Malaysia şi noua ameninţare islamică

Malaysia şi noua ameninţare islamică
Malysya
Sursa: Claudio Munoz, The Economist

Malaysia, ţară de la periferia islamului şi-a găsit menirea în regiunea Asia, dar şi la nivel mondial, intrând astfel în Marele joc economic.

Ce au în comun SUA, Franţa şi Malaysia?! Aparent nu mare lucru, dar la o privire mai atentă, aruncată asupra mediului financiar internaţional, am observa că cele trei state sunt interconectate de băncile islamice.

Mediul bancar islamic se bazează pe aceleaşi principii economice ca cel occidental: face profit prin împrumutarea de capital financiar. Numai că, pe lângă aceste trăsături, în ecuaţia funcţionării băncilor islamice, mai intervine şi legea sharia. Legea sharia este legea islamică ce guvernează atât mediul religios, cât şi pe cel politic, economic, cultural şi social.

Alegerea Malaysiei ca centru financiar-bancar al islamului, nu a fost întâmplătoare. Deşi are o populaţie de 30 de milioane de locuitori, dintre care doar 60% sunt musulmani, Malaysia se deosebeşte de celelalte state musulmane prin „Islamul civilizaţional”(Islam Hadhari), pe care îl promovează. Detaşându-se de islamul statelor din Orientul Mijlociu,  pe care îl percepe ca fiind materialist şi profund nociv pentru societate, islamul civilizaţional „pune accentul pe dezvoltare socială, pe o guvernare dreaptă, pe integritate morală, pe libertate personală, pe protecţia mediului şi educaţie ştiinţifică.”

Toate aceste aspecte au permis apariţia sistemului bancar islamic, care are la bază „capitalul de tip sharia”.

Cunoscând o dezvoltare rapidă, acest concept a apărut în 1960 şi presupune împletirea legii sharia cu principiile bancare occidentale. Drept urmare, banii nu au valoare intrisecă, servind doar ca obiect de schimb pentru a produce profit, fără a genera comisioane, dobânzi, sau riscuri. „Mediul bancar islamic vorbeşte despre asumarea riscurilor şi împărţirea acestora cu clientul.”

Toate activităţile bancare se desfăşoară într-un mediu etic strict, urmând învăţăturile Coranului.

Sistemul bancar islamic se bazează pe o varietate de instrumente pentru a face faţă concurenţei Vestice:

murabaha: contract prin care banca cumpără un bun şi îl vinde ulterior clientului, astfel încât să genereze profit.

ijara: garantarea folosirii unor acţiunilor de către clienţi, pe o perioadă de timp determinată.

sukuk: obligaţiuni islamice,

takafu: asigurare islamică,

mudaraba: un acord contractual prin care investitorul îi încredinţează capital agentului.

ba’mua’jal: contract de vânzare, prin care cumpărătorului îi este permis să plătească un preţ stabilit anterior.

bai’salam: contract care le permite cumpărătorilor să cumpere – la un preţ negociabil şi prin respectarea unor condiţii stricte – anumite produse, care pot fi expediate la o anumită dată.

Băncile islamice, bazându-se pe acest tip de instrumente şi excluzând folosirea fondurilor de tip hedge, pentru a genera profit, se bucură de o stabilitate mult mai ridicată. Ele se numără printre puţinele bănci care nu au fost afectate de criza financiară globală, generată de sistemul bancar american.

Băncile islamice aduc o noutate şi în faptul că-şi selectează clienţii după anumite criterii. Legea sharia interzice investiţii în domenii nocive societăţii musulmane: industria alcoolului şi tutunului, a divertismentului, a jocurilor de noroc, a armelor, a filmului şi teatrului şi în industria hotelieră.

În prezent, există peste 600 de bănci islamice, care operează în 75 de state, dintre care: Statele Unite ale Americii, Franţa, Marea Britanie, Germania, Luxemburg, Malta, Iran, Indonezia, Malaysia, etc.

Privind retrospectiv asupra istoriei sistemului financiar islamic, am putea observa o creştere anuală de 15-20%. Dacă în 1990, băncile islamice deţineau un capital de 150 de miliarde de dolari, în 2012, acesta a ajuns la 1,3 bilioane de dolari. Sistemul financiar islamic gestionează un procent de 1,6% din activele mondiale, iar acest procent se află şi el în continuă creştere.

Centrul financiar bancar islamic se află în Malaysia, ţară care domină piaţa sukuk şi găzduieşte două instituţii de bază ale acestui sistem: Banca Negara şi Centrul Internaţional pentru Educaţie în Finanţe Economice. Prima oferă cel mai sofisticat tip de economie bancară islamică, participând activ la promovarea sistemului sharia la nivel internaţional, iar a doua intermediază formarea de noi bancheri, fiind cea mai mare universitate de studii financiar-islamice din lume.

Într-un mediu bancar tot mai centrat pe profit şi mai înstrăinat de client, băncile islamice par o alternativă tot mai avantajoasă. Prin echilibrul pe care vrea să-l creeze între investitori, acţionari, utilizatori şi societate, acest tip de sistem bancar vine în întâmpinarea nevoilor celor patru categorii.

Sistemul financiar islamic exercită o atracţie tot mai mare asupra statelor non-musulmane, datorită instrumentelor financiare folosite, care nu se bazează pe dobânzi.

Franţa este cel mai mare centru financiar islamic din Occident, ca urmare a  deţinerii unei minorităţi de aproximativ 6 milioane de musulmani.

Primit cu braţele deschise de către statul francez, sistemul islamic s-a dovedit a fi o adevărată ameninţare la adresa sistemului financiar autohton. Principiile etice, pe care se bazează banca islamică, dar şi rezistenţa sa în faţa prelungitei crize financiare, au făcut ca aceasta să atragă tot mai mulţi adepţi.

Oficialii francezi consideră, pe bună dreptate, că în perioade de criză, nevoile financiare pragmatice pot schimba tipare ancestrale – iar acest lucru se poate transforma într-o ameninţare la adresa societăţii franceze.

Cu aceeaşi problemă, însă la un nivel mai scăzut, se confruntă şi Marea Britanie. Aceasta a adoptat o poziţie fermă de limitare a finanţelor islamice, prin intermediul discursului premierului Cameron.

Având aceste lucruri la orizont, putem afirma că cea mai mare ameninţare islamică a momentului, nu este terorismul, ci dezvoltarea sistemului bancar islamic, la nivel mondial?

Leave a Reply

Your email address will not be published.