Anul 2014 va marca un moment esențial în definirea arhitecturii geostrategice a Insulelor Britanice. Cu acordul guvernului britanic, condus de David Cameron, s-a decis încă din 2012, ca în luna septembrie a anului 2014 să fie organizat un referendum în Scoția, menit să arate dacă populația dorește desprinderea de Regatul Unit. Contextul pare a fi favorabil mișcării naționale scoțiene, însă impactul produs de potențiala independență a Scoției va fi unul global.

            Relațiile dintre Scoția și Anglia au fost întotdeauna dominate de aspectul secesionist, iar analiza istorică scoate la iveală mari conflicte militare între cele două state vecine. Perioada medievală, cu celebra bătălie de la podul Stirling și bătălia de la Bannockburn, a fost una remarcabilă pentru scoțieni, aceștia reușind să învingă armata engleză și să se bucure de independență. Până în 1603, Scoția și-a menținut independența și suveranitatea, mizând pe diferite acțiuni, precum susținerea acordată Franței, în momentul în care aceasta era în conflict cu Anglia. Secolul al XVIII-lea a marcat momentul unirii politice Scoția și Anglia, creându-se Marea Britanie. Problemele Scoției au continuat în cadrul Regatului Unit, iar începând cu 1921 mișcarea națională s-a implicat activ în obținerea unor avantaje sau măcar a unui statut egal cu cel al Irlandei. Din 1934 viziunile scoțiene naționaliste s-au reunit într-un partid ce favorizează independența, numit Partidul Național Scoțian. Statutul Marii Britanii de după cel de-al Doilea Război Mondial, când a încetat să mai fie o mare putere colonială, a alimentat și mai mult mișcarea scoțiană de independență. Întreaga perioadă postbelică, scoțienii au luptat pentru a-și crea un parlament propriu, fapt ce ar fi marcat în mod evident un prim pas spre independență. Spre sfârșitul Războiului Rece, descoperirea unor importante resurse de petrol în Marea Nordului a dus la întărirea poziției scoțiene în cadrul Regatului Unit. În ciuda acestui fapt, Parlamentul Scoțian a fost redeschis de abia în anul 1999, dată fiind politica mai flexibilă a laburiștilor englezi. Odată organizate alegerile parlamentare, s-a creat contextul favorabil obținerii unei poziții și mai solide care să conducă statul scoțian la independență. Partidul Național Scoțian a câștigat într-un mod categoric alegerile din anul 2011, agenda sa fiind dominată de obținerea independenței.

            În condițiile semnării Acordului de la Edinburgh, în 2012, prin care guvernul scoțian și cel britanic aprobă desfășurarea referendumului, ca unicul drum spre aflarea dorinței populației scoțiene, situația devine considerabil mai importantă din punct de vedere analitic. În primul rând, la nivel internațional, se pune întrebarea dacă Regatul Unit va mai exista în cazul validării referendumului scoțian. Impactul asupra Londrei va fi unul extrem de puternic, reprezentând în plan juridic, cea mai semnificativă schimbare constituțională de la semnarea Actului de Unire din 1707. În spatele schimbării constituționale se află însă nenumărate probleme, cum ar fi aspecte legate de securitatea națională, energie, politică externă și economie. Însă, de departe cea mai grea sarcină a guvernului britanic va fi menținerea unui echilibru atât în cadrul Regatului, cât și pe scena internațională, unde desprinderea Scoției va fi privită ca o mare slăbiciune a Londrei.

            În ceea ce privește impactul referendumului asupra Scoției, acesta va fi de asemenea unul imens. Problema resurselor din Marea Nordului va fi dezbătută pe larg în contextul obținerii independenței Scoției, iar dacă Scoția nu va reuși obținerea unei bune părți din ele, atunci va avea mari dificultăți din punct de vedere economic. De asemenea, problema securității poate crea mari impedimente pentru Edinburgh, în condițiile în care liderii scoțieni doresc crearea unei armate elitiste și bine echipate, însă sursele de finanțare vor fi greu de identificat. De departe, cele mai importante probleme ce vor necesita a fi rezolvate în urma independenței sunt cele economice. Pe de o parte, Scoția nu are monedă proprie și va fi dificil să păstreze lira sterlină ca monedă națională. Politicile sociale implementate de scoțieni vor fi greu de finanțat, iar probleme ca revenirea unei cote părți din datoria britanică sau a băncilor scoțiene naționalizate parțial, vor crea cu siguranță divergențe între Edinburgh și Londra la masa tratativelor. Din punct de vedere politic, independența Scoției va aduce în dezbatere și fotoliul unui șef de stat, iar lucrurile sunt foarte complicate date fiind legăturile familiei regale britanice cu Scoția. După unele declarații ale liderilor naționaliști scoțieni se pare că se va prefera o formulă similară cu Australia sau Noua Zeelandă, unde regina Marii Britanii este șeful statului din punct de vedere formal.

            Independența Scoției va avea un impact important și la nivel extern. În primul rând, scoțienii doresc a fi parte a Uniunii Europene, fapt ce nu va fi ușor de obținut, având în vedere că mai multe state membre nu vor vedea cu ochi buni proclamarea independenței. Posibila reușită scoțiană va alimenta și populațiile din alte regiuni, care deja militează pentru separatism și independență. Astfel, există posibilitatea ca unele țări, printre care și Marea Britanie, să nu susțină aderarea Scoției. De asemenea, în contextul euroscepticismului britanic și a reticenței acestora față de mecanismele europene de cooperare aprofundată, Scoției îi va fi dificil, ca în cazul integrării, să adere la spațiul Schengen. Pe de altă parte, dacă Scoția va deveni membră a UE, atunci va avea posibilitatea să adere la zona euro, rezolvând astfel problema monedei. În ceea ce privește apartenența la NATO, factorii de decizie din Scoția au afirmat dorința ca odată ce se obține independența, să adere. Prin acest fapt, Scoția va fi pusă în situația asumării unor sarcini de securitate în interiorul organizației. De asemenea, în conformitate cu declarațiile liderilor Partidului Național, Scoția va dori să fie parte a Organizației Națiunilor Unite, însă proclamarea independenței sale poate avea repercusiuni majore asupra calității Marii Britanii de membră permanentă a Consiliului de Securitate.

             Problematica independenței Scoției este una complexă, și după cum lesne se poate observa, efectele sale pot fi greu de gestionat, atât în ceea ce privește situația internă din Scoția sau Marea Britanie, cât și la nivel internațional. De asemenea, în conformitate cu prevederile juridice, chiar dacă populația Scoției va decide independența, comunitatea internațională va trebui să recunoască acest fapt pentru ca procesul să fie complet.

  analize, independenta, marea britanie, scotia, secesiune, uniunea europeana