De parcă anul 2014 nu a început cu destule probleme geopolitice, economice sau sociale, în perioada ce urmează vom avea unele noi sau altele de natură recrudescentă. Punctele fierbinţi se transferă sau se întind într-un ritm alert şi conflictele înghetate par că stau pe un butoi cu pulbere, gata oricând să intre într-o mişcare browniană. Pe acest fond instabil, Statele Unite ale Americii, împreună cu ţările din Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, urmează să–şi retragă trupele din teatrul de operaţiuni din Afganistan.
Există discuţii între cele două guverne,american şi afgan, pentru semnarea unui tratat bilateral de securitate care ar prelungi perioada de şedere a trupelor. Însă cele două parţi deocamdată nu găsesc un canal comun de comunicare, ceea ce face ca retragerea în totalitate a trupelor sa fie iminentă. În acest caz, Afganistan va fi nevoit să înfrunte singur problemele interne si externe, examen prin care a mai trecut în anii ‘90 şi pe care l–a picat fără drept de apel.
Una dintre ultimile confruntări din Războiul Rece între cele două superputeri URSS şi SUA a avut ca teren de joacă Afganistanul. În anul 1979, trupe sovietice iau cu asalt capitala Kabul şi în urmatoarea decadă vor încerca să obţină controlul complet al Afganistanului. Mii de afgani s–au refugiat în munţi ca bande rebele sub numele de „mujahedini”, ducând un război de gherilă. Mujahedinii, sprijiniţi de SUA, Pakistan, Marea Britranie şi antrenaţi de CIA, au reuşit să ducă un război de uzură împotriva trupelor sovietice, război care, coroborat cu multe probleme de ordin intern şi extern ale unui URSS în declin, au dus la colapsul total al acestuia.
După retragerea trupelor sovietice nivelul de interes al SUA a scăzut, lasând Afganistanul într-un război civil unde diverse clanuri luptau pentru supremaţie, ajungându-se astfel la regimul taliban. În acest haos ia naştere pericolul care 10 ani mai târziu avea să şocheze lumea modernă, adormită oarecum de propria-i vremelnică intangibilitate.
Pe data de 11 septembrie 2001 a avut loc unul dintre cele mai şocante atentate teroriste din istorie atribuite lui Osama bin Laden, liderul grupului terorist al Qaida. SUA a fost nevoită să reacţioneze şi să se apere printr-un atac şi o invazie asupra Afganistanului, unde se presupunea că regimul taliban proteja organizaţia terorista al Qaida. Obiectivele principale au fost atinse, regimul taliban a fost înlaturat de la putere şi instaurată o democraţie incipientă, taberele teroriste au fost distruse în mare parte şi liderul Osama bin Laden împreuna cu alți capi ai grupării teroriste au fost eliminaţi.
Deşi rezultatele au fost notabile şi salutare, liniştea în ţară este departe de a fi instalată şi atât afacerile interne cât şi cele externe, având în vedere contextul în care Primăvara Arabă încă nu s-a sfarşit, sunt într-o situaţie cel puţin delicată.
Posibilitatea ca SUA şi NATO să-şi retragă trupele a fost recunoscută şi luată în calcul de Rusia şi celelalte state membre din Organizaţia de Cooperare de la Shanghai. Problemele majore în zonă pentru Rusia şi restul ţărilor din OCS constau în traficul de opium pe ruta Turkmenistan, Uzbekistan sau Tajikistan spre Rusia, Europa şi Asia şi grupările teroriste din zona Orientului Mijlociu care pot pătrunde prin aceste culoare şi fuziona cu grupările teroriste dn sudul Rusiei. Pentru a bloca expansiunea islamismului fundamental, statele membre OCS studiază varianta ca Afganistan să fie dizolvat şi la granița cu Turkmenistan, Uzbekistan şi Tajikistan, aceasta însumând 1 900 de km, să fie create mici state-tampon.
Trupele SUA şi NATO pregătesc 350 000 de afgani care vor face parte din armata şi poliţia afgană după retragerea forțelor străine. Însă, dacă acestea nu vor face faţă, cel mai sumbru scenariu ar fi ca Afganistanul sa cadă într–un război civil din care al Qaida sau oricare altă grupare teroristă poate profita.
În prezent, al Qaida se află într-un moment vulnerabil, existând mai multe conflicte interne, în mare parte ideologice. Liderul al Qaida, Ayman al Zawahiri, fosta mână dreapta al lui Osama bin Laden, se pare că nu are influenţa necesară pentru a ţine grupul unit si nici pe celelalte grupuri teroriste afiliate, frontul din Siria fiind mărul discordiei de unde au început fricţiunile interne.
Posibilitatea ca organizaţia terorista al–Qaida să–şi diminueze activităţile sau chiar de a se dizolva este cat se poate de reală având în vedere presiunile interne şi externe. Un exemplu ar fi apariţia altor grupuri cu ideologii uşor diferite, însă la fel de fundamentaliste, cum ar fi gruparea Statului Islamic din Irak şi Levant,care îşi doresc să câştige lupta pentru organizaţia teroristă alfa.
Dacă organizația al Qaida va ajunge la un final, asta nu înseamnă că fenomenul al Qaida, care s-a născut la începutul noului mileniu, se va sfârşi şi el. Din contră, fenomenul este în plină propagare şi într-o continuă metamorfoză. Un Afganistan parăsit de forţele SUA şi NATO reprezintă un „Eldorado arab” pentru grupările teroriste care îşi vor reorinta eforturile din Siria, acolo deja fiind o cauză pierdută, şi unde vor gasi aici condiţiile favorabile pentru a-și reorganiza taberele şi reface planurile, sau chiar îşi pot duce la bun sfârşit ţelul suprem al tuturor grupărilor teroriste islamice fundamentaliste: crearea unui stat islamic guvernat de Legea Islamică sau Şaria, reprezentând un sistem judiciar complex bazat în principal pe Coran, învaţăturile profetului Mahomed şi interpretarile ulterioare ale acestor învăţături, legile făcute de om fiind considerate împotriva credinţei islamice.
Am dorit să expun repercursiunile care au avut loc după retragerea trupelor sovietice şi ignorarea de către SUA a situaţie create cu clanuri de mujahedini scăpaţi de sub control pentru a face o pararelă cu situaţia actuală şi a trage un semnal de alarmă. Istoria are felul ei de a ne pedepsi atunci când nu o cunoaştem sau o ignorăm şi nici în acest caz nu va face excepţie de la regulă. Dacă dupa anii ‘90 terorismul a devenit din acţiuni izolate un fenomen global atunci ce se poate întâmpla acum, cand fenomenul global îşi poate găsi o oază în care se poate fortifica şi relansa?
Atat interventia sovietica cat si interventia NATO in Afganistan stau sub semnul intrebarii privind oportunitatea si reusita. Principial armatele regulate pot avea succes in confruntari cu alte armate regulate.Sunt improprii pentru lupte cu geherile, daca in Afganistan atunci complet nepotrivite.
Perfect adevărat ce spune dr. M. Turcu.
O completare : au epuizat o enormă cantitate de arme şi muniţii depăşite moral.
Acestea trebuie completate cu unele noi, ceea ce e benefic pentru firmele de producere a armelor.
Americanii se bucură că nu vor mai cheltui miliarde fără rost şi pierderi de vieţi ale fraţilor lor.
Mare dreptate avea MALTHUS !