Ultimele evoluții din spațiul sud-est european au scos la iveală faptul că sistemul strategic regional traversează un moment extrem de dificil în termeni de securitate. Dacă pentru o bună perioadă de timp, mai ales după sfârșitul Războiului Rece, dar și după războaiele din fosta Iugoslavie, Europa de Est părea a intra într-o eră de stabilitate, consolidare economică și o relativă prosperitate, erupția violentă din Ucraina a arătat că sistemul nu este atât de solid.
Din punct de vedere politic, putem constata faptul că Ucraina are probleme în a se organiza pe plan intern, iar perioada, deja destul de lungă, începută cu refuzul semnării unui acord cu Uniunea Europeană în toamna lui 2013, continuată cu protestele extreme și adâncirea faliilor între populația țării, a dus la mari probleme pentru securitatea regională. De asemenea, situația din Ucraina a complicat foarte mult economia zonei, iar fără ajutor străin, țara ar urma să se prăbușească, fapt ce va duce la un adevărat dezastru. Jocul făcut în cazul Ucrainei atât de Rusia, cât și de marile puteri europene este unul pe muchie de cuțit, căci în actuala paradigmă geopolitică, instabilitatea regională se transmite rapid în sistemul internațional. În cazul Europei, problemele derivate din criza ucraineană nu sunt doar de natură politică și strategică, având și o importantă componentă economică și energetică. Ca un fapt arhicunoscut, occidentul are nevoie continuă de resursele rusești, dacă se poate și la prețuri convenabile, livrate în timp util, iar un eventual blocaj va avea repercusiuni serioase la nivelul economiilor europene. Dincolo de aspectele încălcării dreptului internațional și ale unei vechi legături între Crimeea și Rusia, potențiala desprindere a Crimeei din teritoriul Ucrainei va fi mai degrabă o lovitură pentru Ucraina, și de mai mică intensitate pentru Europa. Sancțiunile impuse de UE vor lovi grav în economia Rusiei, însă din punct de vedere teritorial, par insuficiente a rezolva o problemă de echilibru strategic.
Anul 2014 a început cu evenimente regionale care au surprins prin rapiditatea escaladării având un impact internațional important, iar surpriza acestor evoluții pare cu atât mai mare, cu cât se aniversează 100 de ani de la începutul Primului Război Mondial, a cărui izbucnire se leagă tot de Estul Europei. Totuși, în 2014 paradigma geopolitică este cu totul diferită, nu mai avem de-a face cu interese imperiale și cu diplomația bazată pe autocrație, iar situația din Balcani, butoiul cu pulbere al Europei la acea vreme, este mult mai calmă față de perioada de acum un secol. De asemenea, spre deosebire de tensiunile existente acum un secol, în prezent, Germania și Rusia au legături foarte puternice, mai ales în plan economic și par a construi un sistem regional consolidat. La aproape un secol de la debutul Primului Război Mondial, tot zona Europei de Sud-Est este spațiul ce crează vulnerabilități securității europene, astfel că, pe lângă Ucraina, situația din Turcia este demnă de luat în seamă.
După evoluții interne extrem de complicate și controversate de-a lungul anului trecut, situația din Turcia prezintă din nou vulnerabilități, chiar și în contextul în care anul 2014 este unul electoral. Din punct de vedere statal, guvernul turc a fost artizanul unei legislații care sporește controlul asupra internetului și introduce, mai mult sau mai puțin, cenzura. Aceste manifestări legislative coroborate cu faptul că guvernul s-a implicat în demiterea unui număr mare de oameni ai legii și încercarea de suprimare a independenței justiției, au reaprins manifestările stradale care contestă dominația AKP(Partidul Justiției și Dezvoltării) și islamizarea excesivă a statului. Șubrezirea democrației turce și reacțiile guvernamentale față de unele potențiale implicații externe în proteste au un impact major asupra stabilității regionale, atât în ceea ce privește Orientul Mijlociu, cât și asupra Europei de Est, dat fiind faptul că Turcia, ca stat NATO, trebuie să fie un garant al stabilității și securității în acest spațiu geostrategic complex.
Pe de altă parte, printre alte state cu probleme ce crează insecuritate regională poate fi amintită Ungaria, cu politicile sale destul de controversate și orientate spre Est, mai ales după ruperea acordului cu Fondul Monetar Internațional. De asemenea, opoziția maghiară, pe alocuri extremistă, este din ce în ce mai vocală pe fondul apropierii alegerilor generale și europarlamentare. În aceeași notă, situația din Balcani este destul de agitată, mai ales în privința Bosniei-Herțegovina.
Ținând seama de toate cele prezentate, putem afirma că echilibrul politico-strategic sud-est european este profund afectat, iar premisele de consolidare par destul de îndepărtate în timp. Deși politic s-ar putea găsi unele soluții, mai ales că 2014 este an electoral în țări importante din regiune, strategic este mult mai complicat de instituit un mecanism stabil. De asemenea, schimbările pe scena politică pot crea mai mult probleme, decât soluții, mai ales în state precum Turcia sau Ungaria, dar și în cazul alegerilor pentru Parlamentul European, unde se așteaptă o creștere a reprezentării stângii și a euroscepticilor.
În ce privește situația din Ucraina, încordarea Rusia-Occident pare a fi intrat într-o nouă etapă, aceea a exercițiilor militare de-o parte și de alta a barierei civilizaționale, ce pare a fi intrat din nou în funcțiune la fel ca în perioada Războiului Rece. Aceste exerciții denotă mai degrabă o acțiune de descurajare reciprocă, iar prezența unor capabilități americane în regiune scoate în evidență interesul SUA pentru o soluție pașnică și nu pentru escaladarea conflictului. Mizele par a înclina mai mult spre economie, căci principala vulnerabilitate sistemică venită dinspre Ucraina poate fi o criză economică în care s-ar scufunda țara, fapt ce ar consolida influența Rusiei în dauna Occidentului. De asemenea, dacă sancțiunilor economice impuse de Europa, Rusia le-ar răspunde cu unele măsuri similare, folosind instrumentele sale specifice, atunci lucrurile s-ar putea complica foarte mult pentru lumea occidentală și mai ales, pentru zona Sud-Estului european.
Deși 2014 este un moment comemorativ, în care marii actori de pe scena internațională ar trebui să arate că au tras învățămintele potrivite din tăvălugul evenimentelor ce au dus la izbucnirea Primului Război Mondial, analiza declarațiilor și a acțiunilor din ultima vreme pare a arăta contrariul. Totuși, așa cum am prezentat, situația actuală este complet diferită și chiar dacă Europa de Sud-Est continuă să fie o zonă destul de instabilă și nesigură, atât marile puteri, cât și actorii regionali nu doresc să se aventureze în operațiuni specifice secolului trecut.
Romania are prilejul de a se remarca fiind stabila.