Lord’s Resistance Army

Lord’s Resistance Army

LRA_840548743La data de 14 Octombrie 2011, preşedintele S.U.A., Barack Obama, a anunţat autorizarea deplasării a 100 de militari americani în Uganda, Sudanul de Sud, Republica Centrafricană şi Republica Democrată Congo, pentru a sprijini armatele acestor ţări în eforturile lor de a învinge gruparea cunoscută sub numele de “Lord’s Resistance Army” (Armata de Rezistenţă a Domnului). Trupele vor avea un rol de consiliere, mandatul lor fiind de a instrui militari şi a contribui la strângerea de informaţii care să ducă la localizarea conducătorului grupării, Joseph Kony.

Se speră că sprijinul american va ajuta la încheierea unuia dintre cele mai vechi conflicte armate de pe continentul african, care a produs o criză umanitară de proporţii. Rebeliunea îndreptată împotriva guvernului ugandez condus de către preşedintele Yoweri Museveni a început în anul 1987, când Joseph Kony a apărut drept un medium capabil să comunice cu spirite. Cu un an înainte, Alice Auma înfiinţase o mişcare de rezistenţă, numită „Mişcarea Sfântului Duh”. Ea pretindea că un spirit pe numele de Lakwena i-a spus că populaţia Acholi, localizată predominant în nordul Ugandei, poate învinge autorităţile ugandeze prin recurgerea la vrăjitorie şi spiritualism tradiţional. Joseph Kony a urmat o retorică asemănătoare, însă a provocat o revoltă violentă, implicând uciderea de civili, ceea ce a determinat-o pe Auma să se distanţeze de el. În anul 1988, aceasta fost nevoită să se refugieze în Kenya, în urma unei înfrângeri suferite în faţa armatei ugandeze, ceea ce l-a propulsat pe Kony în fruntea mişcării de rezistenţă.

Ideologia Lord’s Resistance Army (LRA) este considerată ambiguă, îmbinând elemente de fundamentalism creştin, misticism şi tradiţionalism Acholi. S-a afirmat despre ea că ar dori crearea unui stat teocratic cu o constituţie bazată pe cele 10 Porunci biblice. Conducerea grupării a negat aceasta, susţinând că obiectivul LRA constă în realizarea unei democraţii participative în Uganda, de a pune capăt încălcărilor drepturilor omului care au loc în această ţară, de a asigura securitatea ugandezilor, de a opri marginalizarea la care sunt supuse diverse grupuri etnice şi de a genera unitate şi prosperitate economică pentru întreaga populaţie. Acţiunile purtate în prezent nu au fost, însă, conforme cu aceste idealuri, LRA făcându-se responsabilă de multiple încălcări ale drepturilor omului, printre ele numărându-se crime, răpiri, tortură, mutilare, violuri îndreptate împotriva civililor. O parte importantă a victimelor răpirilor este reprezentată de copii, care sunt folosiţi fie drept sclavi sexuali, predominat în cazul fetelor, fie drept soldaţi, cu precădere în cazul băieţilor. Aceste fapte au dus la eliberarea unor mandate de arestare de către Curtea Internaţională de Justiţie pe numele lui Joseph Kony, a secundului său, Vincent Otti, care, între timp, a fost ucis, şi a alţi trei comandanţi ai grupării, pentru crime comise împotriva umanităţii şi crime de război.

Deşi obiectivul principal al LRA constă în detronarea guvernului ugandez, aria sa de acţiune include teritorii ale unor state vecine, precum Sudanul de Sud, Republica Centrafriană şi Republica Democrată Congo. În anul 1994, în urma unui ultimatum acordat grupării de către Yoweri Museveni, o parte a trupelor s-au refugiat în Sudan, unde au primit sprijin din parte autorităţilor. Uganda a susţinut Armata de Eliberare a Poporului Sudanez (SPLA) în războiul civil dus împotriva armatei sudaneze. Guvernul de la Khartoum a răspuns prin poziţionarea de partea LRA, care, din acel moment, a început atacuri şi împotriva civililor din teritoriile sud sudaneze.

După evenimentele din data de 11 Septembrie 2001, tensiunile dintre Sudan şi Uganda s-au redus, sprijinul sudanez pentru LRA evoluând în aceeaşi direcţie. Armata ugandeză a atacat tabere LRA din Sudanul de Sud, cu acordul Khartoum-ului, într-o încercare de a pune capăt definitiv conflictului. Însă, răspunsul rebelilor nu s-a lăsat aşteptat, aceştia intrând în Uganda, unde au desfăşurat o serie de atacuri de o amploare şi o violenţă nemaiîntâlnite de jumătate de deceniu. În această perioadă conflictul a intrat tot mai puternic în atenţia comunităţii internaţionale. În luna decembrie a anului 2003, preşedintele Museveni a cerut Curţii Internaţionale de Justiţie eliberarea de mandate de arestare pe numele conducătorilor LRA.

În anul 2005, o parte a trupelor au intrat pe teritoriul Republicii Democrate Congo, ceea ce a dus la presiuni din partea Ugandei în vederea neacordării de sprijin. Situaţia dintre cele două ţări a cunoscut o escaladare a tensiunilor însă, în final, autorităţile de la Kinshasa a luat poziţie împotriva LRA. Între 2006 şi 2008, guvernul Sudanului de Sud, pe atunci o provincie autonomă, a mediat tratative de pace, în cadrul cărora Uganda a cerut renunţarea la acuzaţiile la adresa lui Joseph Kony şi a comandanţilor săi, iar aceştia au promis că vor părăsi ţara, stabilindu-se în zone aflate sub protecţia Sudanului. Însă, la jumătatea anului 2008, au apărut informaţii conform cărora LRA  a început o nouă campanie de recrutate şi înarmare. Informaţiile dovedindu-se a fi veridice, autorităţile din Uganda, Sudanul de Sud şi Republica Democrată Congo au ajuns la o înţelegere de a lupta împreună împotriva grupării.

În ziua de Crăciun a anului 2008, precum şi în ziua următoare, LRA a atacat mai multe sate din Republica Democrată Congo, numărul victimelor fiind de cel puţin 400. Pe parcursul anului 2009, toate cele trei şări au suferit atacuri. O a patra ţară, Republica Centrafricană, a devenit şi ea ţintă. Între 14 şi 17 decembrie 2009, un nou atac de proporţii a avut loc pe teritoriul Republicii Democrate Congo, în urma căruia au murit peste 300 de persoane. Atacul este cunoscut sub numele de Masacrul de la Makombo.

Eforturile de învinge LRA au fost, până în prezent, lipsite de succes, membrii săi dovedindu-se abili în luptele desfăşurate în jungle dese. Totodată, strategiile militare ale statelor combatante au avut de suferit din cauza lipsei de coordonare, a corupţiei, şi a dotării şi pregătirii inadecvate a trupelor.

Efectele umanitare ale conflictului sunt dintre cele mai severe. Conform estimărilor, cel puţin 12.000 de omeni au fost ucişi, un număr şi mai mare murind în urma îmbolnăvirii şi a malnutriţiei. Cel puţin 2 milioane de persoane au fost nevoite să îşi părăseacă locuinţa din cauza violenţelor. Numărul persoanelor răpite se ridică la câteva zeci de mii. O mare parte dintre aceştia este reprezentat de copii. Cazurile copiiilor răpiţi şi obligaţi să devină combatanţi LRA, precum şi ale celor rămaşi orfani şi fără adăpost în urma atacurilor grupării, a atras atenţia comunităţii internaţionale. Multiple misiuni umanitare îşi desfăşoară activitatea în zonele afectate.

În anul 2010, Barack Obama a semnat ”Actul de Dezarmare a Lord’s Resistance Army şi Recuperare a Nordului Ugandei”, un semnal puternic de sprijinire a încercărilor de a pune capăt conflictului. Trimiterea de trupe care să ofere suport logistic vine să întărească angajamentul asumat de S.U.A. anul trecut. Obiectivul central constă în localizarea şi ”îndepărtarea de pe câmpul de luptă a lui Joseph Kony”, după cum se afirmă în scrisoarea adresată preşedintelui Congresului american, John Boehner. Se consideră că fără carismaticul său lider LRA ar înceta să existe, astfel capturarea sau uciderea sa fiind considerate sinonime cu dezarmarea grupării.

Rămâne de văzut dacă, de această dată, eforturile vor fi încununate de succes, punându-se astfel capăt unuia dintre cele mai lungi conflicte din Africa, un conflict care a generat o mulţime de victime şi devine din ce în ce mai cunoscut lumii exterioare, prin intermediul a multiple canale, printre care şi cel cinematografic: filme documentare precum Invisible Children (2003) şi War/Dance (2007), sau filmul artistic Machine Gun Preacher(2011).

Leave a Reply

Your email address will not be published.