Recenzie: “Bismarck: O viaţă”

Recenzie: “Bismarck: O viaţă”

4fc5f87d8c9b1Steinberg -  Bismarck72Cartea „Bismarck: O viață”, scrisă de Jonathan Steinberg, oferă o perspectivă completă atât asupra vieții personale, cât și asupra activității politico-diplomatice a celebrului cancelar german, Otto von Bismarck. Lansată în 2011 la New York, cartea a apărut în România în anul 2012, având o prefață extrem de interesantă realizată de actualul director al Serviciului Român de Informații, George Cristian Maior.

Structurată în 11 capitole, lucrarea pornește de la ideea că „Otto von Bismarck a creat Germania, dar nu a condus-o niciodată”, fapt ce tinde să construiască portretul unui funcționar devotat țării sale, care își pune toată priceperea și cunoașterea în joc pentru a realiza un proiect național. Autorul caută să argumenteze acțiunile și deciziile lui Bismarck prin prisma educației, culturii și a mentalității sale prusace, care îi vor influența în mod direct modul de gândire. Într-o epocă a naționalismelor și a respectului desăvârșit pentru uniforma militară, Bismarck este înfățișat ca un personaj complexat de faptul că nu avusese o carieră militară, specifică clasei „Juncherilor” din care se trăgea. Dincolo de prezentarea biografiei lui Bismarck,  lucrarea evidențiază aspecte și concepte cheie ce s-au transmis de la generația lui Frederick cel Mare, fiind moștenite în întregime de Bismarck și care au contribuit decisiv la realizarea Germaniei unificate.

Intrat în politică datorită poziției sale de moșier, Bismarck nu a activat în diplomație la începutul carierei sale, însă s-a dovedit a fi un reformator desăvârșit. Presărată cu picanteriile din viața cancelarului german, lucrarea scoate în evidență și slăbiciunile lui Bismarck, mai ales cele de pe plan sentimental sau medical. Ascensiunea sa politică și sistemul instituțional pe care reușise să-l creioneze sunt atent analizate în lucrare, iar o concluzie a modului în care Bismarck își organiza activitatea ar fi că acesta nutrea un profund sentiment de dispreț față de monarhii prusaci, mai ales față de soțiile lor care aveau tendința să acapareze decizia în politica germană. Jocurile politice interne pe care Bismarck le-a pus la cale pentru a obține susținerea proiectelor sale i-au pecetluit, în cele din urmă, sfârșitul politic. Arhitectul Germaniei unificate a folosit mecanisme susceptibile a fi utilizate doar de propria lui persoană, căci succesorul său s-a dovedit a fi incapabil să gestioneze sistemul instituțional și diplomatic creat de Bismarck.

Îmbinând atât reușitele, mai ales cele în plan extern, cât și eșecurile lui Bismarck și politica sa, care de multe ori folosea metode damnabile, mai ales pentru acea epocă, lucrarea depășește cadrul unei simple biografii a marelui cancelar german, ajungând să constituie o importantă sursă pentru exegeza relațiilor internaționale ale secolului al XIX-lea. Privită în ansamblu, lucrarea de față constituie un demers extrem de bine argumentat și documentat, al cărui public țintă nu este doar istoricul, specialistul în relații internaționale, studii strategice sau științe politice, fiind accesibilă tuturor cititorilor.

Leave a Reply

Your email address will not be published.