Cu un profil economic de ţară în curs de dezvoltare, dar instabilă, imigranţii ilegali şi traficul de stupefiante au devenit produsele de export ale Mexicului în ultimii ani.
Acestor externalităţi negative ale globalizării li s-a adăugat cu probabilitate una noua: proliferarea nucleară.
În data de 4 decembrie 2013 autorităţile mexicane au găsit un transport cu material radioactiv în oraşul Temascalapa, lângă o fermă la nord-est de capitala Ciudad de Mexico. Conţinutul transportului cuprindea Cobalt-60 ce fusese furat de la un spital din Tijuana. Până la momentul de faţă poliţia şi procuratura bănuiesc că întregul eveniment a fost opera unor hoţi de drept comun:
„Bănuiala noastră este că ei nici măcar nu ştiau ce au furat. În această zonă jafurile reprezintă ceva comun” a comunicat Fernando Hidalgo, purtător de cuvânt al procurorului din statul Hidalgo.
Cel mai plauzibil este că ţinta hoţilor era camionul marca Volkswagen. Acesta aparţinea firmei Asesores en Radiaciones S.A. specializată încă din anii 80 în domeniul transporturilor de substanţe sensibile, conform Reuters.
Spectrul bombelor murdare
Asemenea oricărei tehnologii şi proliferarea nucleară s-a democratizat. Dacă arsenalele atomice clasice echipează rachete de mari dimensiuni protejate de silozuri gigantice, proliferarea tehnologiei nucleare civile în spitale, universităţi ori centre de cercetare constituie o potenţială vulnerabilitate pentru traficanţi şi terorişti. Problema nu a fost deloc neglijabilă, când după declinul Uniunii Sovietice degradarea infrastructurii nucleare a determinat o veritabilă hemoragie de material nuclear. Conform unor surse muncitorii şi operatorii uzinelor de procesare subtilizau mici cantităţi de metal radioactiv ca monedă pentru a-şi susţine familiile şi a face profit într-o economie instabilă.
Prin Legea Nunn-Lugar (1992), Statele Unite au investit milioane de dolari pentru asigurarea uzinelor ex-sovietice şi a ţine sub control proliferarea atomică.
Cobaltul-60, iridiul-192 şi americiul-241 sunt trei dintre elementele considerate uşor de găsit pe piaţa neagră de profil. Cazurile în care furturi de aparatură radioactivă de mici dimensiuni au provocat victime umane au avut loc în Brazilia în 1987, Turcia în 1999, Thailanda în 2000 şi India în 2010. Washington Post a compilat o hartă a furturile de metal radiologic în ultimii ani, pe care o puteţi accesa aici.
Filmul “Pacificatorul” cu Nicole Kidman şi Marcel Iureş transpunea în cinematografie una dintre temerile persistente ale comunităţii ştiinţifice americane de la sfârşitul anilor ’90.
Până când un atentat nu va implica încărcătură radioactivă, fie ea şi nesofisticată va continua dezbaterea dintre cei care cred că ameninţarea fisionabilă este un risc palpabil sau doar paranoia unor analişti prea ataşaţi de domeniul lor de studiu.
În cazul mexican, Agenţia de Energie Atomică s-a sesizat şi a avertizat că baghetele de cobalt sunt „extrem de periculoase.” Juan Eibenschutz, directorul general al Comisiei Naţionale Mexicane pentru Siguranţă Nucleară, a liniştit publicul infirmând zvonurile potrivit cărora situaţia ar fi scăpat de sub control:
„Este o operaţiune foarte delicată.. Ceea ce este mai important este că materialul a fost localizat, iar locul cu pricina este supravegheat cu atenţie astfel încât nimeni să nu se apropie.”
„Ceea ce încercăm să facem este să punem [cobaltul-60] într-un receptacul, care să îndiguiască radioactivitatea şi apoi să îl trimitem la un depozit nuclear” a conchis Eibenschutz.
Mardonio Jimenez, fizician mexican, a asigurat la rândul său că baghetele de cobalt nu sunt în situaţie de a face rău nimănui.
Mexicul potenţial stat atomic?
Deşi tehnologia razelor X se foloseşte în Mexic încă din ultimii ani ai secolului XIX, această naţiune nu a nutrit până acum ambiţia unui program nuclear de mari proporţii, cu atât mai puţin cu rezonanţă militară. Prin tratatul de la Tlatelolco din 1968 s-a obligat să utilizeze fisiunea uraniului numai pentru funcţionarea centralelor sale electrice. Pe 13-14 februarie 2014 în oraşul mexican Narayit, de pe coasta pacifică a ţării va avea loc o conferinţă internaţională despre efectele energiei atomice asupra condiţiilor de viaţă umane.
Două centrale atomoelectrice sunt totuşi în funcţie: Laguna Verde 1 şi 2. Prima a fost dată în folosinţă în 1989 şi a două în 1994. Ambele generează 8,8 terawaţi de energie, adică 4% din producţia totală de energie a ţării, conform Asociaţiei Nucleare Mondiale:

După accidentul de la Fukushima undele şocului s-au transmis în toată lumea unde numeroase state s-au văzut obligate să-şi regândească serios politica energetică şi chiar să renunţe la fisiunea nucleară. Dacă în America Latină tendinţa a fost către renunţare, în Mexic, tentativa de a îmbunătăţi performanţele celor două uzine mai sus numite au arătat dedesubturile problemelor ce acompaniază programul atomic mexican. Profesorul Bernardo Salas Mar, fost angajat al uneia dintre uzine a devenit persoană publică în momentul în care a trimis o scrisoare preşedintelui Enrique Peña Nieto prin care îi aducea la cunoştinţă faptul că procesul de aggiornmento al centralei fusese lăsat în grija a două companii ce beneficiaseră de tratament preferenţial neconcordant cu legislaţia licitaţiilor publice. Aceste companii erau Iberdrola Ingenería din Spania şi Alstom Mexico, de origine franceză. (Talli Nauman, Mexico’s Aging Laguna Verde Nuclear Plant a Fiasco, Americas Program, 10 / May / 2013)
Date fiind cele de mai sus, surprizele sunt posibile, cred unii dintre analiştii americani. Un raport înaintat în 2008 Marelui Stat Major al SUA punea pe picior de egalitate Mexicul şi Pakistanul ca state cu potenţial de eşuare:
„În termenii de scenarii pesimist, atât pentru Înaltul Comandament, cât şi pentru întreaga lume, două dintre cele mai mari state găzduiesc pericolul unui colaps rapid şi fulgerător: Pakistanul şi Mexicul.”
Mai mult decât atât, opera de predicţie a lui George Friedman, „Viitorii 100 de ani” imaginează cum la sfârşitul secolului XXI, Statele Unite, hegemonul greu încercat vor avea de înfruntat Mexicul, devenit mare putere regională cu ambiţii de challenger al vecinului de la nord.
Vom trăi şi vom vedea..