Dronele, sau UAV-urile (Unmanned Aerial Vehicles) – „avioane fără echipaj” – au intrat și în limba paștună ca „bhungana” – „cea care produce zumzăit” și „ababeel” – numele păsării din Coran, trimisă de Allah ca să apere Mecca, scuipând pietre din gură. Care este istoria acestei ingenioase invenții?

Primul model UAV a fost elaborat de inventatorul Nikola Tesla în 1898. Ulterior modelul a fost dezvoltat de inginerul american Charles F. Kettering, care a atașat modelului Kettering Bug (sau „Bug”) un dispozitiv electronic prin care drona își cupla aripile pentru a cădea asupra pozițiilor inamice. Însă cel mai apropiat de dronele din prezent a fost modelul AQM-34, creat în 1948 și testat pentru prima dată în 1951

Anul 2011 a adus cu sine unul dintre cele mai importante evenimente al luptei antiteroriste  – capturarea de către trupele SEAL al lui Osama Bin Laden în orașul pakistanez Abbottabad. Povestea acestor avioane fără echipaj, pe cât de secrete pe atât de sofisticate începe în anii 2000 și 2001, când forțele aeriene americane au reconfigurat o rachetă antitanc Hellfire astfel încât să încapă într-o dronă de supraveghere model Predator HQ-1. Programul de creare al acestor arme letale a fost impulsionat de Administrația George W. Bush cu scopul de a reduce din bugetul militar destinat războiului convențional și replierea trupelor de teren. Astfel, prin loviturile precise ale dronelor Pentagonul a avut posibilitatea de a evita victimile colaterale în războiul anti-terorist. Primul atac cunoscut cu drone a avut loc în noiembrie 2001 omorându-l pe comandantul taliban Mohammed Atef în Afganistan.

Noua „doctrină Obama” se axează pe multilateralism, atacuri-amprentă cu drone și prezență militară redusă în Libia, Pakistan și Yemen. Conform cifrelor guvernamentale din 2006 până în prezent numărul militanților Al-Qaeda uciși de drone ajunge la 2000 (împreună cu victime civile colaterale). Astfel, după numeroase atacuri asupra zonei tribale Waziristan (Pakistan) soldate cu victime printre localnici, atitudinea pakistanezilor față de SUA devine ambivalentă. În realitate, aceste situații sunt cauzate de erori, iar loviturile cu drone produc mai puține victime decât intervențiile militare sau  bombardamentele mai puțin selective.

Pe măsură ce loviturile continuă, unii specialiști sunt de părere că acest „război secret” trebuie să fie transparentizat, cel puțin în măsura detensionării relațiilor dintre Pakistan și Statele Unite. Mai ales că truepele americane vor avea nevoie de asistență militară din partea Islamabadului pentru a securiza coridorul de retragere din Afganistan până în anul 2014. Puțini sunt cei care știu despre situația reală din zonele tribale aflate la granița dintre Afganistan și Pakistan, unde regiuni întregi au devenit teatre de război, iar Al-Quaeda și-a format adevărate rețele autonome care pot traversa liber granițele nesecurizate. Acest război de uzură purtat de drone era probabil inevitabil pentru distrugerea bastionului terorist. Or, guvernul de la Islamabad exercită un control parțial asupra propriilor regiuni tribale, iar armata sa continuă să adăpostească luptătorii talibani, care pot traversa ușor granița afgano-pakistaneză pentru a ajuta „frații musulmani” în lupta lor contra „păgânilor” occidentali. Oficialii pakistanezi, deși critică atacurile cu drone, în particular sunt de acord că acestea ajută armata în lupta împotriva extremiștilor.

SUA și-au extins baza dronelor din Afganistan, Pakistan, Yemen și Somalia în Etiopia, Djibouti, insulele Seychelles și, în prezent, în Iran deasupra căruia se fac misiuni de recunoaștere și supraveghere. Anul 2011 s-a încheiat cu cererea Pentagonului față de Teheran de a restitui drona „ultrasecretă” RQ-170 Sentinel, prăbușit pe 4 decembrie în Iran. Până acum , flota totală de UAV-uri este de 7000 de unități, dintre care Statele Unite au pierdut mai mult de 50 de unități, iar din iulie 2010, au fost identificate 79 de accidente din cauza mai multor motive: vreme nefavorabilă, eroare de conectare, sau funcționare și „erori umane”.

CIA, care a început să semene mai mult cu o agenție paramilitară și nu de intelligence, se ocupă cu operarea celor mai multe drone, iar în Yemen principala autoritate executivă pentru unele loviri cu drone este și Pentagonul. Trebuie să înțelegem că în marea majoritate a timpului dronele sunt folosite pentru strângerea de informații. De exemplu, vechile aparate de echipaj U-2 din timpul Războiului Rece au fost înlocuite cu drona Global Hawk, care poate trimite imagini detaliate ale Pământului și are capacitatea să depisteze agenți chimici, biologici sau raze emise de arme nucleare. Mai mult decât atât, s-a reușit crearea unui prototip avansat – Gorgon Stare –  care va putea „să privească un oraș întreg”. Totodată se așteaptă ca numărul dronelor multirol americane –  care pot lovi, dar și spiona – să crească de patru ori. Partea bună este că spre deosebire de avionul de vânătoare F-16 nou, care necesită pentru operareîn jur de 55 de milioane USD, UAV-urile sunt mai puțin costisitoare (un Global Hawk necesită 15 milioane), deși tehnologia scumpă și prăbușirile pot anula diferențele.

O altă provocare la adresa securității internaționale este proliferarea mondială a dronelor. Deși poate facilita securizarea anumitor zone ale statelor, relațiile militare de securitate pot cădea în tiparele bine înțelese ale acțiunii și reacțiunii. În prezent, numărul statelor care au acces la capabilități de acest tip a ajuns la 70, dezvoltând în jur de 680 de programe de cercetare. China deține deja 25 de tipuri de sisteme în dezvoltare, iar Ahmadinejad a declarat că Iranul dispune deja de propriul model de dronă – „Ambasadorul Morții”(!)

Tehnologia a fost extinsă de la sectorul militar la cel civil. Corpurile de poliție din SUA achiziționează modele de drone pentru a monitoriza granița sau zonele de risc.

Pe lângă uciderea militanților Al-Quaeda, războiul dronelor poartă amprenta și a unui război psihologic: în Waziristan zumzăitul lor poate fi auzit în tot timpul zilei, având ca efect psihologic o panică generalizată atât la nivelul militanților islamiști, cât și în rândul populației civile. Militanții au conștientizat eficiența dronelor și de aceea preferă să nu se întâlenască în grupuri mari, nici chiar în moschee, și își petrec nopțile sub cerul liber. Sentimentul de insecuritate îi determină pe talibani să adopte niște măsuri mai radicale în ceea ce privește comunicarea în interiorul rețelei și manifestă neîncredere față de orice jurnalist.

În orice caz, dronele au devenit o realitate a unui război secret asumat de Washington, și este departe de a se încheia. Escaladarea acestui război asimetric va duce cu siguranță la elaborarea unor contramăsuri la adresa tehnologiei UAV.

  analize, drone, SUA