SUA şi America Latină

SUA şi America Latină

americas_702043932Trăim într-o lume a schimbărilor perpetue şi interdependente, iar evenimentele care au loc la scară globală ne afectează direct, întrucât ajung în casele noastre mai ales prin intermediul mass-mediei. Putem afla astfel informaţii despre orice subiect, în timp real şi cu eforturi puţine. În acest sfârşit de săptămână, “răsfoind” publicaţiile americane am dat peste un articol interesant scris de către Parag Khanna şi care suscita atenţia mai ales prin intermediul subiectului abordat, referitor la o repliere a politicii externe ale Statelor Unite ale Americii dinspre Est spre Sud.

   Aşezarea marilor puteri în secolul următor depinde, cred eu, în primul rând de capacitatea lor de a-şi crea aliaţi care să le ofere sprijin şi să-i susţină necontenit. Astfel, pentru a câştiga bătălia cu privire la ocuparea unui loc fruntaş în ierarhia mondială, Statele Unite au nevoie de America Latină, dar şi de Africa (cu toate că aici putem afirma faptul că în acest continent cea mai mare influenţă o exercită Franţa şi  în ultima perioadă China prin importanţa relaţiilor economice dezvoltate între gigantul chinez şi unele state africane. Sudan, Angola şi Congo sunt principalii furnizori de la care China importă aproximativ 28% din petrolul de care are nevoie. Acestor state li se alătură în ultimul timp relaţiile dezvoltate cu Gabon şi Nigeria, dar şi cu Mauritania şi Niger în domeniul economic, exercitând în acelaşi timp şi o influenţă politică majoră.

            Revenind  la orientarea politică externă a SUA în America Latină este important de reţinut faptul că relaţiile dezvoltate de SUA în special cu Brazilia au drept obiectiv o recuperare a influenţei Americii de Nord în cea de Sud, cu toate că primii nu pot lua drept imuabilă poziţia continentului latin cu privire la partenerul lor din nord. Şi spun lucrul acesta din perspectiva jocului de putere în Relaţiile Internaţionale, care se dezvoltă pe câmpuri multilaterale şi multe din puteri joacă de mai multe părţi. Bineînţeles, importanţa strategică a continentului latin nu poate fi sub nici o formă contestată şi trebuie doar să ne gândim la resursele pe care le putem găsi aici (aproximativ 30% din biocapacitatea totală a lumii rezidă în America Latină).

            Scopul principal al SUA în acest continent nu este, din punctul meu de vedere decât acela al asigurării independenţei sale energetice în raport cu Asia şi Europa, dar şi a competitivităţii industriale într-o lume caracterizată printr-o interdependenţă crescută şi o dependenţă masivă de resurse energetice epuizabile. SUA îşi orientează privirea spre vecinul său de la sud şi contribuie la creşterea economică printr-o politică de delocarizare a unora dintre firmele sale din India spre exemplu şi mutarea acestora în Mexic şi Venezuela. Un alt motiv important care ar putea uni cele două Americi este ameninţarea exercitată de China la nivel economic atât asupra Americii de Nord cât şi a celei de Sud. Nu trebuie să uităm faptul că invazia Chinei pe piaţa de haine şi telefoane a Americii Latine, comercializate în America de Sud la un preţ mai mic, a redus producţia firmelor originare de pe continent subminând comerţul şi producţia intra-continent (aici nu pot decât să mă gândesc la Brazilia ale cărei jumătate dintre exporturi merg către celelalte state din America Latină şi aproximativ două treimi din aceste pieţe se află la risc din cauza competiţiei chineze).

            Bineînţeles, beneficiile aduse de o revigorare a cooperării între statele continentului american pot fi observate atât la nivelul dezvoltării economice a statelor din sud, dar şi într-o consolidare a puterii nord americane, întărită de ajutorul vecinului său de la sud. Cea mai mare provocare pentru administraţia Obama cu privire la relaţiile dezvoltate cu Sudul este, din punctul meu de vedere perceperea Americii Latine ca şi un important partener strategic, mai degrabă decât ca un obiectiv al politicilor congresionale.

Leave a Reply

Your email address will not be published.