Alexandru Sturdza în diplomaţia Marilor Puteri Europene din sec. XIX

Alexandru Sturdza în diplomaţia Marilor Puteri Europene din sec. XIX

Alexandru_Sturdza_347697984Boierul român Alexandru Sturdza (1791 – 1854) a jucat, în decursul anilor 1814 -1818, un rol însemnat, dar puţin cunoscut, în viaţa politico-diplomatică a Europei sec. XIX, datorită calităţilor sale intrinsece şi a influenţei surorii sale Roxandra.

Întâia sa remarcare la nivelul diplomaţiei europene s-a petrecut în lunile iulie-august 1815, la Paris. Acesta se afla în capitala Franţei în calitate de secretar al contelui Capodistrias. În acele vremuri postbelice se dezbătea cu ardenţă viitorul Franţei. În pofida dorinţei Marii Britanii şi a Rusiei, alte mari puteri urmăreau dezmembrarea teritoriului naţional francez.

În virtutea acestor pericole care pândeau securitatea şi suveranitatea ţării, Ducele de Richelieu, prieten cu Capodistrias şi Alexandru I, i-a vizitat şi le-a împărtăşit temerile sale privind soarta Europei. Prin urmare, aceştia, de comun acord, vor cere regelui Louis al XVIII-lea să adreseze o scrisoare lui Alexandru I. În conţinutul acestei scrisori monarhul Rusiei urma să fie rugat să intervină împotriva dezmembrării Franţei. Regele ameninţa că dacă nu se vor contracara tendinţele anexioniste a statelor vecine (Imperiul Habsburgic etc.), acesta cu nici un chip nu va mai domni într-o ţară ciuntită teritorial. Mai degrabă ar abdica.

Scrisoarea cu pricina a fost scrisă de către Alexandru Sturdza. Chiar sora acestuia, în memoriile ei, nota următoarele: “fratele meu a redactat rapid această scrisoare scurtă, rece şi precisă. Ducele de Richelieu a dus imediat scrisoarea lui Louis XVIII, care a copiat-o cu mâna lui. Toate cancelariile Occidentale au fost astfel înşelate.”. Chiar dacă autorul real al acestei epistole, în realitate, era cumva cunoscut de cancelariile marilor puteri europene, ai căror spioni nu dormeau, conţinutul ei a fost acceptat de către Ţarul Rusiei. Ţelul a fost atins, iar Franţa nu s-a vazut fragmentată. Louis XVIII l-a felicitat pe Capodistrias mulţumindu-i indeosebi tânărului secretar Sturdza pentru promptitudinea şi cuvintele înţelepte aşternute în respectiva scrisoare.

Având cunoaştere despre valoarea indiscutabilă a tânărului A. Sturdza, autocratul Rusiei i-a acordat a doua şansă majoră de afirmare atât în ambientul diplomaţiei marilor puteri, cât şi în istoria modernă a Europei. Aşadar, Alexandru I i-a încredinţat tânărului diplomat român textul proclamaţiei ce trebuia să devină în scurt timp actul constitutiv al Sfintei Alianţe. Acesta avea datoria să-l corecteze şi, eventual, să-l îmbunătăţească pentru a-l prezenta ţarului. Pentru a întări argumentatia, menţionez câteva rânduri pe care le-am descoperit în lecturile Memoriilor personale ale lui Alexandru Sturdza:

 ” …am fost cel dintâi care am citit, am copiat şi am corectat actul Sfintei Alianţe, scris în întregime cu creionul de însăşi mâna împăratului…”

 În 1833, în lucrarea sa cu caracter mai mult memorialistic intitulată “Otryvok istorii XIX-go veka”, Sturdza menţionează clar ce modificări a operat în actul de constituire a Sfintei Alianţe. El a împărţit actul, care iniţial era în trei secţiuni, în patru părţi. Apoi, tot cu acordul ţarului, l-a transformat dintr-un manifest dogmatic, strict religios, într-un discurs ideologico-politic. Actul final al Sfintei Alianţe urmărea dominarea Europei Occidentale. Strategia lui Sturdza a fost ca impunerea stăpânirii politice să îmbrace veştimentele ortodoxismului, precum altădată procedase Occidentul utilizând ca pretext catolicismul.  Doctrina ideologico-politico-ortodoxă corespundea, pe de o parte, structurii mentale a ţarului, iar pe de alta, formaţiei lui Alexandru Sturdza. Potrivit însemnărilor lui Alexandru Sturdza, preambulul actului Sfintei Alianţe a fost compus integral de către acesta.

Aşadar, tânărul diplomat român, prin micul său aport diplomatic, a generat mutaţii gigantice în geopolitica şi istoria modernă a Europei. Alexandru Sturdza, un nume demn de ţinut minte!

Leave a Reply

Your email address will not be published.