În dialog cu dra. Daniela Constantin

În dialog cu dra. Daniela Constantin

daniela constantinDra. Daniela Constantin este angajata a Ambasadei Frantei la Bucuresti si a avut amabilitatea de a ne raspunde la “cateva” intrebari referitoare la acest domeniu fantastic – diplomatia. Am gasit-o pe dra. Constantin, asa cum o stiam mereu, vesela, zambitoare si intr-o permanenta dorinta de a-i ajuta pe ceilalti… 

Andrei Daicer (A.D.): In primul rand va multumim pentru amabilitatea cu care ati raspuns invitatiei noastre. O intrebare de “incalzire”, am inteles ca sunteti pasionata de cunoasterea limbilor straine, este adevarat ?

Daniela Constantin (D.C.): Si eu va multumesc foarte mult. Da, intr-adevar, este un “sport” care ma pasioneaza. Nu pot sa spun foarte clar de unde a inceput, cert este ca atunci cand eram mica nu eram foarte pasionata de limbile straine. Am inceput in clasa a doua cu engleza, dar nu a fost nicidecum dragoste la prima vedere. In acest caz, cred ca am mers pe principiul pofta vine mancand a si fost foarte multa ambitie si dorinta de a cunoaste mai mult.

 Acum vorbesc fluent engleza, franceza si spaniola, am facut cursuri de turca si de germana si mi-as dori in perspectiva sa ma apropii de italiana si de greaca.

 Am o inclinatie spre acest domeniu cred, si am si gasit ambitia si resursele pentru a-l dezvolta.

A.D.: De ce Masterul de Geopolitica si Relatii Economice Internationale din cadrul A.S.E. ?  

D.C.: Masterul de Geopolitica si Relatii Economice Internationale a fost ceva ce mi-am dorit intotdeauna, dar nu stiam poate in scoala generala ca va lua aceasta denumire.

Inca din liceu, cand participam la olimpiadele de geografie, m-am simtit atrasa mai ales de geografia umana, politica, de geopolitica. Dar, pentru ca drumul meu a fost unul sinuos, cu schimbari de macaz, tocmai in perioada masterului am ajuns sa ma regasesc cu adevarat. Asta nu inseamna ca regret vreo decizie pe care am luat-o inainte de programul de masterat, din contra, nu as schimba absolut nimic. Cred totusi cu tarie ca “Geopolitica si Relatii Economice Internationale” a fost cea mai buna alegere pentru mine.

Pe langa domeniul acesta, care este si pasiunea mea, motiv pentru care nu am simtit nicio corvoada la partea de documentare, am intalnit oameni deosebiti, cu care pastrez legatura si pe care stiu ca pot conta.

A.D: Cum ati ajuns sa lucrati in cadrul Ambasadei Frantei la Bucuresti ?

D.C.: Se spune sa ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa se implineasca. Cand eram mica, cabinetul medicului pediatru se afla intr-o zona cu multe ambasade si, copil fiind, ma fascinau cladirile impozante ale unor ambasade precum si masinile cu numar de inmatriculare CD (initialele mele de altfel). Mai tarziu, mi-am dorit sa lucrez in acest domeniu, plin de farmec pentru mine. De altfel am si precizat acest lucru la angajare, ca mi-am dorit dintotdeauna sa lucrez intr-o ambasada. Am fost inca de atunci avertizata ca nu e usor, dar nu regret nicio secunda.

Inca sunt atrasa de lumea aceasta, consider ca mi se potriveste, si am descoperit ca cere sacrificii la fel ca orice alt domeniu de activitate. Sincer, cand eram studenta, nu ma gandeam niciodata ce o sa fac mai departe pentru ca nu am avut niciodata stilul de a ma proiecta in viitor, mi se parea imposibil, desi aplic mereu strategia vizualizarii din comunicare. Niciodata nu am stiut ce pasi voi urma mai departe, dar am mereu grija sa-mi construiesc foarte bine prezentul, cu foarte multa munca, pasiune si ambitie.

Revenind la intrebare, am ajuns sa lucrez la Ambasada Frantei in urma unui pariu pus cu o prietena, care m-a indemnat sa-mi trimit C.V.-ul pe site-ul lor, ca raspuns la o oferta de angajare pe care o aveau in acel moment. Si iata-ma aici, la aproape 3 ani de la C.V.-ul simplu, fara experienta dar cu rezultate scolare care au contat (desi se spune ca nu se uita nimeni la medii),  trimis pe mail.

A.D.: Ne puteti spune cam cu ce se ocupa si cam care ar fi indatoririle unui angajat al unei ambasade, cum este cea a Frantei in Bucuresti ? 

D.C.: In ciuda mirajului si al parfumului secret al acestui domeniu, viata intr-o ambasada are acelasi drum ca peste tot. Aveam si eu senzatia aceasta inainte, dar in 2008, am efectuat o vizita la sediul NATO de la Bruxelles, si am constatat cu mirare ca sunt si acolo holuri, cu birouri si oameni care muncesc pentru ca totul sa mearga mai departe. Asa este si intr-o ambasada.

Din fericire, eu nu am timp sa ma plictisesc, deoarece sunt foarte multe evenimente diferite, care imi suscita atentia si ideile. Sunt angajati si angajati, oricum, viata intr-o ambasada este foarte diferita, de la partea consulara, la evenimente, la cancelaria politica, la politie, la presa sau domeniul militar…

A.D.: Ce gen de proiecte ati reusit sa derulati de cand activati in cadrul Ambasadei ?

D.C.: Am fost implicata in foarte multe proiecte, cu incarcaturi diferite, care mi-au adus o experienta de viata extrem de bogata si pentru care sunt foarte recunoscatoare. Am fost implicata in organizarea Zilei Nationale a Frantei, a unui Festival de Moda  – Pasarela, un Festival de moda si design european – MOD.EU, in evenimente punctuale cum ar fi Ziua Internationala a Femeii, diverse expozitii, conferinte ale unor personalitati marcante.

Simt cum ma dezvolt de la un proiect la altul, cum cresc ca si capacitate si ca si responsabilitati pe care mi le asum in cadrul lor.

A.D.: Care dintre toate aceste proiecte a avut (sau are) cea mai mare anvergura din punct de vedere organizatoric – mediatic, invitati, perioada, etc. –  si care ar fi acel eveniment care v-a ramas intiparit in sufletul dumneavoastra ? 

D.C.: Cu siguranta, aici este vorba de “14 iulie” – Ziua Nationala a Frantei, acest eveniment are cea mai mare amploare si cuprinde absolut toate serviciile Ambasadei. Este momentul care m-a calit foarte mult, datorita dimensiunilor sale si a aspectelor de gestionat. Este cred, evenimentul cel mai drag mie, si  pe care il pregatesc cu placere an de an.

Un alt eveniment care mi-a ramas intiparit in minte este Expozitia Omagiului Yves Saint Laurent, prima data cand creatii ale marelui designer veneau la Bucuresti, prima data cand o expozitie venea dupa moartea lui. A fost un eveniment cu o incarcatura deosebita, care a iesit foarte bine si la care ma gandesc cu drag ori de cate ori am ocazia.

A.D.: Este stiut faptul ca romanii apreciaza activitatile culturale organizate de misiunile diplomatice. Totusi, de al carui sprijin v-ati putut bucura, in realizarea acestor evenimente ?   

D.C.: Ca si idee generala, ne bucuram de foarte mult sprijin, din mai multe directii. Romanii sunt, asa cum ai amintit, foarte deschisi si ospitalieri cand vine vorba de acest domeniu.

Avem o deschidere foarte buna, iar in evenimentele noastre implicam o gama foarte larga de actori, de la institutii ale statului, cum ar fi de exemplu muzeele care ne gazduiesc expozitiile, la oameni simpli care isi aduc aportul ca sa ne arate sustinerea lor si ca sa ne incurajeze in ceea ce facem.

A.D.: Cat de mult conteaza colectivul atunci cand lucrezi intr-o ambasada ?

D.C.: Enorm, si imi dau seama de acest lucru pe zi ce trece. Este foarte important sa faci ceea ce iti place, sa pui suflet, dar daca nu ai o echipa dedicata alaturi de tine, totul este infernal. Cel putin in organizarea unui eveniment, daca nu te intelegi bine si nu te coordonezi cu cei cu care lucrezi, nu iese nimic. Echipa te pune de fapt in valoare ca si individualitate, daca totul iese bine. Castiga si echipa, dar si tu ca membru al acelei echipe de invingatori. Am invatat mult pe latura aceasta a colaborarii, a sprijinului, si a ajutorului acordat prin faptul ca toata lumea trebuie sa puna umarul, indiferent de statut, pentru ca lucrurile sa iasa foarte bine.

Colectivul este format din francezi si romani, aproape in proportii egale, poate usor preponderent francez… Este foarte important ca sunt oameni deschisi, obisnuiti cu misiunile si cu schimbarile de tara, cu schimbarile de colectiv astfel incat fiecare stie sa se faca placut si sa lucreze cu o echipa noua. De cealalta parte si romanii sunt obisnuiti cu schimbarile de personal, asa ca se creeaza un mediu foarte placut si o atmosfera frumoasa.

 

A.D.:  Ce parere credeti ca si-au format colegii dumneavoastra francezi, despre Romania ?

D.C.: E o intrebare interesanta…  Eu sunt prin definitie o patrioata, poate din ce in ce  mai mult odata cu trecerea vremii. Si-au format in orice caz o impresie puternica, nu le este indiferenta, sunt insa cazuri si cazuri. Daca ar fi totusi sa trag o linie, DA, eu zic ca s-ar intoarce in Romania.

Sunt multi carora le-a placut foarte mult misiunea aici iar cea mai mare parte vine aici fara sa cunoasca foarte multe despre tara noastra, si deci, fara o idee preconceputa. Prin urmare, opinia se formeaza pe teren nou, si de multe ori este una frumoasa, insa repet, pentru majoritatea. Romania este speciala, pentru ca de multe ori, aici lucrurile se intampla altfel fata de cum sunt ei obisnuiti, in sensul bun sau mai putin bun.

A.D.: Va doriti ca intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat sa lucrati intr-un mediu diplomatic in afara Romaniei ?

D.C.: O intrebare foarte grea… Mi-ar lipsi foarte mult Romania, Bucurestiul, ‘orasul marilor mele lovituri’ vorba filmului B.D. Probabil ca as putea merge in misiuni precise, cu termene clare in care as sti cand ma voi intoarce. Categoric, lucrul pe care nu l-as face este acela de a pleca fara sa stiu cand ma mai intorc, asta n-as face… Dar sa am confortul de a stii ca peste o perioada de timp bine stabilita in prealabil, revin, as merge. Cel mai mult, cred ca m-ar avantaja misunile pe termen scurt dar dese.

Ca si colt de lume, sunt sigura ca as alege fara sa stau pe ganduri Europa. Nu mi-ar face placere sa ma adaptez la alte culturi decat cea a bratranului continent. Sunt fericita ca m-am nascut aici, in Europa, si nu am inclinatii “exotice” …

A.D.: Lucrand zilnic pe “pamant francez”, sunt convins ca ati avut numeroase contacte cu Domnul Ambasador. Ne puteti creiona o imagine de ansamblu in ceea ce priveste calitatea profesionala cat si umana a Domnului Ambasador ?  

D.C.: Domnul Ambasador este un om de o calitate extraordinara. Din punct de vedere profesional, este modelul meu, deoarece am zilnic foarte multe de invatat de la dumnealui. Este un om extraordinar de inteligent, cu o putere de munca fantastica centrat pe a gasi solutii, si chiar are solutii pentru orice. Sunt foarte norocoasa ca am astfel de oameni pe langa mine. Ca om, este o persoana foarte calda, cu simtul umorului si care cauta, in toata aceasta valtoare, sa ramana el insusi.

A.D.: Daca ar fi sa comparati si sa alegeti dintre o multinationala si o ambasada, ce ati alege acum ?  

D.C.: Nu am incercat mediul corporatist, nu am lucrat niciodata intr-o firma, in momentul acesta simt ca nu mi s-ar potrivi. De aceea as alege o ambasada cu doua maini.

Merg des la partenerii nostri, majoritatea fiind firme, vad mediul de acolo, si mie se pare ca nu e pe structura mea dar admir oamenii din marile corporatii care avanseaza incet si sigur, si au aceste perspective.

Eu ma conduc dupa instinct, dupa pasiune si dupa ce imi place. Prima data in viata mea, am lucrat part time la receptia Institutului Francez. Asadar chiar nu am avut un contact major cu o corporatie. Am rezervele mele in a zice un NU hotarat, pentru ca nu stii niciodata ceea ce iti rezerva viata. Niciodata sa nu spui niciodata. In perioada liceului am strigat pe holul din fata clasei mele ca nu voi incerca niciodata sa sustin vreun examen de admitere la ASE si iata-ma … J

Revenind din aceasta mica paranteza, modul institutional mi se potriveste cel mai bine, este locul unde ma simt in largul meu.

A.D.: Care ar fi cea mai haioasa intamplare la care ati luat parte in mod direct sau/si indirect ?   

D.C.: Sunt foarte multe.  Eu fiind o persoana optimista careia ii place sa rada foarte mult, imi place sa iau din viata si din ceea ce mi se intampla, doar ce este frumos. De asemenea imi place sa intampin totul cu un zambet, care e marca inregistrata, dupa spusele unui bun prieten…

Mereu se intampla cate ceva amuzant la evenimentele la care particip si imi aduc aminte de zeci de astfel de moment. De exemplu, la un 14 iulie, un cor de copii trebuia coborat, in 3 minute din balcon in gradina, pe un anumit traseu de dinainte stabilit, dar care intre timp fusese blocat de un panou… Sau cand la un eveniment la Palatul Parlamentului, tambalul unui taraf nu reusea sa treaca de filtrul de securitate iar cantaretul respectiv, unul foarte cunoscut de altfel, striga razand: “Ce facem doamna daca nu intra tambalul ?!?”

Am norocul de a lucra cu oameni care au un simt al umorului foarte dezvoltat si care se bucura, ca si mine, de fiecare moment.

A.D.: Ce va atrage sau ce va atras la Franta, in afara de limba ? 

D.C.: Franta ma atrage si din punct de vedere al turismului pentru ca este foarte complexa, foarte vasta. Am o slabiciune pentru Coasta de Azur, unde, paradoxal, inca nu am ajuns…

Imi place Franta pentru ceea ce reprezinta, pentru istoria care impune respect, pentru faptul ca este tara drepturilor omului si pentru faptul ca limba franceza este limba diplomatiei. In mod particular, imi place orasul Paris datorita diversitatii locurilor de vizitat, precum si ideii, din punctual meu de vedere, de a incorpora zeci de fatete diferite sub acoperisul unui singur oras. Ca fapt divers, imi place si Disneyland-ul lor …

A.D.: Din punctul meu de vedere, cat si al publicului larg, activitatea din sfera diplomatiei este una extrem de solicitanta. Intrebarea mea este:  Mai aveti timp si pentru hobby-uri ?

D.C.: Activitatea din sfera diplomatiei este foarte solicitanta, fie ca esti diplomat, sau ca si mine “pe langa” un diplomat, iti ramane foarte putin timp pentru tine, de aceea trebuie sa fii constient de la bun inceput la ceea ce te inhami. Este extreme de important sa iti placa foarte mult ce faci.

Am hobby-uri care ma ajuta in ceea ce fac, de exemplu, imi place sa dansez, sa iau cursuri de profil (la evenimente imi dau foarte multa incredere J), imi place sa calatoresc si sa imi largesc orizontul. Imi place sa invat limbi straine, imi place sa fiu la curent cu domeniul relatiilor internationale si sa ma perfectionez in acest sens, si in rest imi place sa raman foarte simpla si cu picioarele pe pamant, pentru a nu uita vreodata cine sunt si de unde vin…

A.D.: Ca absolventa de Geopolitica si Relatii Economice Internationale dar si ca persoana implicata in diplomatie, ce sfaturi sau sugestii le-ati da noilor absolventi de relații internaționale, geopolitică, științe politice ș.a.  ?

 D.C.: Le-as spune sa-si urmeze visul, indiferent de cat de greu este. De asemenea le-as transmite sa fie perseverenti pentru ca daca muncesc suficient de mult, o sa se implineasca.

La un curs de diplomatie la master, am auzit de la Dl. Academician Mircea Malita, povestea despre intemeierea Troiei, cand i s-a spus: “copile, daca numai asta vezi si numai asta visezi, continua si fii sigur de tine pentru ca in final o sa reusesti.”

Le mai transmit ceea ce Isabella de Castilla i-a spus lui Columb, inainte de a pleca in marea sa aventura: “mergi drept inainte si daca pamantul pe care-l cauti nu exista, Dumnezeu il va crea pentru a-ti rasplati indrazneala” si de asemenea sa fie ambitiosi, optimisti, sa creada in ei, sa tinteasca spre Luna si chiar daca nu vor reusi, vor fi printre stele.

Leave a Reply

Your email address will not be published.