În urma alegerilor anticipate din 26 iunie 2018, regiunea Balcanilor a crescut în importanță pentru Ankara, fiind considerată o zonă strategică de prim rang pentru politica externă turcă.

            Din punct de vedere istoric, Balcanii și Europa de Sud au reprezentat dintotdeauna puncte de interes pentru Ankara. După dezintegrarea Imperiului Otoman, Turcia a pierdut controlul și influența asupra arealului balcanic, mai ales în contextul emergenței naționalismului în statele balcanice. De-a lungul Războiului Rece, în contextul în care arealul balcanic s-a aflat sub influența URSS, Turcia nu și-a putut pune la punct un plan concret față de regiune. Un prim moment de referință pentru politica Turciei în Balcani a fost reprezentat de necesitatea creșterii exporturilor și identificarea de noi piețe de desfacere pentru produsele turcești. În acest context, în perioada 2002-2007, schimburile comerciale dintre Turcia și statele balcanice au crescut considerabil, la fel ca investițiile făcute de Turcia în regiune.

            Din punct de vedere programatic, anul 2009 a devenit un moment-cheie pentru plasarea interesului Turciei față de Balcanii de Vest într-un document oficial. Ministrul turc de Externe de la acea dată, Ahmet Davutoglu, a fost cel care a transpus în doctrina de politică externă a Ankarei interesul pentru extinderea influenței în Balcani, în special din rațiuni de securitate. Cu ocazia unei vizite în Bosnia-Herțegovina, Davutoglu a subliniat că ”secolele de dominație otomană asupra Balcanilor au fost un succes, iaracum trebuie reinventat mecanismul…Turcia s-a întors.”

            Care sunt mizele Turciei în regiune?

            Conform declarațiilor oficialilor turci, Ankara împărtășește atât elemente geografice, cât și valori comune cu statele din Balcani și astfel a dezvoltat o politică investițională, în special, pentru răspândirea curentului religios musulman. Bazându-se pe o viziune idealistică conform căreia turcii, albanezii, bosniacii și ceilalți balcanici construiesc o cultură și o civilizație dincolo de frontiere, Ankara acționează pragmatic prin mecanisme complexe de soft-power pentru a-și impune controlul în regiune. Spre exemplu, pentru turci nu există nicio contradicție în a dezvolta relații bune atât cu Serbia, cât și cu Bosnia-Herțegovina, și mai mult de a recunoaște statul Kosovo și a contribui la eforturile de pace din regiune. Principalul scop al Turciei în Balcani rămâne însă creșterea importanței sale strategice, mai ales în contextul în care aderarea la UE tinde să rămână o poveste fără deznodământ.

            Este și România parte a acestei strategii turce?

            Deși aflată în proximitatea Turciei, România nu reprezintă neapărat o miză pentru Ankara, în contextul în care pe teritoriul României nu există o comunitate musulmană numeroasă. Totodată, având în vedere apartenența României la UE, Ankara nu își poate dezvolta o politică consolidată cu privire la extinderea influenței în regiune. Pe de altă parte, din punct de vedere economic, Turcia este primul partener comercial al României din afara UE, iar piața românească de capital este tot mai atractivă pentru investitorii turci, aproximativ 13.000 de companii turcești activând în România.

  balcani, balcanii de vest, politica externa a turciei, turcia