Filosofia doctrinară a relaţiilor publice din cadrul armatei Statelor Unite ale Americii

Filosofia doctrinară a relaţiilor publice din cadrul armatei Statelor Unite ale Americii

usarmy-publicaffairs Modul de structurare şi de manifestare al relaţiilor publice din cadrul Armatei SUA este deosebit de important, în special în contextul actualei paradigme a relaţiilor internaţionale. Relaţiile publice reprezintă un element vital şi un proces continuu atunci când ne referim la forţele armate ale Statelor Unite, cele mai performante de pe întreg mapamondul.

Trei argumente vor fi aduse în sprijinul acestui punct de vedere. Primul va sublinia importanţa relaţiilor publice în raport cu cetăţenii. Al doilea va susţine că modul în care sunt desfăşurate activităţile de public affairs, sunt capabile să întărească capacităţile armatei implicate în diverse misiuni. Al treilea va demonstra că Biroul de Relaţii cu Publicul (Public Affairs Office – PAO) este o structură-cheie, care asigură continuitatea acestui proces.

Astăzi, relaţiile publice reprezintă o misiune vitală a Armatei SUA. Aceasta este susţinută de ideea potrivit căreia guvernul trebuie să facă dovada pentru resursele furnizate de cetăţeni. Mai mult decât atât, armata, care este menită să protejeze poporul american de ameninţările externe, este obligată să informeze oamenii pentru a le asigura un grad cât mai ridicat de securitate. Poate că niciun alt departament al Guvernului SUA, cu excepţia preşedinţiei, nu are o responsabilitate atât de mare.

Există două motive referitoare la cele expuse mai sus. În primul rând, activitatea de  relaţii publice bine structurată şi eficientă întăreşte capacitatea forţelor armate de a-şi îndeplini misiunile pe timp de pace şi război, prin furnizarea de informaţii exacte şi în timp util către soldaţi, familiile acestora, cetăţeni şi, de asemenea, către opinia publică. În centrul misiunii de relaţii publice se situează conceptul potrivit căruia este necesar ca atât soldaţii, cât şi cetăţenii să cunoască rolul instituţiei în discuţie. Un soldat bine informat este predispus spre supravieţuire şi reuşită, dacă ştie pentru ce anume luptă şi cât de bine o face. În acelaşi timp, cetăţenii bine informaţi pot rezona şi pot sprijini mai bine forţele armate. Dacă cetăţenii nu înţeleg exact ce fac soldaţii lor pentru ei, iese la suprafaţă sentimentul de scepticism şi neîncredere.

În al doilea rând, relaţiile publice pot veni în sprijinul acţiunii de prevenire a războiului. Descurajarea posibililor adversari este posibilă doar în cazul în care aceştia cunosc faptul că forţele armate americane sunt bine antrenate, echipate şi pregătite să-şi apere ţara, interesele şi aliaţii.

Doctrina militară, bazată pe evenimentele anterioare şi pe lecţiile învăţate, defineşte activitatea de relaţii publice. Aceasta ghidează comandanţii şi ofiţerii din cadrul Biroului de Relaţii Publice şi modul în care ar trebui să manipuleze informaţia culeasă şi distribuită către soldaţi şi populaţie. Există patru concepte care fundamentează activitatea de relaţii publice din cadrul Armatei SUA:

  • Dreptul publicului de a fi informat;
  • Dezvăluire maximă cu minimă întârziere;
  • Informaţia trebuie să vină de la sursă credibilă;
  • Ştirile interne trebuie să provină de la comandant.

Presa liberă este forţa vie a unei democraţii. Arhitectura democraţiei americane prevede accesul publicului la informaţii cu caracter militar (desigur, până la un anumit punct), ca orice altă instituţie guvernamentală. Aceasta garantează, de asemenea, libertatea presei de a relata ştiri fără a fi constrânsă sau cenzurată în vreun fel. Pe de altă parte, o presă liberă nu garantează întotdeauna raportarea corectă şi exactă a evenimentelor. De fapt, într-o societate liberă rămâne la aprecierea publicului ce anume să creadă şi ce nu. Armata, reprezentând o structură guvernamentală ce a jurat să apere naţiunea şi constituţia, este obligată să respecte dreptul publicului la informare.

Una din politicile forţelor armate ar trebui să fie reprezentată de punerea la dispoziţie în timp util şi cu exactitate a informaţiilor, de aşa natură încât oamenii să cunoască aspectele legate de apărarea naţională. Aceasta este o lecţie învăţată în urma experienţei din Vietnam. Informaţiile trebuie să vină în timp util chiar de la forţele armate propriu-zise. Dacă informaţiile ar proveni din alte surse s-ar putea să nu fie complete şi veridice. În caz contrar, este posibil să se utilizeze resurse considerabile, precum şi mai mult timp pentru a corecta acest aspect.

Informaţia nu ar trebui restricţionată pentu a evita criticile sau a ascunde deciziile mai puţin bune. Desigur că există şi momente în care anumite informaţii nu trebuie făcute publice, iar acest lucru se întâmplă atunci când divulgarea acelor informaţii ar conduce la periclitarea unei operaţiuni importante sau a vieţii militarilor implicaţi.

Pe lângă public este necesară şi informarea soldaţilor care desfăşoară anumite misiuni. Trupele ce acţionează în afara graniţelor sau în zone izolate sunt vulnerabile la zvonuri. Cu cât aceştia primesc o cantitate mai mică informaţie, cu atât se simt mai  puţin integraţi în misiunea respectivă.

Informaţiile provenite de la o sursă competentă şi de încredere este mult mai credibilă decât diversele zvonuri vehiculate. În mod normal doar două persoane sunt autorizate să comunice informaţii către mass-media în numele instituţiei. Acestea sunt comandantul şi ofiţerul însărcinat cu relaţiile publice din cadrul Biroului de Relaţii Publice. În practică, acest ofiţer acţionează ca purtător de cuvânt în cadrul forţelor militare, iar comandantul iese în faţa publicului doar atunci când relevanţa dezvăluirilor este de mai mare amploare.

Atunci când intervine o schimbare, precum iniţiativa unei viitoare operaţiuni sau închiderea unei baze militare, soldaţii vor să afle prima oară acest lucru de la comandantul lor. Ei vor începe să discrediteze instituţia şi comandantul în cazul în care vor auzi aceste veşti din mass-media sau din diferite zvonuri.

În momentul în care un ofiţer din cadrul Biroului de Relaţii cu Publicul oferă o serie de informaţii favorabile cu privire la activităţile cu caracter militar (bazate pe realitate şi nu manipulare), acesta produce în mentalul colectiv o rezervă de opinii favorabile. În cazul apariţiei unei crize, înţelegerea şi percepţia publicului se raportează şi la acea rezervă anterioară, dar dacă aceste opinii favorabile anterioare crizei nu ar exista, oamenii ar reflecta doar asupra crizei sau dezastrului şi atunci ar dura foarte mult ca instituţia să se reabiliteze în ochii opiniei publice.

În concluzie, putem afirma fără niciun dubiu că aspectele care fundamentează activitatea de relaţii publice din cadrul Armatei SUA sunt extrem de importante atât pentru membrii forţelor armate, cât şi pentru cetăţenii statului american. Este nevoie de o activitate de relaţii publice bine structurată şi organizată, care, aşa cum am observat, poate evita o serie de neplăceri şi chiar preveni un conflict armat.

Leave a Reply

Your email address will not be published.