Inaugurăm astăzi o nouă rubrică în cadrul portalului. Ce este protocolul diplomatic? Ce presupune? Care sunt regulile cele mai importante în protocolul diplomatic? Despre toate acestea împreună cu particularităţile din diferite ţări şi culturi ale regulilor de protocol diplomatic, puteţi citi în articolele din rubrica Protocol Diplomatic. Aceste articole sunt complementare celor din cadrul rubricii Greşeli diplomatice, în care prezentăm abaterile intenţionate sau neintenţionate de la regulile diplomaţiei, de-a lungul istoriei.

Deşi pot îmbrăca diferite particularităţi de la o cultură la alta sau chiar de la o ţară la alta, regulile de protocol sunt în general universale şi dictează comportamentul liderilor politici, a reprezentanţilor organizaţiilor internaţionale, cu scopul de a facilita comunicarea şi de a menţine bunele relaţii la nivel internaţional.

Protocolul diplomatic cuprinde convenţii legate de formule de adresare către un preşedinte, rege sau împărat, dar şi reguli vestimentare, limbaj non-verbal sau scris.

Ironic sau nu, prima dată când Statele Unite ale Americii au aplicat protocolul diplomatic a fost cu ocazia sosirii pe teritoriul american a unui ministru francez, Gérard de Rayneval, în 1778. Atunci, guvernul crease un comitet care să se ocupe de acest lucru. Astăzi, există un departament special în SUA pentru regulile de protocol diplomatic, Office of the Chief of Protocol. Însă, tot conform americanilor, originile protocolului diplomatic datează din perioada babilonienilor, primul popor care ar fi stabilit relaţii diplomatice cu alte popoare.

Pe de altă parte, corectitudinea politică (political correctness) se referă la încercarea de a demonta stereotipurile sau limbajul care ar putea leza anumite minorităţi. Căpătând o importanţă tot mai mare în state care se doresc tolerante faţă de orice tip de minoritate, fie că este vorba despre minorităţi rasiale ori sexuale, corectitudinea politică a devenit însă şi un instrument prin care aceste minorităţi controlează societatea în care trăiesc.

Relaţiile diplomatice între state nu sunt dictate de protocolul diplomatic şi sunt mai profunde decât ceea ce înseamnă corectitudinea politică. Dincolo de structura administrativă complexă formată de ambasade, guverne şi legislaţii, relaţiile diplomatice sunt cele care dictează deciziile luate de liderii politici şi care schimbă astfel mersul istoriei, după principiul „cel puternic cere cât vrea, iar cel slab dă cât poate.” (Acad. Mircea Maliţa, la conferinţa Diplomaţia situaţiilor asimetrice, organizată de Asociaţia ASAGRI)

  protocol diplomatic