Într-un mediu plin de incertitudine avem nevoie de un jandarm care să fie vârful de lance al valorilor şi intereselor cumulate ale Vestului, însă el trebuie să înţeleagă trei lucruri: scena globală nu mai este unipolară; mecanismele de asigurare ale securităţii s-au schimbat; nu este suficient să inspiri frică, ci trebuie să câştigi şi legitimitate. Prezent la ONU, Ahmadinejad spunea că oamenii luptă pentru securitate, pace şi fericire (…) iar istoria este plină de eşecuri şi vise ratate. Eşecurile apar pentru că fiecare percepe securitatea în termeni diferiţi şi de cele mai multe ori nu reuşim să construim conexiuni între civilizaţii.

Obama are la dispoziţie un nou mandat pentru a construi poduri între Islam şi Vest. În primul rând, trebuie să convingă Iranul că o arhitectură de securitate în Orient nu se poate realiza fără implicarea SUA, în condiţiile în care, atunci când Primăvara Arabă a început Ahmadinejad spunea că acum un Orient fără SUA şi Israel este posibil. În al doilea rând, în lupta împotriva terorismului, Casa Albă trebuie să vină cu noi strategii, pentru că terorismul a devenit un fenomen volatil: o ecuaţie formată din crimă organizată, acte de teroare, reţele civile şi mişcări de insurgenţă. În final, programul nuclear al Iranului şi relaţia SUA-Israel-Iran trebuie privită dintr-o altă perspectivă.

Poetul francez Baudealaire spunea că cel mai mare truc al diavolului este să ne convingă că el nu există. Pe această logică putem spune că cel mai mare truc al terorismului este să ne convingă că putem să-i răspundem doar prin forţă şi violenţă. Orice fenomen se manifestă într-un câmp de forţe. Aceste forţe se împart în două categorii: pe un palier sunt forţele directoare, cele care asigură perpetuarea fenomenului, iar în partea opusă sunt forţele care se opun. Un scurt exerciţiu de imaginaţie: atunci când aruncăm o minge, gravitaţia este forţa care se opune, iar cea directoare este forţa pe care noi am imprimat-o aruncării. Atunci când cele două forţe se anulează reciproc, vorbim despre o stare de echilibru. În relaţiile internaţionale şi implicit în starea de securitate a Orientului Mijlociu tocmai această stare de echilibru trebuie căutată. Forţele directoare ale teorismului sunt: interpretarea radicală a Coranului, politicile şi doctrinele intervenţioniste ale Vestului, lipsa educaţiei, sărăcia, lipsa culturii de securitate şi lipsa societăţii civile. Forţele care se opun terorismului sunt: capabilităţile militare şi de intelligence ale Occidentului, principiile dreptului internaţional, organizaţiile internaţionale de securitate,  aplicarea pură  a valorilor democraţiei, puterea soft, legitimitatea SUA, iniţiativele regionale de antreprenoriat.

Trebuie să vă atrag atenţia că toate forţele enunţate mai sus se manifestă diferit, cantitativ şi calitativ, în funcţie de situaţie.

Să vorbim puţin despre Siria. În ultimele luni, în Siria, mişcarea Shabbiha devine un angrenaj din ce în ce mai important pentru regimul lui Assad. Shabbiha sunt grupuri de proscrişi care susţin regimul sau care acţionează în mod asemănător. Oare de ce sunt importanţi în economia situaţiei? Shabbiha se consideră deasupra legii, iar serviciile de securitate siriene sunt incapabile sa-i controleze. Mai mult decât atât ei au posibilitatea să obţine controlul asupra unor regiuni, folosindu-se de aşa-numitele comitete populare. Un comentator sirian îi descrie cel mai bine printr-o simplă frază: They can rape your wife if they want.  La un moment dat, regimul lui Assad o sa cadă şi Occidentul ar trebui să privească cu îngrijorare spre momentul în care aceste grupări vor încerca să preia controlul asupra ţării. În acest câmp de forţe, Vestul trebuie să se concentreze asupra următoarelor aspecte: coalizarea opoziţiei în jurul unor politici comune în era post-Assad, acces la ajutor umanitar, reconstrucţie economică, libera circulaţie a jurnaliştilor şi programe de reconciliere între minoritatea Alawită şi majoritatea Sunită.

Epoca guvernării ierahice a apus. Guvernanţa pe verticală trebuie combinată cu guvernanţa bazată pe reţea. Musulmanii moderaţi sunt cheia spre un Orient Mijlociu mai stabil, iar reţelele în care aceştia activează trebuie sprijinite şi mediatizate. Când Occidentul tratează cu lumea Islamului trebuie să ne gândim în permanenţă la ceea ce spunea Churchill: Every tribesman has a blood feud with his neighbour. Every man`s hand is against the other, and all against the stranger.

  analize, orientul mijlociu, SUA