Strâmtoarea Malacca este o poartă de legătură între Asia şi Occident şi una dintre cele mai importante supape energetice ale lumii, găzduind circa 40% din comerţul mondial.

Cum Drumul Mătăsii era în trecut liantul de legătură terestră între Asia şi Europa, strâmtoarea Malacca şi Marea Chinei de Sud reprezintă astăzi drumul de comunicare maritimă al Asiei de Est cu pieţele energetice ale statelor ce formează aşa numitul „Heartland energetic” al lumii (regiunea cuprinsă între Marea Caspică şi Golful Persic).

Făcând legătura între Malaysia, Indonesia şi Singapore, Malacca este cea mai importantă strâmtoare din lume, locul pe unde circulă zilnic circa 12 milioane de barili de petrol, către cele mai dinamice economii ale momentului: China, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan.

Controlată de americani sub pretextul stabilităţii în regiune, strâmtoarea a devenit punctul de convergenţă a trei mari puteri: Statele Unite ale Americii, China şi India.

Dacă la nivel mondial China duce o politică antagonică cu SUA, pe plan regional principalul rival al Chinei este India. „Pentru China, India reprezintă duşmanul asiatic prin excelenţă”, spune Laurent Murawiec şi tot el este cel care explică de ce: „India constituie contraponderea demografică, geopolitică şi politico-intelectuală a Chinei”. Cu alte cuvinte India este o imagine în oglindă a Chinei, a cărei principală putere este „cleştele demografic”, de care chinezii se tem că le va străpunge pe viitor economia.

În regiunea Malacca, China încearcă să îngrădească India în a se institui ca un hegemon în Asia de Sud, cât şi să elimine SUA, sau cel puţin să schimbe polul puterii în favoarea ei. „Şiragul de perle”pe care China îl constituie de-a lungul  coastei Oceanului Indian – în Birmania, Cambogia, Tailanda, Sri Lanka, nu este decât o strategie de a limita accesul în Asia de Sud-Est în general, şi în strâmtoarea Malacca în particular, a Statelor Unite şi Indiei, prin controlul nodurilor navale din aceste ţări.

Un nou Mare Joc apare astfel pe harta geopolitică, alimentat de controlul asupra strâmtorii Malacca  – obiectiv cheie al strategiei politice a celor trei state în regiune. Accesul deplin la strâmtoare permite controlul asupra rutelor maritime ce unesc Asia de Est cu Eurasia şi Africa, dominând viaţa economică şi comercială a Asiei. Dacă SUA este singura superputere a lumii, iar China este aspiranta la titlul de supereconomie, India este doar o putere regională.

China se confruntă cu o adevărată dilemă privind strâmtoarea Malacca – ruta maritimă care mediază aproximativ 80% din importurile chineze şi care s-a transformat în jugulara energetică a acestui stat. Cum economia Chinei este în plină dezvoltare, solicitând din ce în ce mai multe resurse naturale, existenţa unei singure căi de transport, controlată de alte state, reprezintă un adevărat călcâi a lui Ahile chinez. Din această cauză strategia chineză mizează pe obţinerea controlului asupra strâmtorii Malacca şi pe dezvoltarea, în paralel, a numeroase rute energetice terestre, pentru a reduce vulnerabilitatea Chinei faţă de accesul la  resursele rare.

India cunoaşte şi ea o dezvoltare economică importantă, aspirând la statul de hegemon în regiunea Asiei, iar controlul asupra strâmtorii Malacca nu ar face altceva decât să-i întărească statutul în regiune şi să dezvolte legături comerciale mai strânse cu statele din Asia de Est. India fiind un adevărat centru informatic, iar statele din Marea Chinei de Sud cei mai importanţi producători IT, o bună conexiune cu regiunea est asiatică i-ar aduce numai beneficii.

SUA merge în această luptă pentru supremaţia în regiunea Asiei de Sud, pe principiul că cine controlează strâmtoarea Malacca deţine controlul asupra celei mai importante rute energetice a lumii şi implicit asupra economiei chineze – o economie care in ultimii ani a eclipsat-o tot mai mult pe cea americană. Strategia Americii în regiune este de a controla strâmtoarea şi de a ţine sub control evoluţia economică a Chinei. Dar cum SUA nu este şi o putere regională în zonă, aceasta a dezvoltat parteneriate cu statele din imediata vecinătate a strâmtorii, dar susţine în acelaşi timp India în lupta cu China.

Întâlnirea celor trei titani în Asia de Sud, aduce în discuţie teoria lui Alfred T. Mahan care afirmă că secolul XXI se va decinde în apele Oceanului Indian, mergând pe ideea că „cine va controla Oceanul Indian va controla Asia”. Chiar dacă SUA pare un actor secund în bătălia pentru Strâmtoarea Malacca, ajutorul ei este important şi poate schimba decisiv balanţa puterii în regiune.

Controlul asupra rutei cele mai scurte între Oceanul Indian şi Oceanul Pacific aduce, cum am precizat mai sus, faţă în faţă doua puteri aspirante la statutul de hegemon în Asia: China şi India, care adoptă diferite strategii de îngrădire sau anihilare reciprocă. Dacă China foloseşte politica „şiragului de perle”, India a recurs la „cortina de fier” sau aşa numitul „lanţ de fier”, politici ce au la bază aceeaşi idee: controlul cât mai multor porturi din jurul strâmtorii Malacca, pentru a le permite îngrădirea statului adversar. Acest control se poate face doar prin atragerea ţărilor din jur ca parteneri, dar tocmai această atragere a dus la o adevărata cursă a investiţiilor pe ţărmurile Oceanului Indian, între China şi India.

Strategiile celor două state merg, în plus şi pe principiul „vecinul duşmanului meu, prietenul meu”. Această politică îşi are originile în învăţăturile lui Sun Tzu de înconjurare a inamicului prin intermediul statelor vecine. Este cazul Vietnamului care gravitează în jurul Indiei şi al Pakistanului care este aliatul Chinei.

Dacă China îşi construieşte „şiragul de perle” prin investiţii masive în porturile chei de pe coasta Oceanului Indian: Gwadar (Pakistan), Hambantota (Sri Lanka) Sittwe (Mzanmar), Chittagong (Bangladeş), India îşi construieşte „lanţul de fier” prin controlul pe care îl exercită asupra unor insule ca Andaman, Seychelles şi Arhipeleagul Nicobar. Eforturile Indiei de a deţine controlul în Oceanul Indian sunt susţinute în fundal de Japonia, Australia şi SUA, care împreună cu India formează aşa numitul „Careu”.

Strâmtoarea Malacca  reprezintă o adevărată arteră energetică a Asiei, cât si unul dintre cele mai fierbinţi şi disputate puncte navale, care mediază întâlnirea a trei mari forţe: China , India şi SUA.

  asia, malacca, stramtoare