Polonia ca putere emergentă și rolul său european

Polonia ca putere emergentă și rolul său european

polandStatele est-europene au reprezentat, pe lângă, câmpul de întâlnire al marilor puteri și zona cea mai vulnerabilă din punctul de vedere al securității. În acest tablou strategic complex, Polonia deține un rol extrem de important, fiind unul dintre factorii regionali de stabilitate și de dezvoltare  pentru Europa de Est.

Istoria statului polonez este una extrem de complicată, dat fiind faptul că poziția strategică mai mult a dezavantajat statul polonez, decât să-l ajute în a se consolida. Fiind poziționat la granița dintre trei mari imperii, cel țarist, cel habsburgic și cel prusac, statul polonez a trecut prin perioade dificile, totul culminând cu desființarea sa la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Refăcută după aranjamentele de pace de la sfârșitul Primului Război Mondial, Polonia a încercat să devină o redută în fața amenințării sovietice, însă rolul său a fost unul modest pentru securitatea europeană. Din nou împărțită între puteri la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, Polonia a dispărut de pe hartă pe timpul războiului, iar când a fost restabilită în 1945, a intrat în era comunismului.

Deși importantă pentru securitatea europeană, Polonia nu a reușit să aibă o voce diferită față de Moscova și de Pactul de la Varșovia în perioada comunistă, astfel că rolul său a fost unul periferic în sistemul european de securitate. Socialismul a permis dezvoltarea economică a Poloniei în anumite limite, însă a avut un impact negativ asupra capacității politice a Poloniei. Dincolo de unele acțiuni anti-comuniste, precum cea a colonelului Kuklinski, care a fost spion al NATO și de celebra mișcare „Solidaritatea”, Polonia a fost un stat socialist obedient Moscovei.

Sfârșitul Războiului Rece și democratizarea timidă a Estului Europei au creat oportunitatea ca Polonia să devină un actor regional, deși poziția sa geostrategică era la fel de complicată, dat fiind faptul că atât Rusia la Est, cât și Germania la Vest reprezentau potențiale vulnerabilități la adresa securității naționale poloneze. Ruperea rapidă de trecutul comunist și recalibrarea raporturilor de putere au reprezentat coordonate esențiale ale politicii poloneze. Construind o politică guvernată de democrație și stat de drept, Polonia și-a putut adapta sistemul propriu de valori la cel occidental. Capacitatea rapidă de reformare a statului și de adaptare la mecanismele economiei de piață și ale democrației au făcut ca Polonia să profite de oportunitățile oferite de statele occidentale, ce voiau în perioada de după 1990, atragerea fostelor state comuniste în sistemul euro-atlantic de securitate. Aderarea la NATO în 1999 și la Uniunea Europeană în 2004 reprezintă, din punct de vedere analitic, dovezile că Polonia reușise să respecte criteriile trasate de occidentali.

La nivel internațional, Polonia a devenit subiect de analiză și chiar model pentru unele state odată cu integrarea sa în spațiul Schengen în 2007, dar mai ales odată cu faptul că a traversat criza economică globală prin creșteri succesive ale economiei proprii, dovedind o capacitate de producție și de dezvoltare multilaterală rar întâlnită la nivelul statelor din Europa de Est. Din punct de vedere economic, păstrând proporțiile și ținând cont de diferența de statut geopolitic, Polonia poate fi comparată cu Turcia, care, de asemenea, a traversat criza economică fără să aibă creșteri economice negative. Din această pricină, dar și din rațiuni de securitate și de geopolitică, cele două state cooperează aprofundat atât în cadrul NATO, cât și la nivel bilateral.

Pe planul securității, pe lângă apartenența la structurile euro-atlantice, Polonia este membră atât a Grupului de la Vișegrad, cât și a Triunghiului de la Weimar. Dacă prima organizație pare a avea mai mult o valoare simbolică, cea de a doua reprezintă o asociere între Franța, Germania și Polonia pentru a discuta teme de securitate și a face schimb de date strategice. Analizând comportamentul extern al Poloniei în perioada actuală se poate observa că politica multivectorială realizată de Varșovia începe să dea roade, atât la nivelul cooperării strategice, cât și la nivel politico-economic. Spre exemplu, în anul 2013, Polonia și-a asumat rolul de lider al grupului de la Vișegrad, încercând o apropiere între statele membre ale acestuia și statele membre ale Triunghiului Weimar, practic o solidificare a relației între Europa Occidentală și cea de Est.

Pentru a înțelege mai bine rolul jucat de Polonia în sfera relațiilor dintre marile puteri europene, trebuie analizat și spațiul politic intern, unde stabilitatea și consensul politic favorizează acțiunea externă consolidată. După preluarea puterii în 2007 de către liderul Platformei Civice, Donald Tusk, atât vizibilitatea, cât și influența Poloniei s-au mărit pe scena internațională, date fiind obiectivele foarte clare asumate de guvern, precum obținerea unei poziții importante în mecanismele decizionale ale UE, consolidarea parteneriatului strategic cu SUA și relația strategică cu Germania. La nivelul UE, Polonia este partizană a Parteneriatului Estic și a unei noi dimensiuni în Politica de Securitate Comună, aspecte ce fac din Polonia cel mai important jucător al UE în Europa de Est. În ce privește relația cu SUA, dincolo de dimensiunea strategică a amplasării unei părți din scutul anti-rachetă pe teritoriul Poloniei, tinde a prevala dimensiunea economică prin parteneriate și schimburi comerciale, dar mai ales prin ideea de exploatare a resurselor neconvenționale folosind tehnologia americană.

Rolul Poloniei pe scena internațională a crescut enorm în ultimul deceniu, iar tendința aceasta va continua. Polonia și-a asumat obiective precise, multe dintre ele atinse, altele necesitând costuri prea mari pentru Varșovia, cum ar fi cele legate de Parteneriatul Estic al UE. Jocul polonez este unul riscant, dată fiind poziția strategică dificilă între două mari puteri, însă dacă acest joc va fi unul marcat de succes în domeniul energetic, economic și de securitate, atunci Polonia va deveni un mare actor în Europa de Est, depășind statutul de putere regională emergentă.

One Response to "Polonia ca putere emergentă și rolul său european"

  1. Silviu Petre   18/02/2014 at 3:56 pm

    Mi se pare un articol binevenit, mai ales ca Polonia a fost modelul Romaniei de dupa 1990, din toate punctele de vedere.
    Ceea ce cred ca ar mai trebui adaugat/ sau la ce am mai putea reflecta este in ce masura Polonia se va mai regasi in viitor in arhitectura de securitate EUropeana si euroatlantica. Fiind un stat cu temeri si ambitii de aparare mai mare decat al altor surate din NATO, Varsovia e dispusa la o diplomatie flexibila si pragmatica. Spre exemplu numai in ultimii doi ani ministrii de externe si al apararii au efectuat vizite in numeroase state din Orientul Mijlociu si Asia pentru a perfecta acorduri de apare si colaborare militare.
    -Recomand autorului lucrarile lui Andrew Michta, un autor veteran pe ceea ce inseamna postura poloneza ca putere emergenta.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.