Geopolitica haosului

Geopolitica haosului

iran_nuclear_weapons_graphic_129913919În ultima perioadă scena internaţională este extrem de tensionată de o mai veche preocupare: cea a dezvoltării unor programe nucleare de către state ,,periculoase’’. După ce în 2003 SUA foloseau această sintagmă drept argument pentru invadarea Irakului şi instaurarea democraţiei în acest stat, a venit rândul Iranului să intre în sfera vizată de americani. Bineînteles, situaţia nu este nouă, acestui stat i-au fost impuse sancţiuni cu mult timp în urmă însă lipsa de cooperare şi presiunile la nivel internaţional au făcut ca situaţia din Iran să se transforme într-un butoi cu pulbere, gata să explodeze la cel mai mic foc aprins de vreun vecin binevoitor, poate Israelul…

În timp ce marile puteri se duelează în declaraţii care mai de care mai apocaliptice, adevărul este că o intervenţie în Iran, oricât de puternică ar fi coaliţia care o iniţiază, ar duce la declanşarea războiului şi al haosului în Orientul Mijlociu şi poate chiar în lume. Măsurile oarecum disperate adoptate de către unele state europene, precum Franţa şi Germania, de a impune sancţiuni Iranului cu scopul de a forţa acest stat să se aşeze la masa negocierilor şi să adopte o atitudine transparentă cu privire la programul său nuclear nu va afecta, din punctul meu de vedere decât populaţia Iranului, singura care suferă cu adevărat în urma acestor sancţiuni. Şi aici asemănarea cu situaţia Irakului este de asemenea izbitoare, în ambele cazuri, pedepsele Occidentului fiind suportate de către popor, care şi aşa se află într-o situaţie extrem de precară. Toate aceste sancţiuni împotriva Teheranului nu rămân fără consecinţe şi aici cred că cele mai vizibile se înregistrează la nivelul creşterii preţului petrolului care ar putea duce la un declin al livrărilor cu circa 1,5 milioane de barili de petrol pe zi, şi asta din partea celui de-al cincilea producător de ţiţei la nivel mondial. La nivel politic, îngrijorările sunt şi ele pertinente, foarte mulţi analişti au preconizat chiar un atac indirect al Iranului împotriva unor obiective ale SUA din străinătate sau împotriva aliaţilor săi.

Deşi în mediul internaţional aceste sancţiuni sunt privite ca reprezentând o nouă etapă importantă în cadrul eforturilor comunităţii internaţionale de a spori presiunea asupra Iranului, însăşi la nivelul statelor care impun aceste măsuri destul de severe există disensiuni, lucru care ne demonstrează faptul că nu putem vorbi de o unitate a comunităţii internaţionale în faţa ameninţării pe care o prezintă programul nuclear iranian, asupra căruia planează încă o urmă de incertitudine şi îndoială. Că marile puteri nu sunt în tandem în ceea ce priveşte un răspuns cu privire la situaţia din Iran este de ajuns să privim la atitudinea unor state precum Marea Britanie, Rusia sau China. Marea Britanie a declarat încă de la începutul intensificării tensiunilor că nu doreşte un conflict armat cu Iranul, cu toate că va trata cu acest stat cu fermitate. Interesantă este şi poziţia Rusiei care a avertizat că atitudinea belicoasă a Israelului faţă de Iran ar putea avea consecinţe catastrofale ducând la creşterea tensiunilor la nivel internaţional şi la iminenţa unui conflict armat.

Atitudinea Iranului este, din punctul meu de vedere, extrem de controversată şi contradictorie. Deşi susţine cu tărie faptul că programul său nuclear nu are altă destinaţie decât utilizarea în scopuri paşnice, în folosul populaţiei şi al consumului de electricitate, nu este dispus să acorde posibilitatea unor experţi internaţionali să evalueze cu exactitate veridicitatea spuselor acestuia. Şi mai represivă mi se pare totodată hotărârea Iranului de a impune noi restricţii pentru accesul la internet al populaţiei iraniene, singurul mijloc de contact între aceasta şi comunitatea internaţională. Accesul la numeroase site-uri foarte populare precum Facebook, Twitter sau Youtube este blocat în Iran, în condiţiile în care internetul a jucat un rol major în valul de proteste antiguvernamentale care au avut loc în Iran după realegerea extrem de contestată a preşedintelui Mahmoud Ahmadinejah în anul 2009.

Leave a Reply

Your email address will not be published.