Mali se confruntă cu o criză politică fără precedent, una dintre cele mai grave de la câştigarea independenţei faţă de statul francez (1960). Statul vest-african fără ieşire la ocean este pus într-o situaţie extrem de dificilă pe care se pare că nu o poate manageria.

Rebelii, o parte din ei având legături cu gruparea teroristă islamică Al-Qaeda, controlează, în momentul de faţă, partea de nord a ţării, una din cele mai sărace regiuni din lume. Armata a preluat puterea în luna martie a acestui an, acuzând guvernul că nu are soluţii destul de eficiente şi măsuri coerente în faţa rebelilor (măsuri prea soft), dar în timp ce armata a fost distrasă, rebelii au făcut progrese rapide.

În cadrul unui acord mediat de ECOWAS (Comunitatea Economică a Statelor Vest- Africane), ţara a revenit la o guvernare civilă sub conducerea lui Dioncounda Traore, dar incertitudinile de ordin politic planează în continuare asupra ţării şi orice scenariu pare a fi posibil în acest context.

La baza acestei instabilităţi politice stau mai mulţi factori ce converg într-un punct şi generează astfel de crize: insecuritatea alimentară, deşertificarea, schimbările climatice, procesele de democratizare incomplete marcate de excluderea socială, precum şi o întinerire a populaţiei fără o perspectivă de ocupare a forţei de muncă.

Anterior un exemplu aclamat pentru progresele democratice în regiune, Mali nu a putut să asigure o continuitate în acest sens, cu precădere în zona de nord a ţării, caracterizată acum de traficul de arme, narcotice, imigranţi şi ostatici. Partea de nord a statului este acum controlată de militanţi străini (cei care fac parte din aşa-numita populaţie nomadă nord-africană Touareg), sponsorizaţi de mişcările radicale islamiste.

Situaţia care se manifestă în această zonă a continentului african este deosebit de importantă prin prisma a două aspecte cu impact major asupra securităţii şi stabilităţii din Mali şi a regiunilor din proximitate.

În primul rând, criza politică şi fragmentarea statului reprezintă o ameninţare la adresa stabilităţii din regiune, în condiţiile în care state precum Guineea sau Coasta de Fildeş încă se luptă să facă faţă unor crize recente. Dacă nu este controlată, această criză care bântuie Mali, se poate extinde către vest în Mauritania şi la est în Niger, Ciad şi Sudan şi poate ajunge chiar până în zona Golfului Aden. În aceste areale autoritatea statală este oricum foarte slab, iar controlul este deţinut de către grupările de crimă organizată.

A doua problemă majoră care macină ţara se referă la combinaţia de conflicte, instabilitate politică şi criza alimentară, care se extinde şi în regiunile din proximitate şi care a generat deja efecte grave. Mai mult de 260.000 de refugiaţi au fugit din Mali de la începutul anului 2012, cu precădere în Mauritania, Niger, Burkina-Faso şi Algeria. Alte 175.000 de persoane sunt dislocate în interiorul ţării. Deplasarea bruscă a unui număr atât de mare de oameni a avut consecinţe profunde asupra bunăstării acestora, iar agenţiile de ajutor şi asistenţă se luptă pentru a satisface nevoile de bază ale persoanelor aflate în zonele caracterizate de insecuritate.

Fără o încercare de soluţionare cât mai rapidă a conflictului, există un risc real ca majoritatea persoanelor dislocate, în interiorul şi exteriorul statului, să fie condamnate la un viitor fără nicio urmă de speranţă, la fel cum s-a întâmplat cu milioanele de refugiaţi din Afganistan, Irak sau Somalia. Există, de asemenea, riscul ca acest conflict, care pare să continue la nesfârşit, să se răspândească în zonele din proximitate, devenind o ameninţare la adresa păcii şi securităţii regionale sau chiar globale.

  africa, mali