Prima reglementare internaţională cu caracter general a regulilor cutumiare de curtoazie internaţională din 1961 sub numele de Convenţia de la Viena ratificată de România în 1968 prezintă o serie de privilegii şi imunităţi de care membrii Corpului Diplomatic se bucură.

Aceste privilegii şi imunităţi sunt reglementate la nivel internaţional pe baza unor reglementări anterioare apărute din vechime.

Astfel, în 1670, Adunarea Generală a Provinciilor Unite – Ţările de Jos – a emis un decret prin care ambasadorii străini precum şi membrii suitei lor nu pot fi arestaţi iar averea lor nu poate fi sechestrată pentru datorii contractate în Olanda. În aceiaşi linie, Petru cel Mare al Rusiei într-o scrisoare adresată moştenitorului tronului îl sfătuia pe acesta să ordone organelor statului să nu îndrăznească să aducă vreo atingere ambasadorilor, să nu reţină sau să nu aresteze oamenii acestora şi să nu le confişte şi să le sechestreze bunurile.

În 1709 Parlamentul englez a votat “Actul de garanţie a privilegiilor ambasadorilor şi miniştrilor faţă de suveranii şi demnitarii străini”. În 1794, Convenţia franceză a adoptat o lege conform căreia organelor publice li se interzicea săvârşirea oricăror fapte care ar putea constitui atingeri împotriva reprezentanţilor statelor străine.

Cu toate acestea, Convenţia de la Viena din 1961 a realizat  reunirea normelor cutumiare existente, ratificată ulterior si de către România.

Din punct de vedere al dreptului internaţional, fundamentarea teoretică a imunităţilor şi privilegiilor diplomatice se bazează pe teoria extrateritorialităţii, teoria reprezentării şi teoria funcţiei.

Printre beneficiile existente in Convenţia de la Viena sunt demne de menţionat: scutirea de taxe şi impozite, scutirea de TVA şi accize, scutirea de taxe de import, protecţia sediului misiunilor diplomatice, precum şi alte facilităţi reglementate de Legi Naţionale cum ar fi in România: Ordonanţa Guvernului nr 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, Legea 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor, Legea 591/2002 privind utilizarea spectrului de frecvenţe radio etc

În ceea ce priveşte scutirea de taxe şi impozite reglementată prin Convenţia de la Viena, se stipulează că membrii misiunilor diplomatice sunt scutiţi de orice impozite şi taxe naţionale, regionale sau comunale, personale sau reale.

În cazul cetăţenilor romani angajaţi pe plan local în cadrul misiunilor diplomatice străine,oficiilor consulare şi reprezentantelor organizaţiilor internaţionale acreditate în România această regulă se abrogă, contractele individuale de muncă încheiate cu această categorie de personal trebuind inregistrate la inspectoratele teritoriale de muncă cu toate impozitele şi taxele plătite către bugetul local.

Misiunile diplomatice, oficiile consulare precum şi organizaţiile internaţionalr acreditate în România şi personalul lor sunt scutite de la plata taxei pe valoarea adăugată şi a accizelor pe baza exclusivă a reciprocităţii. Procedura presupune ca Direcţia de Protocol a Ministerului Afacerilor Externe (MAE) să emită în termen de 20 de zile de la data depunerii cererii de restituire, avizul de reciprocitate privind restituirea TVA şi a accizelor.

Regula de mai sus se aplică şi în cazul scutirii de la plata taxelor de import atât pentru bunurile de uz oficial cât şi pentru bunurile de uz personal, scutirea realizându-se pe baza avizului emis de Direcţia de protocol a MAE.

Achiziţionarea şi importul mijloacelor de transport

La acest capitol sunt incluse atât uzanţele pentru uzul oficial cât şi cel personal, astfel încât pentru uzul oficial misiunile diplomatice, oficiile consulare şi reprezentantele organizaţiilor internaţionale pot achiziţiona/importa un număr de autovehicule cu scutirea taxelor aferente, dar şi membrii misiunilor diplomatice pot achiziţiona/importa în nume propriu un număr de 2 autoturisme per familie pe durata şederii în România cu scutirea de la plata taxelor aferente.

Exceptarea de la plata taxelor de import (în cazul autovehiculelor provenite din ţări din afara spaţiului comunitar) şi a TVA se aprobă de către Direcţia de Protocol a MAE.

În acelaşi timp, există menţiunea ca înstrăinarea autovehiculelor achiziţionate în condiţiile de mai sus se poate face către alte reprezentante diplomatice de la Bucureşti fără restricţii cu exceptarea de la plata oricăror taxe, acestea aplicându-se doar în cazul în care înstrăinarea se face către alte persoane care nu se încadrează în prevederile Convenţiei de la Viena.

La încheierea misiunii, membrii misiunilor diplomatice beneficiază de dreptul de export definitiv, cu avizul Ministerului Afacerilor Externe – Direcţia Protocol, pentru efectele personale aflate în gospodăria familiei iar pentru cele de patrimoniu doar cu obţinerea avizului favorabil de la Direcţia Generală Patrimoniu Cultural Naţional din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor.

Convenţia de la Viena prevede şi protecţia locaţiei misiunilor diplomatice şi includerea acestora într-un sistem integrat de monitorizare, pază şi protecţie, pe baza principiului reciprocităţii diplomatice, cât şi pe gradul de risc şi ameninţare la adresa obiectivelor respective.

Din cauza înăspririi condiţiilor de securitate şi ridicării nivelului de alertă terorist în Comunitatea Europeană, ca urmare a climatului internaţional instabil după atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001,  anumite obiective străine din România si la cererea expresă a acestora, beneficiază de un suport sporit de securitate. Printre acestea menţionăm: Ambasada Statelor Unite ale Americii în România, a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, a Republicii Franceze etc

Codul Rutier

Legea 195/2002 stipulează regimul circulaţiei pe drumurile publice a autovehiculelor misiunilor diplomatice precum şi ale membrilor personalului acestora. Tot această lege reglementează şi statutul permisului de conducere al membrilor misiunilor diplomatice străine din România care este recunoscut pe bază de reciprocitate. La expirarea acestuia poate fi preschimbat cu toate categoriile înscrise în acesta indiferent de statul emitent.

Abateri de la Codul Rutier

Conform Convenţiei de la Viena, la art 41. paragraful 1 membrii misiunilor diplomatice, ai oficiilor consulare şi ai reprezentantelor internaţionale acreditate în România fără a fi prejudiciaţi de privilegii şi imunităţi au datoria de a respecta legile şi regulamentele statului acreditar inclusiv normele de circulaţie pe drumurile publice.

La acest capitol este de menţionat şi celebrul caz al lui Teo Peter, mort în 2004 într-un accident rutier, când maşina condusă de sergentul de marină Christopher R. VanGoethem, fost comandant al corpului de pază al Ambasadei SUA (ataşat militar), a izbit taxiul în care se afla muzicianul, ataşatul militar scăpand de prevederile Legii de mai sus.

La vremea respectivă, MAE a solicitat autorităţilor americane chiar în ziua producerii accidentului ridicarea imunităţii diplomatice a angajatului care a produs accidentul, fapt care ar fi permis începerea urmăririi penale de către autorităţile române, lucru inacceptabil însă pentru partea americană. La scurt timp Christopher R. VanGoethem a părăsit România înainte de a i se putea formula acuzaţiile oficiale.

Acest lucru s-a putut face însă, în baza acordului (SOFA), ce include Statutul Armatei Americane, prin care imunitatea soldaţilor americani este parte din Statutul Armatei, acest acord fiind valabil în toate statele în care sunt detaşaţi soldaţii americani! Potrivit documentului, nicio instanţă locală nu poate judeca un militar american, chiar dacă este vorba despre crime cu premeditare.

Regimul Armelor şi Muniţiilor

Membrii personalului misiunilor diplomatice, ai oficiilor consulare şi ai reprezentantelor internaţionale din România pot deţine, purta şi folosi arme de apărare pe bază de reciprocitate sau în condiţiile stabilite în acordurile bilaterale în conformitate cu Legea 295/2004 şi cu obţinerea dreptului de utilizare a armelor de foc printr-o solicitare la Direcţia de Protocol a MAE cu autorizaţia emisă de Inspectoratul General al Poliţiei Romane.

Importul/exportul armelor de foc se face sub aceeaşi aprobare a Inspectoratului General al Poliţiei Romane, printr-o cerere scrisă la Direcţia de Protocol a MAE care va contacta autorităţile responsabile.

În ceea ce priveşte radiocomunicaţiile există o legislaţie specială în acest domeniu în România, respectiv art. 13 alin. 1 din Ordonanţa de Urgentă a Guvernului nr 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor cu completări prin Legea 591/2002 ce prevedeutilizarea spectrului de frecvenţe radio numai după obţinerea unei licenţe autorizate.

Solicitarea de autorizare pentru obţinerea instalării şi operării staţiilor de comunicaţii prin satelit de către misiunile diplomatice se obţine de la Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, prin cererea scrisă înaintată de Direcţia de Protocol a MAE. Un răspuns oficial fiind obţinut în termen de 15 zile.

După cum se observă în cele de mai sus, Misiunile Diplomatice au multe privilegii şi imunităţi stabilite în baza unor acorduri şi convenţii internaţionale, însă acestea vin la pachet cu o serie de responsabilităţi si legislatie în vigoare, nescutindu-i astfel pe membrii misiunilor diplomatice, de respectarea drepturilor şi obligaţiilor conform legii statului în care îşi desfăşoară activitatea diplomatică, consulară şi de reprezentare.

  imunitate diplomatica, misiuni diplomatice, protocol diplomatic