Summit-ul Americilor care a avut loc în perioada 14-15 aprilie 2012 aruncă emisfera de vest într-o cu totul altă perspectivă geopolitică a secolului al XXI-lea. Summit-ul este o reuniune a şefilor de stat şi de guvern din emisfera de vest, auspiciată de Organizaţia Statelor Americane, având ca principal obiectiv conturarea unei strategii comune în rezolvarea problemelor regiunii.
Printre fraze precum “America are un potenţial de un miliard de consumatori” (Obama), cel mai important aspect discutat şi cu impact la nivel global a fost sistemul de securitate al regiunii vestice a planetei. Ieri, duminică 14 aprilie, Preşedintele Columbiei (cel care a condus reuniunea la nivel înalt) a conchis că lupta împotriva criminalităţii organizate se poate realiza doar printr-un sistem de securitate continental.
“Aş putea spune că acest summit a fost un summit al dialogului şi al sincerităţii”, a spus Juan Manuel Santos în discursul său de închidere, făcând o aluzie diplomatică la virulenta politică a Argentinei (cu privire la Insulele Malvine), reprezentată la această reuniune de doamna Kirchner care a părăsit în mod intempestiv summit-ul (înainte ca acesta să se termine) denotând, de fapt, starea “beligerantă” în care se află Argentina alături de Cuba, Ecuador, Bolivia, Nicaragua şi Uruguay şi alte ţări care susţin cauza Guvernului de la Buenos Aires. Un gest asemănător a făcut şi Bolivia, părăsind summit-ul înainte de finalizarea lucrărilor. Tot în acest registru se încadrează şi anularea discuţiilor bilaterale dintre Columbia şi Brazilia care nu au mai avut loc din dorinţa Braziliei, conform surselor prezente la summit.
Sistemul inter-american de securitate, în care Mexicul are un interes deosebit (ceea ce poate denota capacitatea slabă a Guvernului mexican de a administra criminalitatea internă, în special cea referitoare la narcotrafic), a fost punctul central al discuţiilor, mai ales că un astfel de sistem nu poate neglija diferitele petiţii teritoriale ale Argentinei, Boliviei etc. Preşedintele Mexicului a declarat că un astfel de sistem realizat cu ajutorul OSA se va face pe baza experienţei şi a informaţiilor furnizate de ONU în ceea ce priveşte crima organizată. Sistemul (teoretic) va fi gata până la finele acestui an, avându-şi sediul central în Mexic.
Problema Insulelor Malvine a revenit spectaculos în atenţia opiniei publice internaţionale în ultimii ani, iar Regatul Unit nu a facut altceva decât să-şi reafirme cu tărie (prin intermediul exerciţiilor militare din Atlanticul de Sud) suveranitatea faţă de acest teritoriu strategic. A fost mai mult decât vizibil faptul că Preşedintele Columbiei a încercat să reducă problematica argentiniană pentru că aceasta ar fi putut “arunca în aer” întreaga reuniune şi că plecarea “neprotocolară” a liderului argentinian de la summit a fost un semnal diplomatic destul de puternic.
Sistemul de securitate ar putea reprezenta şansa ca acest summit să nu fi fost ultimul, în condiţiile în care membrii ALBA au anunţat oficial că lipsa Cubei de la reuniunea din Panama în 2015 va atrage după sine şi retragerea tuturor membrilor ALBA din cadrul acestor lucrări. Mexicul şi Brazilia, puterile de facto ale Americii Latine au fost rezervate în exprimarea unor poziţii publice cu privire la cazul Cubei. O interpretare ceva mai dură a acestor evenimente poate indica dezacordul (sau teama) anumitor ţări de a face parte dintr-un sistem de securitate în care Statele Unite să deţină indirect controlul. Spre deosebire de Europa, unde statele cedează din suveranitate în favoarea acţiunilor şi instituţiilor comune, America Latină rămâne profund enclavată în ceea ce se poate numi naţionalism sau, mai bine spus, patriotism.