Paul Krugman – “Intoarcerea economiei declinului si criza din 2008”

Paul Krugman – “Intoarcerea economiei declinului si criza din 2008”

Paul_Krugman_952410891Întoarcerea economiei declinului şi criza din 2008” este o carte apărută la editura Publica, în Co-lecţia de economie, în 2009. În această lucrare, economistul american Paul Krugman şi, totodată, laureatul Premiului Nobel în economie, oferă o nouă perspectivă asupra crizelor economice şi financiare din trecut, direcţionându-şi firul raţionamentului spre criza din 2008, pentru a pune la îndoială măsura în care recentul colaps a fost imprevizibil şi inevitabil.

Structura cărţii, împărţită în zece capitole, urmează aceeaşi logică. Pornind de la Marea Criză din 1930, continuând cu cele două crize energetice din 1973 şi 1979, punând apoi accentul pe avertismentul dat de crizele Americii Latine, în 1994, la care s-a adăugat crahul asiatic din 1997, Paul Krugman arată că „economia declinului” s-a întors, în 2008, dar nu atât din cauza unei ciclicităţi economice, cât mai degrabă datorită ignorării unor simptome cu care ne-am confruntat şi în trecut.

În fapt, esenţa cărţii o constitue alegoria între crizele economice din istorie şi „Marea Criză a cooperativei de babysitting de pe Capitol Hill”, despre care Joan şi Richard Sweeney au scris într-un articol publicat în  Journal of Money, Credit and Banking, în 1978. Cooperativa de babysitting era o asociaţie de tinere cupluri care admiteau să aibă grijă, pe rând, unii de copiii altora. În cazul acestei cooperative, recesiunea a apărut datorită scăderii cererii pentru seriviciile de babysitting: se cheltuia prea puţin pe bunuri reale – ore de babysitting – pentru că oamenii încercau în schimb să acumuleze bani – cupoane pt babysitting – pentru a le folosi atunci când erau ocupaţi şi aveau nevoie de cineva să stea cu copilul lor. Asemănător, extinzând modelul la nivelul economiei globale, Paul Krugman susţine că o penurie a cererii pentru bunuri de consum şi servicii a stat la baza declanşării recesiunii din 2008. Potrivit economistului american,  „lecţia pentru lumea reală este aceea că poţi fi vulnerabil la ciclul economic din motive care au prea puţin de-a face, dacă nu deloc, cu atuurile şi slăbiciunile tale economice fundamentale – economiilor bune li se pot întampla şi lucruri rele.” (p. 19)

Aducând în discuţie fenomene ca „efectul tequila” – propagarea crizei din Mexic (1994) către alte ţări din America Latină, cum ar fi Argentina, sau „criza lalelelor” – primul exemplu de crah bursier din istorie, în Olanda secolului al XVII-lea, Paul Krugman pune accentul pe avertismentele transmise de evenimentele anterioare crizei din 2008. Şi totuşi, economistul afirmă că, „în chip pervers, ceea ce ar fi putut fi considerat drept un avertisment a devenit, în loc, nimic alceva decât un motiv de-a ne culca pe-o ureche.” (p. 61)

Astfel, „întoarcerea economiei declinului” se explică, în viziunea lui Paul Krugman, prin faptul că „asemenea bolilor care au devenit rezistente la antibiotice, maladiile economice care au cauzat Marea Criză, s-au întors în zilele noastre.” (krugmanonline.com)

Leave a Reply

Your email address will not be published.