războiului”  nu privesc violenţele ca pe o formă de a contesta regimul, ci ca pe o afacere deosebit de profitabilă.

Acordarea de arme şi  expertiză grupărilor rebele de către actori externi nu face altceva decât să perpetueze starea de război. În unele cazuri chiar şi ajutoarele umanitare destinate populaţiei sunt utilizate de către grupările armate, ajungând astfel să alimenteze indirect violenţele.

Sudanul reprezintă un exemplu relevant pentru situaţia statelor eşuate din Africa. Eşecul Sudanului de a deveni un stat sustenabil se datorează mai multor cauze, printre care se numără: moştenirea lăsată de imperiul colonial britanic, cele două războaie civile ce au devastat statul, instabilitatea regională, diversitatea etnică, religioasă şi culturală a ţării, încălcarea gravă a drepturilor omului şi a dreptului internaţional umanitar, insecuritatea umană sau degradarea mediului. Comunitatea internaţională a implementat un proces de pace, iar în prezent se încearcă realizarea stat viabil, însă rezultatele nu sunt încurajatoare. Statul sudanez încă se confruntă cu epidemii, conflicte interne între grupările rebele sau între grupările rebele şi forţele armate ale regimului, sărăcie, insecuritate alimentară şi delocalizare forţată.

Procesul globalizării a creat un mediu favorabil dezvoltării interdependenţelor  complexe, astfel problemele de securitate nu se mai manifestă exclusiv în cadrul graniţelor naţionale, ci au repercusiuni asupra întregului mediu de securitate.  Fenomenul terorismului internaţional e de asemenea alimentat de existenţa acestor state aflate în colaps.

Astfel, problemele de securitate ale statelor eşuate tind să se externalizeze.

  geopolitica, state esuate