Finanțarea terorismului, „călcâiul lui Ahile” pentru acest fenomen?

Finanțarea terorismului, „călcâiul lui Ahile” pentru acest fenomen?

1396487_621647794564768_1498446573_nSecolul al XX-lea a adus lumii cele mai abominabile fapte din istorie prin intermediul celor două conflagraţii mondiale. Urmările celor două războaie mondiale sau transformat la debutul secolului al XXI-lea într-un inamic al societăţii moderne, al democraţiei şi al progresului, un pericol recrudescent sau chiar într-un inamic invizibil.

Statele sau confruntat cu ameninţări asimetrice încă din cele mai vechi timpuri însă abia în secolul prezent acestea au devenit un factor de risc global.

După evenimentele petrecute pe 11 septembrie 2001, lumea sa trezit la crunta realitate, a experimentat terorismul, şi a fost forțată să reevalueze acest risc și săși schimbe viziunea asupra siguranţei globale.

Terorismul este o formă asimetrică, neconvențională de conflict, care prin natura sa anarhică, adaptabilă şi difuză se face extrem de greu de identificat, gestionat şi contracarat. Dar un punct slab a putut fi depistat şi trebuie speculat la maximum pentru a nimici această plagă a lumii moderne. Această vulnerabilitate este reprezentată de sursele de finanțare ale terorismului.

Orice susţinere financiară, orice formă de acţiune, act de încurajare, planificare sau participare la un act de teroare se consideră a fi o sursă de finanţare a terorismului. Putem astfel observa faptul că finanţarea terorismului nu are doar elemente financiare, ci şi elemente ce ţin de acţiune, implicare directă sub orice formă. Atentatele teroriste necesită sume relativ mici pentru înfăptuirea lor, iar acest lucru s-a observat în următoarele cazuri : World Trade Centre 1993 – cca. 19.000 $, World Trade Centre 2001 – cca. 500.000 $, Madrid 2004 – cca. 10.000 $, Londra 2005 – cca. 15.000 $, Jakarta 2003 – cca. 30.000 $, un atentat sinucigaş cca. 1.500 $, Istanbul 2003 – cca. 50.000 $, Nairobi şi Dar es Salaam 1998 cca. 50.000 $, Bali 2002 – 20.000 $. Se poate astfel observa că cel mai costisitor act de terorism a fost, desigur, şi cel mai amplu, grav şi terifiant dintre toate, atacul asupra Statelor Unite din 11 sempembrie 2001. Cea mai mare parte din fonduri este destinată întreţinerii întregului mecanism: susţinerea financiară a membrilor organizaţiilor, antrenamente, planificări, recrutări, achiziţii, pregătiri, comunicaţii, transporturi, recunoaşterea ţintelor, întreţinerea caselor conspirative, menţinerea reţelelor internaţionale, tehnici de persuasiune, propagandã, etc.

Grupările teroriste au profitat de globalizare pentru a se extinde şi s-au adaptat uşor la noile tehnici şi resurse financiare, în ciuda eforturilor făcute de organizaţiile internaţionale de a le combate. Metodele şi sursele teroriştilor sunt complexe şi variază în funcţie de mărimea şi orientările celulei teroriste, de regiune, de ţară şi de oportunităţile pe care le pot specula, scopul final fiind de a atrage fonduri. În linii mari, sursele financiare se pot împărţi în doua: surse legale şi surse ilegale.

Sursele legale sunt considerate a fi afacerile legale, asociaţiile de caritate, organizaţiile non-guvernamentale, zakatul şi donaţiile de orice fel. Sunt folosite pentru a genera venit şi/sau ca afaceri paravan pentru a spăla bani. Acestea sunt sursele mai puţin profitabile, însă conferă o siguranţă de funcţionare deoarece este foarte greu pentru autorităţi să depisteze traseul veniturilor şi beneficiarului final. Sursele legale pot varia de la afaceri mici şi mijlocii (ferme, pescării), la afaceri mari (corporaţii, companii) şi pot activa în domenii diverse (industrie, transporturi, imobiliare, agricultură, piaţa economică). Mediul propice în care grupările teroriste îşi pot dezvolta afacerile este reprezentat de zonele în care fiscalitatea este scăzută, iar frauda poate fi facută fără probleme. Asia de Sud Est este o astfel de zonă, fiind şi un centru bancar islamist.

Orientul Mijlociu este, de asemenea, un mediu propice dezvoltării afacerilor ce susţin acţiunile teroriste. Al Qaeda are în această zonă mai multe afaceri, în Khartoum deţine companii de construcţii, companii de investiţii, afaceri în transporturi şi în alte domenii. Al Hijra Construction (constructor de drumuri), International al-Ikhals (producător de dulciuri), Blessed Fruits (exportator de fructe şi legume) sunt doar câteva exemple în acest sens.

Asociaţiile de caritate şi ONG-urile pot genera fonduri din mai multe zone ale lumii şi pot avea sucursale în diverse ţări. Organizaţiile teroriste îşi trimit oamenii în aceste zone pentru a controla fondurile sau pentru a le deturna. Mai mult, aceste surse financiare legale se bucură de încrederea publică şi au parte de controale rare şi mai puţin atente din partea autorităţilor. Este extrem de greu pentru autorităţi să depisteze care sunt asociaţiile de caritate sau ONG-urile cu intenţii dubioase, mai ales că în acestea pot exista doar unele persoane rău intenţionate care încearcă deturnarea fondurilor. Câteva exemple în acest sens sunt: Al-Haramain Islamic Foundation, Global Relief Foundation, International Islamic Relief Organization, asociate cu Al Qaeda, Holy Land Foundation for Relief and Development, Quranic Literacy Institute, Viva Palestina, asociate cu Hamas.

În Coran se vorbeste despre Zakat ca fiind o lege de o deosebită importanţă pentru comunitatea musulmană şi presupune ca cei mai înstăriţi să facă donaţii pentru cei mai săraci. Taxa are un caracter obligatoriu, nu are un procent fix şi variază în funcţie de posibilităţile fiecăruia. Cei ce nu sunt musulmani dar trăiesc în comunitatea musulmană sunt obligaţi să ofere o taxă asemănătoare numită Jizyah. Sumele strãnse din aceste taxe sunt foarte mari, doar din Arabia Saudită se strãng circa 10.000.000 $/an. Contabilitatea acestor sume este precară şi face posibilă transformarea acestor taxe în maşinării de spălat bani. Pe lângă Zakat, grupările teroriste primesc sponsorizări de la simpatizanţi înstariţi sau chiar de la băncile islamice, Bank al-Taqwa fiind asociată cu Hamas, iar Al-Qaeda sau Al-Shamal Islamic Bank fiind înființate de Osama bin Laden.

Sursele ilegale sunt cele care produc veniturile cele mai mari într-un timp relativ scurt, însă au un grad mare de risc deoarece sunt mai ușor de depistat decât cele legale. Aceste surse ilegale provin din: trafic de droguri,trafic de persoane, trafic de arme, frauda cu cărți de credit și cecuri, infracțiuni cibernetice, piraterie, răpiri, furt, jaf, contrabandă, sau orice fel de activitate criminală de dimensiuni mai mici sau mai mari care să producă un profit mare și rapid.

Traficul de droguri este una dintre cele mai importante surse de venit deoarece cu o investiție minimă se produce un profit imens. Piața de desfacere poate fi aproape oriunde și este într-o continuă expansiune. Culturile de mac din Afganistan reprezintă între 70 % și 90 % din producția mondială de opium, aceasta fiind controlată de Al-Qaeda și talibani. America de Sud este de asemenea o zonă bogată în plantații de coca, zona în care grupările FARC și National Liberation Army of Columbia dețin controlul. Conform State Department Office- International Narcotics Matters, costul de producție al unui kilogram de cocaină este de 3.000 $ și prețul de vânzare este de    20.000 $. Costul de producție al unui kilogram de heroină este de 4.000-5.000 de dolari, iar prețul de vânzare este de 250.000 $ – 300.000 $. Plata se face în avans, iar grupările teroriste nu suferă nicio eventuală pierdere aparută pe durata transportului. Riscul este mare, dar veniturile sunt pe măsură.

Rețelele teroriste, pe lângă producerea veniturilor pentru a-și asigura existenţa și buna funcționare a celulelor din diverse locuri, trebuie să fie capabile sa şi mute fondurile. Metodele principale de mutare a fondurilor pot fi: hawala, curieri sau chiar prin intermediul sistemului bancar internațional.

Hawala este un sistem de transfer al banilor care îsi are originea în legile islamice, menționat prima oara în secolul al VIII-lea. Acest sistem este utilizat în aproape tot Orientul Mijlociu și se bazeazã pe încredere, precum și pe asigurarea anonimatului, deoarece operațiunile nu se realizează pe hârtie. Utilizatorii acestui sistem transmit banii peste granițe sau în diverse regiuni fără a-î transfera în mod fizic. Banii care se doresc a fi transferați se dau unui hawaladari (agent regional), care în schimbul lor oferă o parolă, cu care beneficiarul poate ridica banii de la hawaladari din zona unde se doresc mutați. Acest sistem este considerat unul foarte eficient. Operațiunile sunt dificil de urmărit de autoritãţi din cauza lipsei evidențelor, iar în cazul în care acestea există, ele sunt codificate.

O altă metodă folosită este metoda curierilor, care se realizează prin transferul fizic al banilor de către persoane delegate. Această metodă poate fi problematică având în vedere cantitatea limitată pe care o pot transfera fizic. Pentru a maximiza eficacitatea operațiunii, deseori curierii transferă sumele de bani în obiecte valoroase (aur, pietre prețioase), la destinație sunt schimbate din nou în bani şi astfel este posibilă transferarea unor cantități mari de fonduri.

Sistemul bancar internațional este de asemenea utilizat pentru transferarea fondurilor, însă această metodă este cea mai riscantă deoarece lasă urme în sistemul bancar. Pentru a putea fi ascuns adevăratul beneficiar și a face o pistă cât mai sinouasă pentru autorități, grupările teroriste folosesc firme paravan, companii offshore, paradisuri fiscale, asociații de caritate, ONG-uri. Pentru a aduce bani în băncile occidentale sunt folosite băncile islamice, care au un sistem diferit față de cele occidentale. Sistemele de transfer electronic sunt folosite de persoane cu identitate falsă, iar sumele sunt menținute sub limita de 10.000 de dolari pentru a nu atrage atenția asupra lor.

În timpul Războiului Rece, terorismul era folosit pentru destabilizarea politică în zonele de război, la distrugerea infrastructurii sociale şi economice a acestor state şi la slăbirea capacităţii lor militare. Acţiunile teroriste din timpul Rãzboiului Rece erau finanțate de state-sponsor, dar odată cu sfârșitul Războiului Rece și sancțiunile Organizaţiei Naţiunilor Unite, statele-sponsor au intrat într-un puternic declin și organizațiile teroriste au trebuit să găsească alte surse de finanțare. Conform Departamentului de Stat al Statelor Unite (USDS) statele sponsor cunoscute în prezent sunt : Coreea de Nord, Cuba, Iran, Irak, Libia, Sudan şi Siria.

La nivel internațional Grupul de Acțiune Financiară (FATF-GAFI) este cel mai important organism care se ocupă cu combaterea spălării banilor și finanțarea terorismului. FATF este un organism internaţional independent, inter-guvernamental, ce are mandatul de a stabili standarde și de a promova o implementare directă a măsurilor legale. A fost creat în 1989 de către țările din G7 și în prezent conține 34 de țări membre și douã organizații internationale: Comisia Europeană şi Consiliul de Cooperare al Golfului. Scopul principal este de a sprijini şi contribui la eforturile internaţionale împotriva spălării banilor, finanțării terorismului și a altor pericole pentru integritatea sistemului financiar internațional prin emiterea de standarde internaționale, recomandări, implementarea efectivă a măsurilor legale. Există o colaborare foarte stransă între FATF și alte organisme similare din jurul lumii, cum ar fi: UE, Cooperarea Economică Asia-Pacific (APEC), Consiliul de Cooperare al Golfului (GCC), Organizația Statelor Americane (OAS), Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și Uniunea Africană, FMI și Banca Mondială.

După atentatele din Statele Unite ale Americii, din 11 septembrie, FATF a convenit asupra unui set de nouă Recomandări Speciale privind Finanţarea Terorismului. Recomandările FATF au fost revizuite, a doua oară, în anul 2003, și acestea, alături de Recomandările Speciale, au fost aprobate de 180 țări și sunt universal recunoscute ca standarde internaționale pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului (CSB/CFT).

Concluzii

Teroriștii se folosesc de instinctele ancestrale și de religia musulmană în cel mai odios mod posibil, denaturând adevăratul mesaj al religiei și îndoctrinând generațiile tinere, pe care îi folosesc în atingerea scopurilor lor meschine. Acest fenomen naște controverse în societatea occidentală. Serviciile secrete, pentru a reuși colectarea informațiilor vitale pentru menținerea securității în stat și pentru a deturna eventualele planuri criminale, trebuie să recurga la o supraveghere atât a spațiului virtual cât și real, mult mai focusată, fapt care poate duce la controverse la nivel național și internațional. Însă pentru ca o societate să se poată numi astfel, trebuie să funcționeze într-o ordine firească a lucrurilor, iar această ordine poate fi obținută în condiții de pace și integritate a statului în care se desfășoară activitatea. Fenomenul acesta de terorism acționează exact în inima societății, semănând haos și spaimă în rândul populației.

În secolul al VI-lea î.Hr. generalul chinez Sun Tzu spunea că pentru a caștiga războiul trebuie să-ți cunoști inamicul,iar această lege a războiului este cât se poate de actuală și funcţională și în prezent. Dar ce faci când inamicul nu este în fața ta și nu știi contra cui lupți, și totuși inamicul reuște sa lovească în siguranța și integritatea unui stat, în economia unui stat în cetățenii nevinovați a unui stat, în însăși libertatea unui popor? Singurul lucru care rămâne de făcut este să te adaptezi noilor amenințari asimetrice, să cauți punctul slab și să acționezi fără ezitare. După cum am văzut mai sus, sursele de finanțare reprezintă sistemul vascular al acestui fenomen terorist, iar ștrangularea lui poate face ca grupările teroriste să nu se mai poată organiza atât de bine, putând chiar sã reprime fenomenul sau sã-l reducă la nivelul de fanatism izolat, sau în cel mai bun caz, sã fie estompat total.

Acest război global atipic se poate câștiga prin minimizarea criminalității organizate, ce se află în stransă legatură cu grupările teroriste, un control riguros al sistemului financiar pe toate palierele, o cooperare eficientă a serviciilor de informații la nivel internațional și, nu în ultimul rând, prin educarea și responsabilizarea populației.

Desigur că într-o lume perfectă acești factori ar reuși să combată terorismul, dar realitatea de facto ține să aducă noi probleme globale ce favorizează acest fenomen (crize economice, crize energetice, rasism, șovinism, etc ), iar noi suntem datori posterității să găsim soluția de fiecare dată și să luptăm pentru un viitor mai bun.

Leave a Reply

Your email address will not be published.