Ucraina – pivot geopolitic

Ucraina – pivot geopolitic

harta_ucraina_104870104Nu putem sublinia îndeajuns faptul că, fără Ucraina, Rusia încetează să mai fie un imperiu, dar cu Ucraina, prima dată înşelată, apoi subordonată, Rusia devine în mod automat un imperiu. (Zbigniew Brzezinski)

Situată între Europa, Caucaz, Turcia şi Rusia, Ucraina reprezintă un centru de gravitaţie strategic. O dată cu sfârşitul URSS situaţia s-a schimbat în regiunea Mării Negre, de vreme ce statele succesoare s-au întins pe litoralul rusesc. În acest sens, o nouă ţară devine, din punct de vedere geografic, un actor important în această zonă pontică – Ucraina, care a moştenit cele mai mari porturi sovietice la marea Neagră şi cea mai mare parte a vechii fâşii de litoral şi de platou continental a URSS.

Dimensiunile geografice, potenţialul economic, militar şi demografic contribuie la perceperea Ucrainei ca o putere regională. În acelaşi timp, Ucraina a privat Rusia de frontiera cu sud-estul Europei, plasându-se în acea zonă ca un substitut parţial al Uniunii Sovietice. Ucraina a îndepărtat Rusia de Dunăre, a dezenclavat marea Azov şi a separat Bosforul de Crimeea, iar toate acestea îi conferă o valoare geostrategică sporită.

Teatru al luptelor de influenţă, acest spaţiu se distinge de diversitatea statelor vecine şi a ansamblelor geopolitice cărora aparţin: Rusia – actor major al Comunităţii Statelor Independente, Turcia – membru NATO, România şi Bulgaria – membre ale NATO şi ale Uniunii Europene, şi, în sfârşit, ţările din Caucaz, unde evenimente îngrijorătoare pot să contribuie la modificarea echilibrelor politice şi instituţionale în regiune.

În plus, Ucraina constituie un pivot geopolitic datorită existenţei sale ca ţară independentă ce contribuie la transformarea Rusiei. Fără acest spaţiu Rusia încetează să mai fie un imperiu euro-asiatic, în timp ce pierderea acestei zone nu a avut doar un efect de pivot, ci de cataclism geopolitic. În fapt, importanţa geopolitică şi geostrategică a zonei se datorează legăturii pe care o are cu regiunea mediterană şi Balcanii, Ucraina reprezentând interfaţa vechiului imperiu. „Chestiunea cea mai importantă care trebuie menţionată este că Rusia nu poate fi în Europa fără ca Ucraina să fie în Europa, în timp ce Ucraina poate să fie în Europa fără ca Rusia să fie aici.” Spaţiu de proiectare al puterii, Ucraina împreună cu Marea Neagră formează în egală măsură o zonă unde SUA şi UE îşi desfăşoară influenţele şi primesc statutul de partener strategic de prim rang.

Complexitatea geopolitică a Ucrainei este dată de mai multe variabile, astfel, cu un teritoriu de 603500 km2, după Franţa, reprezintă a doua ţară a continentului european, cu o populaţie de 45,134,707 locuitori (a şasea în Europa ca populaţie), cu orizonturi meridionale ce se confundă cu litoralul Mării Negre, cu o coastă ucraineană ce este valorizată datorită prezenţei peninsulei Crimeea şi a gurilor Nistru, Buh, Dniper (reprezentând „coloana vertebrală” a ţării), şi mai ales experienţa politică democratică (puterea nu este concentrată în mâinile unei singure persoane, ci este împărţită, ceea ce ar putea constitui o ameninţare la adresa ambiţiilor ruseşti), toate acestea transformă Ucraina într-un adevărat epicentru geopolitic.

Mai mult, faptul că Ucraina deţine peninsula Crimeea, regiune rusă, locuită în majoritate de ruşi îi oferă o poziţie cheie în regiunea Mării Negre, deoarece acest spaţiu constituie un punct de legătură cu Europa. De altfel, Bosforul Trac (care este punctul cel mai important care serveşte ca şi conexiune între Marea Neagră şi Oceanul Mondial), partea Dunării ce se varsă în Marea Neagră şi Bosforul Crimeei constituie trei puncte geostrategice importante ale spaţiului pontic. De altfel, Crimeea este situată în mjlocul bazinului pontic, iar în ceea ce priveşte Bosforul Crimeei, trebuie remarcată valoarea sa geostrategică datorită conexiunii la canalul Volga-Don care leagă Marea Caspică cu Oceanul Mondial. Acest canal fiind construit din motive strategice permite trecerea navelor (adică a celor maritime) încărcate cu 5000 de tone.

Din punct de vedere al geopoliticii interne, Ucraina se caracterizează printr-o juxtapunere a trei sectoare spaţiale:

– la vest, Ucraina impregnată de cultura occidentală, catolică, ce priveşte spre Uniunea Europeană;

-în centru, Ucraina, stricto sensu, unde minorităţile etnice şi lingvistice sunt slab reprezentate;

– la est, o Ucraină foarte rusificată.

Toată această pluralitate a fost folosită atât de Rusia, cât şi de SUA pentru a-şi atrage cea mai mare parte către zona lor de influenţă. Căderea geopolitică cauzată de implozia sovietică a permis ţărilor occidentale să se implice în această regiune şi să promoveze proiecte. În prezent, se simte o confruntare tacită între Rusia şi Occident pentru această zonă, în special după „Revoluţia Portocalie” (2005) şi orientarea către Uniunea Europeană. Această bătălie diplomatică a devenit mai evidentă după lărgirea NATO din 2004 şi cea a UE în 2007 când UE s-a situat în vecinătatea imediată a zonei. Pe viitor se poate pronostica că disensiunile diplomatice între Est şi Vest se vor adânci datorită politicii energetice dure practicate de Rusia, de implicarea UE şi SUA în zonă, precum şi de dorinţa ucrainenilor de a adera la structurile euro-atlantice.

Pentru analiza geopolitică a Ucrainei, un rol important i se oferă factorului geo-energetic. În plan energetic, pe lângă bazinul imens de cărbune din Donbass (în prezent împărţit de frontiera ruso-ucraineană, dar care reprezenta încă 30% din rezervele Uniunii Sovietice înainte de dispariţia acesteia), trebuie subliniată prezenţa gazului natural în regiunile

Lvov şi Kharkov, a petrolului la Iviano-Kfrankvisk, dar care reprezintă rezerve insuficiente pentru nevoile noii Ucraine, ceea ce a permis Moscovei s-o şantajeze cu hidrocarburi. Poziţia geografică şi reţeaua de gazoducte construite în timpul URSS fac din Ucraina un important actor pe piaţa energetică şi un important element pentru securitatea energetică europeană şi din acest punct de vedere, „chestiunea energetică” nu este o chestiune ucraineană, ci are un caracter geopolitic. În acest context, trebuie menţionat că tranzitul de gaz via Ucraina spre Europa în 2007 a fost de 112,1 miliarde metri cubi. Astfel, importanţa Ucrainei este dată de tranzitul pe care îl asigură, deoarece pe viitor se prefigurează ca jumătate din importurile de energie ale Europei să traverseze zona. În plus, acest spaţiu este un coridor vest-est ce leagă Asia Centrală şi regiunea Caspică cu Europa continentală dar şi un coridor nord-sud, cum este redat de conducta de gaz Bleu Stream care leagă Rusia de Turcia. De asemenea, lupta diplomatică între Occident şi Rusia pentru această regiune, se dă datorită faptului că aceasta asigură o deschidere către una din cele mai bogate zone energetice din lume – Orientul Mijlociu dar şi către zona Caspică, ale cărei resurse potenţiale s-ar ridica la 233 miliarde de barili [9]. Astfel, în special pentru occidentali, atragerea Ucrainei în zona lor de influenţă ar permite controlul asupra zăcămintelor caspice şi ar permite SUA să-şi reducă dependenţa vis-a-vis de ţările arabe şi să vândă acest lichid preţios Chinei ce se află în plină dezvoltare.

Conchizând, se poate spune că analizând variabilele spaţiu geografic, populaţie, resurse, se poate considera că Ucraina reprezintă un veritabil pivot geopolitic ce determină interesul crescut pentru această regiune a celorlalţi actori ai scenei internaţionale (Rusia, SUA, Uniunea Europeană).

One Response to "Ucraina – pivot geopolitic"

  1. Pingback: O „greșeală” a rușilor pune gaz pe focul ucrainean | Life Mission

Leave a Reply

Your email address will not be published.