Săptămâna geopolitică 5 – 11 martie 2012

Săptămâna geopolitică 5 – 11 martie 2012

syria_unrest_295707092Capul de afiş al săptămânii geopolitice trecute (5-11 martie), a fost ţinut de acutizarea conflictului din Siria.

I. După aproape o lună de bombardamente ale armatei siriene, loiale regimului al-Asaad, asupra oraşului Homs situat în vestul Siriei (nord-vest de Damasc), trupele rebele, autointitulate Armata de Eliberare Siriană (Free Syrian Army – FSA), s-au retras „strategic”, recunoscând greutăţile pe care le întâmpină în aprovizionarea cu muniţie.

II. După zile de tergiversări şi refuzuri, regimul de la Damasc a permis, miercuri, liderului departamentului umanitarian al Naţiunilor Unite o vizită fulger în regiune. Lady Amos s-a declarat „şocată de distrugerile şi devastarea oraşului Homs şi mai ales a cartierului periferic Baba Amr” se arată într-un comunicat al cotidianului The Economist, arătându-se îngrijorată de soarta celor care locuiau în regiune. De altfel, mai multe reportaje filmate de televiziunea CNN, arată gradul ridicat al distrugerilor şi violenţelor pe care le-a suferit populaţia civilă din zona aflată sub asediu.

În acest context, tot mai multe voci cer comunităţii internaţionale o intervenţie rapidă pentru încetarea violenţelor în Siria. Liga Statelor Arabe a cerut o rezoluţie ONU pentru încetarea vărsării de sânge, dar aceasta a fost împiedicată de veto-ul impus de Rusia şi China. Arabia Saudită şi Qatar au cerut S.U.A. şi forţelor arabe să intervină pentru a elimina regimul Bashar al-Asaad. De altfel, administraţia Obama este supusă şi presiunilor din interior, existând voci în Congresul american care cer întervenţia armatei americane pentru stoparea masacrului. Secretarul american al apărării, Leon Panetta, declarase la începutul săptămânii că Washingtonul ia în considerare acordarea de „asistenţă non-letală” opoziţiei din Siria pentru înlăturarea regimului alawite, într-un context în care secretarul pentru afaceri externe al Marii Britanii, William Hague, a declarat ca Marea Britanie nu intenţionează să ofere ajutor rebelilor sirieni.

III. Administraţia Obama şi liderii armatei americane refuză deocamdată să ia în considerare o intervenţie asemănătoare cu cea din Libia, atrăgând atenţia asupra lipsei unei coaliţii internaţionale, dar mai ales asupra costurilor pe care o astfel de intervenţie le-ar presupune, ţinându-se cont de dotarea militară, în special anti-aeriană, pe care Siria o posedă pe filiera rusească.

IV. Sâmbătă dimineaţa o importantă delegaţie a ONU, condusă de fostul secretar al Naţiunilor Unite, Kofi Annan, a ajuns la Damasc pentru a determina regimul lui Bashar al-Asaad să înceteze violenţele. Misiunea emisarului internaţional pentru Siria începe în condiţiile unui nou asalt al forţelor guvernamentale asupra oraşului Idleb, bastion al rebelilor, situat în nord-vestul extrem al Siriei, aproape de graniţa cu Turcia. “Este vorba despre bombardamentele cele mai violente după trimiterea trupelor suplimentare la Idleb, săptămâna aceasta. Este preludiul unui început de asalt”, a declarat Rami Abdel Rahman, directorul Observatorului Sirian al Drepturilor Omului (OSDO), citează Mediafax.

Cele două întâlniri de sâmbătă şi duminică, dintre Annan şi al-Asaad par să nu fi rezolvat nimic, astfel că poziţia regimului sirian rămâne aceeaşi. „Nu vom putea discuta încetarea focului câtă vreme grupări teroriste provoacă instabilitate în ţără” a declarat al-Asaad citat de televiziunea de stat siriană. „Va fi greu, va fi dificil, dar trebuie să sperăm” a declarat Kofi Annan, înaintea plecării spre Qatar. Astfel că, cererea ONU de încetare a ostilităţilor în Siria, eşuează, în timp ce forţele armate siriene iau cu asalt mai multe poziţii controlate de Armata de Eliberare Siriană.

V. În paralel cu vizita delegaţiei ONU, la Cairo s-a reunit comitetul Ligii Arabe pentru Siria, înaintea întâlnirii miniştrilor de externe arabi cu şeful diplomaţiei ruse Serghey Lavrov. Statele arabe sunt critice la adresa poziţiei Rusiei faţă de Siria, după ce Lavrov avertizase vineri, într-o întâlnire cu Kofi Annan, că Rusia nu agreează o „intervenţie grosieră” în Siria.

VI. Obama: „Să nu vorbim prea uşor despre război”. Netanyahu: „Nu ne permitem să aşteptăm”. Preşedintele S.U.A. Barak Obama a avertizat luni, în faţa reprezentanţilor celui mai puternic grup de lobby pro-Israel de la Washington, American Israel Public Affairs Committee (Aipac), că „orice discuţie prea <<uşoară>> despre război, favorizează Iranul”. Obama a punctat de asemenea că soluţiile trebuie găsite pe cale diplomatică, sancţiunile coaliţiei internaţionale fiind suficiente pentru a determina deschiderea Teheranului către un program de inspectare a facilităţilor sale nucleare. După întâlnirea cu liderul de la Casa Albă, primul ministru istraelian Binyamin Netanyahu, a ţinut un discurs în faţa aceluiaşi grup Aipac, prin care arăta că „soluţiile diplomatice, încercate în ultimii zece ani, nu au dat rezultate, iar sancţiunile din ultimii şase ani, deşi au afectat economia Iranului, nu a determinat Teheranul să renunţe la programul său nuclear.” Comunitatea internaţională nu îşi mai permite să aştepte, a mai adăugat el.

Netanyahu a făcut apel chiar şi la imaginea Holocaustului pentru a sublinia costurile non-acţiunii împotriva unui Iran în plin marş către dezvoltarea unor arme nucleare. Scopul vizitei sale la Washington a fost evident de a presa Casa Albă să angajeze acţiuni militare împotriva Iranului.

VII. Pe fondul luptei pentru extinderea influenţei regionale a Iranului, regimul de la Teheran este bănuit că ar orchestra şi ar susţine activitatea terotistă a organizaţiei Al Qaeda în Peninsula Arabică. Într-o serie de atentate desfăşurate săptămânile trecute în Yemen, revendicate de AQAP, au fost ucişi aproximativ 200 de militari yemeniţi. Alţi 73 sunt ţinuţi ostatici sub ameninţarea cu moartea, dacă guvernul de la Sanaa, nu eliberează toţi deţinuţii asociaţi organizaţiei teroriste. Preşedintele Yemenului, Abdurabu Hadi, a declarat că guvernul său va intensifica lupta împotriva organizaţiei teroriste asociate cu luptătorii jihadişti care au preluat controlul în sudul Yemenului şi nu va ceda ameninţărilor. Sâmbătă, forţele militare yemenite au lansat o serie de atacuri aeriene în al-Baitha, provincia de sud, eliminând cel puţin 18 posibili militanţi terorişti, au declarat oficialităţile de la Sana’a, citate de CNN. AQAP-ul are ca scop declarat înlăturarea regimului din Yemen, considerat a fi susţinut de S.U.A.

VIII. În altă ordine de idei, comunitatea majoritară shiită din Bahrein a reluat protestele împotriva minorităţii conducătoare sunnite. Sub stindardul cererilor privind democratizarea ţării, protestatarii au marşăluit paşnic, vineri, în capitala Manama, în continuarea protestelor pro-reformă. Grupuri moderate de opoziţie, inclusiv gruparea shiită Al-Wefag, cer reforme ample în direcţia revizuirii constituţiei şi alegerii complete a legislativului. Grupări mai radicale cer însă detronarea regelui Hamad bin Isa al-Khalifa. Conform opoziţiei, mai mult de 70 de persoane au fost ucise de la începerea protestelor, anul trecut.

Bahrein şi alte ţări cu guverne sunnite acuză Iranul de implicare în afacerile lor interne, prin utilizarea influenţei pe care o are asupra comunităţii shiia.

IX. Într-o serie de bombardamente aeriene ale armatei israeliene asupra unor poziţii palestiniene din Gaza, suspectate de legături cu organizaţia Hamas, vineri, sâmbătă şi duminică, au murit în jur de 18 palestinieni, aproximativ 40 fiind răniţi, se arată într-un comunicat al autorităţilor medicale palestiniene din provincia Gaza. În răspuns, peste 130 de rachete au lovit sudul Israelului de vineri, provocând mai multe pagube şi răniţi, majoritatea dintre ele fiind interceptate însă de sistemul israelian anti-rachetă, Iron Dome, precizează autorităţile militare israeliene.

X. Libia către federalizare sau război civil? Marţi, regiunea din estul Libiei, bogată în petrol, şi-a anunţat dobândirea semi-autonomiei, alegând la conducere un fost membru al armatei, Ahmed Zubair al-Senussi, condamnat la 31 de ani de închisoare sub regimul Gadhafi.

Nu urmărim divizarea Libiei” a declarat al-Senussi, adăugând că guvernul local al provinciei numite în trecut Cyrenaica, va administra domenii ca sănătatea şi educaţia, lăsând guvernului de la Tripoli monopolul problemelor de apărare naţională sau trezorerie. Cât priveşte resursele de petrol „ele aparţin în totalitate poporului libian” a spus al-Senussi şi nu doar regiunii de est, menţionând că acest lucru va fi trecut în constituţie.

Zubair al-Senussi a declarat că a fost ales de patru până la cinci mii de lideri tribali, politicieni, activişti şi academicieni, în adunarea de marţi din Benghazi, dar în pofida aparenţei de unanimitate, un video postat luni pe Youtube prezintă demonstranţi adunaţi în Benghazi scandând împotriva federalizării şi divizării Libiei.

Miercuri însă, liderul de la Tripoli, Mustafa Abdel-Jalil, a declarat că dacă va fi necesar, va fi folosită forţa pentru a împiedica scindarea Libiei, invitând totodată liderii provinciei Cyrenaica, la dialog.

XI. În Europa, principalele evenimente sunt legate de reacţiile în urma realegerii lui Vladimir Putin la preşedenţia Rusiei, criza din Grecia şi criza ostaticilor italian şi britanic ucişi în Nigeria.

Rezultatul alegerilor de duminică, 4 martie, din Rusia confirmă „eternizarea la putere” a lui Vladimir Putin. Fostul prim-ministru revine în fotoliu de la Kremlin, după ce a mai ocupat funcţia de preşedinte al Federaţiei Ruse, două mandate, între 2000 şi 2008. După un interval de patru ani ca prim-ministru, Putin şi-a asigurat cel puţin şase ani preşedenţia Rusiei (durata mandatului de preşedinte a fost crescută de la patru la şase ani), după ce a câştigat alegerile cu 63,9 la sută din voturi, potrivit rezultatelor anunţate după numărarea tuturor voturilor. Procesul de numărare a voturilor a fost evaluat negativ de către OSCE, printr-un comunicat în care se arată că „au existat nereguli de procedură în aproape o treime din birourile de vot”. Ruşii se pot aştepta chiar la 12 ani de preşedenţie, subînţelegâdu-se posibilitatea a două noi mandate succesive, ceea ce ar confirma „eternizarea la putere” a lui Vladimir Putin.

Se rupe tandemul Putin-Medvedev? Deşi iniţial părea evidentă rocada Putin-Medvedev, mai ales că preşedintele reales promisese ruşilor că îl va numi prim-ministru pe Medvedev, lucrurile par să fie mai complicate. Potrivit The Guardian şi The Economist, care citează surse moscovite, favorit pentru instalare în funcţia de prim-ministru al Rusiei, după revenirea preşedintelui Vladimir Putin, nu ar fi Dmitri Medvedev, fostul preşedinte, ci Alexei Kudrin, fost ministru de finanţe, cel care a criticat inversarea tandemului Putin-Medvedev. Mişcarea lui Putin ar fi una de PR, dorind să lase impresia unei deschideri către reformă, precum şi apropierea de mişcarea protestatară, tot mai activă în Rusia, în general favorabilă lui Kudrin.

Protestele de stradă demarate după alegerea lui Putin, au avut o intensitate mult mai redusă faţă de cele dinainte de alegeri. Cu toate acestea, liderul opoziţiei Frontul de Stânga, Serghey Udalţov, a fost arestat sâmbătă, împreună cu alţi zece partizani, la sfârşitul unei manifestaţii de stradă.

Grecia capătă un moment de respiro. Guvernul grec a reuşit, vineri, în urma negocierilor cu deţinătorii obligaţiunilor de stat, să-i convingă pe aceştia să schimbe vechile obligaţiuni cu unele noi, de o valoare mult mai scăzută. Acest act este principalul punct care trebuia îndeplinit de Grecia pentru a se califica pentru tranşa de 130 de miliarde de euro de la UE şi FMI.

În urma acestui succes remarcabil, fără de care Grecia ar fi fost ameninţată cu falimentul, tranşa de bani de la comunitatea europeană oferă statului elen măcar un an în afara spectrului intrării în imposibilitate de plată. Scepticii spun însă că, practic, problema a fost amânată şi nu rezolvată, dar importanţa acestei amânări este dată şi de stabilizarea ameninţării la care erau supuse alte state UE vulnerabile la o criză în zona euro.

Acţiunea de salvare a ostaticilor din Nigeria a eşuat. Acţiunea întreprinsă de trupele speciale britanice, susţinute de trupe militare nigeriene, pentru salvarea a doi cetăţeni europeni, un britanic şi un italian, răpiţi acum nouă luni de facţiunea militantă islamică Boko Haram în oraşul Birnin Kebbi, din nord-vestul Nigeriei (aproape de graniţa cu Niger), unde cei doi lucrau ca ingineri la un proiect de construcţii, a eşuat, cei doi fiind ucişi în timpul raidului.

Acţiunea a fost ţinută secret de Marea Britanie, motiv pentru care Italia a lansat o serie de contre diplomatice, acuzând Londra de lipsă de comunicare cu partenerul său european. William Hague, secretarul britanic pentru afacerile externe, a declarat că „timpul limitat avut la dispoziţie a impus restrângerea comunicării cu cealaltă parte”,citează cotidianul The Guardian.

Leave a Reply

Your email address will not be published.