Care ar putea fi rezultatele izbucnirii unui al Treilea Război Mondial? Pe lângă faptul că un conflict de o asemenea dimensiune s-ar sfârși în maximum câteva zile, efectele desfășurării sale ar fi devastatoare: genocidul și posibil extincția întregii specii umane și a celorlalte organisme vii. Din cauza cărui fapt? Doar trebuie să pronunțăm termenul “nuclear”, iar ce urmează de aici plus o înlănțuire de evenimente nefericite la scară mondială vor conduce ireversibil către o catastrofă fără precedent.

Însă, deși tensiunile între marile puteri fluctuează periodic, alimentate mai ales de dispute și de conflicte ce au loc în diferite părți ale globului, probabilitatea ca un război nuclear să fie declanșat este una foarte mică. Dar nici acest aspect nu reprezintă o siguranță, deoarece vocea trecutului evidențiază mereu fragilitatea limitei dintre pace și război.

Deși liderii mondiali sunt conștienți de gravitatea unui asemenea angajament, acest lucru nu îi împiedică să ordone în continuare dezvoltarea capabilităților armamentului de ultimă generație, mai ales a celui de tip nuclear. Progresează în elaborarea unor planuri de amplasare a bazelor nucleare în diverse puncte strategic alese, astfel încât ajung să demonstreze din ce în ce mai mult inutilitatea forțelor armate de orice alt fel. Loviturile fulger aplicate adversarului sunt obiectivele de căpătâi ale acestor planuri. Se va desfășura astfel un război de proporții nemaiîntâlnite, scurt și cu un accent pronunțat pe viteza de reacție și pe orientarea în spațiu a beligeranților.

Lăsând la o parte scenariile apocaliptice putem observa că în ultimul timp, cel puțin la nivel teoretic, s-au înregistrat din ce în ce mai multe eforturi spre a fi instituită o rezoluție cuprinzătoare, clară și definitivă pentru interzicerea oricăror forme de arme nucleare.  Marii actori ai complexului sistem de relații internaționale, cel puțin la nivelul declarațiilor, susțin în continuare pactul de neproliferare a armamentului nuclear (Non-Proliferation Treaty sau NPT), dar acțiunile întreprinse de aceștia contrazic orice intenție exprimată la nivelul susținerii orale. Și nu numai marile puteri sunt implicate în procesul de față, ci și state mai mici, dar deosebit de periculoase precum Republica Democrată a Coreei de Nord, Iranul sau India. De aici există cea mai mare probabilitate pentru lansarea unor atacuri distrugătoare, din cauza faptului că există lideri care sunt dispuși să acționeze fără a lua în considerare și repercursiunile unor astfel de acte.

În discursul susținut la Praga în 2009, actualul președinte al Statelor Unite ale Americii, Barack Obama, a declarat că va fi instituit un plan complex realizabil în patru ani, ce cuprinde eforturi la scară largă pentru stoparea propagării fenomenului nuclear. Vor fi impuse noi standarde în cadrul relațiilor internaționale cu privire la acest fapt și va fi extinsă relația de cooperare cu Rusia, astfel încât prin intermediul unor noi negocieri și parteneriate să fie eliminate treptat “materialele sensibile”. De asemenea, liderul de la Casa Albă sublinia necesitatea sporirii eforturilor de stopare a oricăror activități de pe piețele negre și confiscarea materialelor aflate în tranzit. Sunt vizați teroriștii și talibanii prin care aceste piețe negre rămân în viață și prosperă, deoarece ei se află într-o continuă stare de alertă, mânați de dorința de a cumpăra, produce sau fura orice tip de armament nuclear. Liderul american a  dorit să evidențieze atunci efortul Statelor Unite de a propune în cadrul Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite un program denumit “Initiativa globală pentru lupta împotriva terorismului nuclear”. Erau, așadar, elaborați primii pași către o Convenție universală,  structură complexă a unei viitoare Organizații de Interzicere a Armamentului Nuclear.

Cursa înarmărilor, pornită odată cu începutul Războiului Rece, se traduce în continuare printr-un process asiduu de a eleva orice caracteristică a fenomenului în sine, de la aliajul și componența focoaselor, la diverse puncte și metode de amplasare. Dar după cum o demonstrează și faptele, obiectivul nu a fost încă atins. Motivul principal pare a fi în continuare gradul ridicat al precauției în ceea ce privește acțiunile prezente și viitoare ale adversarului. Rusia, unul dintre pionii de bază ai procesului, a acceptat tacit orice declarație venită din exterior, însă nu s-a subordonat vizibil vreunui sfat ori vreunui imbold. De altfel, nici Statele Unite ale Americii nu au acționat într-un mod cuprinzător în acest sens, suspendând parcă deasupra elementului temporar promisiunile de reducere a armamentului nuclear la o cantitate de așa manieră încât să reprezinte doar un mijloc de apărare, și nu unul de natură ofensivă. Neîncrederea este și ea un factor forte al lipsei de cooperare,, fiind evidentă prin faptul că nimeni nu dorește să se dezarmeze încât să devină o țintă vulnerabilă pentru celălalt. Mai mult decât atât, sunt demarate în continuare acțiuni de poziționare și instalare a unor scuturi anti-rachete, a interceptoarelor de semnale și obiecte atât terestre, cât și spațiale, în același timp în care sunt purtate lupte atât pe plan diplomatic, cât și pe plan conflictual cu grupările sau regiunile care manifestă aceleași tendințe distructive. Producțiile și crizele continuă, în state, precum Coreea de Nord și Iran, cu riscul de a pune în pericol, dincolo de remediere, întreaga populație a lumii.

Va fi oare posibilă crearea organizației menită să pună capăt tuturor acestor manifestări? Vor putea oare marile puteri să întrețină o mai prolifică relație de cooperare cu privire la stoparea dezvoltării acestui fenomen? Vor fi oare neutralizați toți intrușii care pun sub semnul amenințării sistemul dominat de o relativă pace a relațiilor internaționale?

  al treilea razboi mondial, arme nucleare, bomba nucleara, bombe, china, franta, india, iran, israel, marea britanie, pakistan, razboi, razboi mondial, rusia, SUA