Insulele Falkland (Malvine) – importanţă strategică

Insulele Falkland (Malvine) – importanţă strategică

malvinele_253154737Pe 2 aprilie 1982 începe în Insulele Falklands (Malvine) un scurt război între armata Marii Britanii şi cea a Argentinei, cu privire la status-quo-ul acestui arhipelag. La 30 de ani după război, oficialităţile britanice s-au întâlnit cu cele argentiniene pentru a comemora memoria soldaţilor morţi, în ambele tabere. Un Raport al Armatei Britanice confirma, imediat după sfârşitul războiului existenţa aproximativ a 255 de britanici şi 650 de argentinieni, morţi pe front. Cu toate că pierderile nu sunt foarte însemnate, raportate la alte confruntări, mult mai sângeroase şi cu un număr mult  mai mare de victime, confruntarea din Insulele Falkland are o însemnătate mai mult simbolică, respectiv este un punct de cotitură în istoria Relaţiilor Internaţionale postbelice, atât prin acerbele încleştări militare, cât şi prin semnificaţiile politice atribuite disputei.

Putem afirma, fără teama de a cădea în derizoriu, chiar şi după 30 de ani de la încheierea conflictului, situaţia din Insulele Falkland poate fi privită din două unghiuri diferite: cel britanic susţine în continuare că lupta începută în 1982 este cea dreaptă şi cea mai potrivită pentru băştinaşi, pe când argentinienii nu renunţă la pretenţia, dată de o conjunctură istorică, afirmă ei, care le statueză dreptul de a anexa aceste Insule. Incertitudinea situaţiei actuale nu poate fi înţeleasă fără o scurtă trecere în revistă a ceea ce s-a întâmplat în istorie.

La începutul secolului al XIX-lea, odată cu câştigarea, în defavoarea Spaniei, a independenţei de către Argentina, aceasta din urmă a revendicat insulele în baza dreptului de succesiune preluat de la spanioli. Cu toate acestea, insulele Falkland au intrat, în anul 1833, în posesia Marii Britanii, fiind populate de către coloniştii anglo-saxoni, iar Londra a exercitat o suveranitate continuă de aproape 150 de ani până în momentul invaziei argentiniene din 2 aprilie 1982. La sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial ambele naţiuni intră cu drepturi depline în ONU, care statuează în articolul 2, alineatul 3 rezolvarea pe cale paşnică a diferendelor internaţionale. Argumentele argentiniene care stăteau la baza invaziei vizau faptul că arhipelagul constituia una din ultimele rămăşiţe ale colonialismului european în America Latină şi că principiul autodeterminării nu avea în acest caz nici o relevanţă din cauza caracterului britanic al populaţiei din insule menţinut artificial. În cazul britanic, afirmaţiile se bazau însă pe descendenţa directă a coloniştilor englezi care beneficiau de dreptul la autodeterminare pe care nu îl exercitau pentru că doreau să menţină legătura politică cu metropola.

Negocierile au început în 1965, fără sorţi de izbândă însă, tocmai din cauza chestiunilor extrem de complexe şi controversate care au fost aduse în discuţie de ambele părţi implicate în conflict. Situaţia escaladează, iar pe 2 aprilie argentinienii debarcă, fără o declaraţie de război oficială în Insule. Operaţiunea“Rosario” a continuat în ziua următoare cu invadarea şi ocuparea insulelor Georgia de Sud şi Sandwich de Sud. Reacţia Marii Britanii nu a întârziat să apară, astfel trupele britanice au ripostat la ceea ce Margaret Thatcher denumea ,,încălcarea dreptului internaţional şi anexarea cu forţa a unui teritoriu autonom’’. După o serie de confruntări, asimetrice mai degrabă decât cele obişnuite, de război, britanicii îi înving pe argentinieni care se retrag în seara zilei de 14 iunie 1982.

Un aspect interesant cu privire la acest conflict este faptul că deşi membră a NATO şi atacată în mod direct de Argentina, Marea Britanie nu a putut solicita intervenţia aliaţilor săi, pentru apărarea colectivă, potrivit articolului 5 din Tratatul de la Washington. Această situaţie s-a datorat faptului că, potrivit articolului 6 al tratatului, zona de aplicare a acestuia este la Nord de Tropicul Racului (250 latitudine nordică), în vreme ce Insulele Falkland, aflate la Sud de Tropicul Capricornului (250 latitudine sudică), sunt cu mult în afara acestei zone. Totuşi, Anglia a beneficiat de sprijinul benevol al unora din aliaţii săi, în special Statele Unite ale Americii şi Franţa.

Consecinţele acestui conflict în relaţiile dintre cele două naţiuni au fost evidente în condiţiile în care ulterior conflictului, Argentina a reiterat pretenţiile sale, afirmând că va urmări realizarea acestora exclusiv prin mijloace paşnice. Relaţiile diplomatice între cele două state au fost reluate abia în 1990.

Importanţa strategică a Insulelor Falkland

Începând cu 2010, prospectatorii britancii au descoperit un zăcământ important de petrol şi gaze în largul Insulelor Falkland. Rockhopper Exploration a anunţat descoperirea unui zăcământ de ţiţei, în largul Insulelor Falkland, în cadrul proiectului de explorare Sea Lion. Estimările iniţiale arătau că zăcământul conţine între 170 de milioane şi 470 de milioane de barili de petrol. Iar acest lucru nu a fost ignorat de Argentina. Pe fundalul consolidării Americii Latine, autorităţile argentiniene vorbesc din nou că sunt gata să conteste statutul Insulelor Falkland.

Insulele Falkland deţin şi o poziţie strategică importantă, controlând accesul în Strâmtoarea Magellan, care face legătura între Oceanul Atlantic şi Oceanul Pacific. Poziția strategică a arhipelagului a fost remarcată din primul moment de Marina Regală și de guvernul de la Westminster, insulele servind în momentul de glorie a Imperiului Britanic drept bază de reaprovizionare cu apă proaspătă și mai târziu realimentare cu cărbuni sau carburant pentru navele civile și militare britanice. În timpul Primului Război Mondial în largul coastelor Insulelor Falkland a avut loc un angjament naval între Royal Navy și Kaiserliche Marine, soldat cu distrugerea unei escadrile de crucișătoare germane care periclitau siguranța căilor de comunicații navale aliate.

O dată construit canalul Panama, ruta comercială din jurul capului Horn și a Strâmtorii Magellan și-a pierdut o parte din importanța strategică. Chiar și așa, colonia din această zonă s-a dezvoltat din punct de vedere economic, nefiind dependentă de metropolă, decât pentru apărare.

În prezent sunt staționate pe insulă 1000 de militari britanici a căror misiune este descurajarea unei posibile agresiuni argentiniene.

Dacă Argentina ar reuși să-și impună suveranitatea asupra acestor insule, prin forță sau pe căi diplomatice, ar avea de câștigat atât politic, cât și economic. Politic printr-o poziție mai bună în America de Sud și Atlanticul de Sud, și economic prin veniturile ce i-ar reveni din exploatarea resurselor de hidrocarburi ale insulelor.

Politic importanța Insulelor Falkland este legată de soarta Gibraltarului. În ambele cazuri teritoriile respective sunt revendicate de alte state: Spania, care dorește anularea consecințelor Tratatului de la Utrecht din 1713, și Argentina, care revendică o parte a teritoriului național. Pierderea acestor teritorii ar afecta poziția, și așa fragilă,  a Marii Britanii în sistemul internațional. Simplul fapt al acceptării negocierilor asupra suveranității Insulelor Falkland ar atrage o cerere similară din partea Spaniei.

Buenos Aires a obţinut deja sprijinul Venezuelei. Iar principalul aliat al Londrei, SUA, se comportă cu indiferenţă, deoarece nu sunt interesate de destabilizarea situaţiei chiar în vecinătatea lor. Părţile continuă să se acuze una pe alta. Pe argentinieni i-a indignat foarte mult vizita recentă a prinţului Williams pe insule, în calitate de pilot al Forţelor Aeriene Britanice. Însă puţini cred într-un scenariu militar în prezent.

Acum, la 30 de ani de la sfârşitul conflictului, miezul conflictului devine din ce în ce mai  fierbinte, nefiind soluţionat cu adevărat atâta timp cât Argentina nu va renunţa la pretenţiile sale teritoriale. De partea britanică, Cameron comenta cu privire la comemorarea conflictului de acum 30 ani că ,,Noi suntem profund mândri de rolul pe care britanicii l-au jucat în îndreptarea unui rău în bine. Iar băştinaşii din Falkland pot fi la fel de mândri de viitorul prosper şi sigur pe care l-au construit pentru insulele lor începând din 1982.’’

Leave a Reply

Your email address will not be published.