Democraţia pentru mulţi dintre noi întruchipează regimul politic care aduce stabilitate, prosperitate statului-naţiune şi împlinire cetăţenilor. Este forma de guvernământ care garantează separarea puterilor în stat, suveranitatea naţională, egalitatea tuturor în faţa legii, precum şi posibilitatea de a acţiona după propria voinţă. De departe a fi considerat un regim politic infailibil, Winston Churchill susţinea că „democraţia este un sistem politic prost, însă cel mai bun dintre cele pe care omenirea le-a inventat până acum”.

În cele mai multe cazuri din istoria omenirii, democraţia a fost aleasă şi implementată în statele în care regimul totalitar a dominat pentru vreme îndelungată viaţa politică a unui stat. În această situaţie se află şi Republica Moldova, care după o perioadă de aproape 100 de ani, sub dictatura regimului sovietic, şi după 8 ani sub „patronajul” Partidului Comunist, gradual situaţia s-a schimbat.

O primă schimbare în acest sens, a avut loc în aprilie 2009, când cetăţenii nemulţumiţi de situaţia din ţară s-au răzvrătit în plină stradă. Acest moment a reprezentat pentru societatea moldovenească un sfârşit şi totodată un nou început. A fost momentul istoric când luminiţa din capătul tunelului a apărut şi în Republica Moldova. Astfel, după o îndelungată perioadă de supunere şi tăcere, poporul moldovean şi-a exprimat prin intermediul protestelor aversiunea faţă de fosta guvernare, exprimându-şi doleanţele pentru o guvernare democratică, unde libertatea, egalitatea în faţa legii, transparenţa, toleranţa, egalitatea în drepturi şi în şanse să predomine, de acum încolo. Deşi aceasta a fost alegerea unei majorităţi ghidate după principiul că democraţia va aduce prosperitate şi libertate deplină, unii activişti sociali, religioşi,  precum şi unii decidenţi politici rămân reticenţi şi în prezent atunci când sunt menţionate proiectele de lege privind combaterea discriminării în rândul minorităţilor de etnie romă, musulmanilor, şi mai mult decât atât, acceptarea şi integrarea grupurilor lesbiene, gay, bisexuale şi transsexuale (LGBT). Iar pentru reglarea acestui aspect important din societatea civilă moldovenească, comunităţile internaţionale au intervenit prin diverse mijloace, comunicând liderilor politici de importanţa şi necesitatea adoptării legii anti-discriminare, dacă democraţia, respectiv integrarea în UE este cu adevărat prioritatea statului pe termen lung.

În acelaşi timp, cerinţele comunităţilor internaţionale sunt legitimate prin prisma faptului că Republica Moldova este un stat membru la Consiliul Europei, la Organizaţia Naţiunilor Unite, iar acest statut implică nu doar sprijin şi asistenţă financiară din partea organizaţiilor, dar şi îndeplinirea sarcinilor, a obligaţiilor stipulate în tratatele la care e parte.

Deşi, proiectul de lege privind combaterea discriminării pe criteriul de orientare sexuală a fost înaintat în Parlamentul R.M. în februarie 2011, datorită împotrivirii membrilor unor mişcări sociale, religioase şi a unor decidenţi politici legea nu a fost adoptată. Prin urmare, această minoritate continuă să fie lipsită de drepturile care, în mod normal, într-o ţară liberă şi democratică sunt respectate şi stipulate prin Constituţie. În plus, recent, în câteva dintre oraşele Republicii Moldova, mai mulţi activişti au ieşit în stradă pentru a susţine stereotipurile legate de grupurile LGBT, minorităţile de etnie romă şi musulmani, pentru a-şi exprima  poziţia împotriva adoptării legii anti-discriminare. Însă, aceste acţiuni au ridicat mari semne de alarmă în rândul organizaţiilor internaţionale, cu preponderenţă, printre reprezentanţii Naţiunilor Unite care activează la Chişinău.

Motivul pentru care reprezentanţii ONU nu au rămas indiferenţi, rezidă din faptul că obiectivele organizaţiei sunt întemeiate pe concepte care, în mod prioritar, promovează drepturile fundamentale ale omului, şi atunci când este cazul, caută să soluţioneze problemele legate de discriminare, homofobie, xenofobie…, iar această situaţie e prezentă la momentul actual în societatea moldovenească. Ca urmare a celor întâmplate, la 10 februarie 2012, a fost semnat un program, pentru perioada anilor 2013-2017 „Spre unitate în acţiune: Cadrul de Parteneriat ONU- Republica Moldova”. Prin intermediul acestui program de cooperare, în valoare de 217 milioane dolari SUA, urmează a fi sprijinite şi dezvoltate sectoarele prioritare pentru prosperarea statului, unde guvernarea democratică, justiţia, egalitatea şi drepturile omului ocupă un loc de frunte.

 Important de reţinut, în această privinţă, este replica Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Navi Pillay, care în cadrul unei reuniuni a Înalţilor oficiali ONU a declarat: „nici o opinie personală, sau credinţa religioasă, indiferent de cât de profundă sau împărtăşită este pe scară largă, nu pot justifica privarea drepturilor unui om.” Şi aici fac referinţă la aversiunea Mitropoliei din Moldova, care se arată indignată de solicitările înaintate de ONU privind adoptarea legii anti-discriminare. Mai mult, Mitropolitul Vladimir consideră că acceptarea şi integrarea acestor minorităţi ar conduce la ruinarea şi slăbirea credinţei ortodoxe. Este o confruntare dură, însă recomandările din partea instituţiilor internaţionale presează din ce în mai mult Guvernul Republicii Moldova să îşi reafirme angajamentul în domeniul drepturilor omului şi să ia măsuri pro-active pentru asigurarea diversităţii şi demnităţii egale pentru toţi. Iar acest proiect urmează a fi finisat şi implementat cât de curând posibil, a afirmat ministrul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al R.M., Iurie Leancă, luându-se în considerare şi faptul că legea anti-discriminare reprezintă un criteriu esenţial pentru ca Republica Moldova să fie acceptată în spaţiul economic european şi pentru ca să beneficieze de alte avantaje remarcabile pe plan internaţional.

 În principal, obstacolele în calea adoptării legii provin, din poziţia predominantă a Bisericii Ortodoxe, dar şi a populaţiei dezinformate, care şi-a construit atitudinea defensivă faţă de grupurile LGBT pe baza unor prejudecăţi şi nu pe propria experienţă. Mulţi dintre ei susţin că orientarea sexuală este o boală, ce rezidă de pe urma unei tulburări psihice sau emoţionale, iar aceasta poate fi schimbată chiar şi prin tratament psihiatric. Mai mult, se sprijină ideea că accesul la informaţiile corecte despre homosexualitate şi convieţuirea cu asemenea persoane ne-ar putea afecta orientarea sexuală. Sunt nişte stereotipuri nefondate care trebuie ruinate printr-o campanie de informare constructivă a societăţii, unde ideile preconcepute după care se conduc activiştii homofobi, precum şi Biserica Ortodoxă din Moldova să capete noi dimensiuni, care să fie demne şi veritabile pentru un stat democratic.

Conchid acest articol prin cuvintele desăvârşite ale lui Mahatma Gandhi, care consideră că „prin democraţie se conferă celui mai slab dintre noi şanse ca şi celui mai puternic”, iar în cadrul unui stat cu adevărat democratic nu e loc de discriminare.

  republica moldova, spatiul ex-sovietic