Extinderea grupului BRIC (Brazilia, Rusia, India şi China) prin admiterea Africii de Sud poate părea surprinzătoare. Statul african nu corespunde criteriilor privind dimensiunea şi rata de creştere economică specifice celorlalţi membri. Alte ţări, precum Mexic, Coreea de Sud sau Indonezia, par a fi mult mai îndreptăţite la accedere. Şi la nivelul Africii, cel mai mare potenţial este considerat a îl avea Nigeria care, de altfel, a fost inclusă în gruparea denumită ”Next 11”, desemnând următoarele economii emergente ca importanţă în deceniile viitoare, după BRIC. Însă invitaţia adresată Africii de Sud are implicaţii strategice, de întărire a prezenţei în Africa a membrilor fondatori. Totodată, marchează sporirea gradului de coeziune al grupării.

Africa de Sud este mult mai mică decât ceilalţi membri BRICS din toate punctele de vedere: al suprafeţei, al populaţiei, al produsului intern brut, precum şi al ratei de creştere economică. Cu o populaţie de 50 de milioane de locuitori şi o rată a infecţiei cu virusul HIV/SIDA ridicată, potenţialul său demografic este redus. Rusia, cea mai puţin populată dintre celelalte state membre, numără de aproximativ trei ori mai mulţi locuitori.

Produsul intern brut al Africii de Sud este estimat la aproximativ 500 de milioane de dolari, o sumă ce pare infimă în comparaţie cu economiile celorlalţi membri, cu valori cuprinse între 1,8 şi 7 miliarde de dolari. Nici rata de creştere economică, de 3,5%,  nu este impresionantă şi nici suficientă pentru a reduce rata şomajului, de aproximativ 25%. Doar Rusia înregistrează o valoare apropiată, de 4%. Economia Braziliei a crescut, în ultimul an, de două ori mai rapid, în timp ce China şi India au înregistrat valori de 11% şi, respectiv, 10%. În plus, gradul de diversificare economică este redus comparativ cu cel al acestor ţări, industria extractivă având un rol predominant.

Africa de Sud are, însă, şi o serie de atuuri care ar justifica alegerea sa ca reprezentant al Africii. Economia sa, deşi mică relativ la BRIC, este cea mai mare de pe continent. Nigeria, cu o populaţie de peste 2,5 ori mai mare, a reuşit să ajungă pe locul doi, conform ultimelor estimări. Se poate argumenta că rata de creştere economică superioară îi va permite depăşirea Africii de Sud într-un viitor nu prea îndepărtat. Însă trebuie avut în vedere că această creştere este puternic stimulată de preţurile ridicate ale petrolului. Economia nigeriană este şi mai puţin diversificată decât cea sud-africană, cu un grad de dependenţă faţă de industria petrolieră ridicat, ceea ce o face mai vulnerabilă în faţa evoluţiilor cotaţiilor bursiere ale acestei resurse. Industria manufacturieră, considerată motorul creşterii economice şi al reducerii sărăciei pe glob, are cel mai ridicat grad de dezvoltare de pe continentul african în Africa de Sud.

Un alt element considerat ca jucând un rol important în dezvoltarea economică, infrastructura, cunoaşte, în Africa de Sud, un standard superior oricărei alte ţări africane. Aceasta contribuie la atractivitatea economiei locale, o economie ce cunoaşte prezenţa multora dintre companiile de top la nivel global. Totodată, există un număr semnificativ de companii sud-africane cu o prezenţă continentală şi chiar extra-continentală. 38 dintre primele 50 de companii africane sunt entităţi încorporate în Africa de Sud, iar 17 dintre ele se situează în primele 20. Cele mai mari cinci bănci africane provin din Africa de Sud. Prin aceşti actori se asigură o influenţă sud-africană la nivelul multor vecini continentali.

Un alt factor de exercitare a influenţei este reprezentat de Banca de Dezvoltare a Africii Sudice (DBSA), un vehicul investiţional deţinut de statul sud-african implicat, cu precădere, în finanţarea proiectelor de infrastructură în Comunitatea de Dezvoltare a Africii Sudice (SADC). La începutul anului, aceasta a probat un împrumut de 262 milioane de dolari, cel mai mare din istoria sa, destinat construcţiei şi îmbunătăţirii infrastructurii de transport în vestul Zambiei. Această regiune cunoaşte o activitate economică redusă, însă este situată în apropierea sud-estului Angolei, unde se află principalele rezerve de diamante ale acestei ţări. Prin finanţarea acestui proiect de infrastrucură, o zonă de interes pentru Africa de Sud se va găsi în proximitatea unui coridor de transport Nord-Sud, care leagă portul tanzanian Dar es Salaam de cel sud-african Durban, traversând Botswana, Zambia, Zimbabwe şi Malawi. Acest coridor facilitează activitatea comercială în SADC, dominată de Africa de Sud.

Cea mai veche uniune vamală din lume este Uniunea Vamală a Africii Sudice (SACU), alcătuită din Botswana, Namibia, Lesotho, Swaziland şi Africa de Sud. Aceasta din urmă serveşte drept custode al veniturilor uniunii, venituri care reprezintă o parte importantă a bugetelor acestor ţări, ceea ce îi conferă o poziţie privilegiată în rândul membrilor.

Autorităţile sud-africane s-au implicat activ în medierea crizei din Zimbabwe, inclusiv a negocierilor pentru formarea unui guvern de coaliţie, în anul 2008, în urma cărora liderul opoziţiei, Morgan Tsvangirai, a primit fotoliul de prim-ministru, ceea ce a dus la depăşirea blocajului post-electoral. Este de aşteptat să aibă o contribuţie importantă la formarea guvernului ce va urma alegerilor programate pentru anul 2013, când se consideră că vecinul său va intra în perioada post-Robert Mugabe. Indiferent de culoarea politică a noului guvern, doreşte să se asigure că îşi va menţine influenţa, ceea ce este foarte probabil să se întâmple.

Africa de Sud se prezintă drept o ”poartă” către Africa Sub-Sahariană pentru investitori, însă, în acelaşi timp, consideră regiunea ca fiind de importanţă strategică pentru propriile sale investiţii. Companiile sud-africane ţintesc o creştere a prezenţei regionale, pentru a beneficia de pe urma uriaşului potenţial economic şi ratelor ridicate de creştere economică. Standard Bank, cea mai mare bancă africană, Şi-a vândut o parte din activele extra-continentale cu scopul de a obţine fonduri pentru a-şi finanţa expansiunea intra-continentală. Compania de construcţii WBHO, confruntată cu previziuni de creştere reduse şi competiţie ridicată pe piaţa internă, vizează participarea la proiecte de mari dimensiuni preconizate pentru următorii ani pe continent.

Există voci care susţin abordarea autorităţilor de la Pretoria pentru a spori atractivitatea Africii de Sud pe scena globală, însă altele consideră că, în acest mod, Africa de Sud, de fapt, invită în regiune competitori pentru propriile companii, ceea ce dăunează interesului naţional. Totodată, se susţine că aderarea la grupul BRIC nu înseamnă că ţara africană va ajunge să fie considerată ca făcând parte din aceeaşi categorie cu China, India, Brazilia şi Rusia. Totuşi, chiar şi în aceste condiţii, este de remarcat rolul strategic pe care Africa de Sud îl joacă în politicile africane ale acestori actori cu un rol tot mai important pe scena lumii.

  africa, africa de sud, BRICS