Cu 2736 lucrări științifice,  3000 de participanți din 78 de țări, 10% din Mexic și 90%  din alte țări, cel de-al  67-lea Congres  Internațional de Astronautică care a avut loc la sfârșitul lui septembrie în Guadalajara, Mexic, sub moto-ul “Să facem Spațiul accesibil tuturor țărilor”, a fost un mare succes.

Prunariu consideră că ”acest congres a excelat prin reunirea celor mai mulți dintre managerii marilor programe spațiale din lume, publice si private, a șefilor agențiilor spațiale și a numeroși oameni de știință din domeniu, care au prezentat programe actuale și de viitor din domeniul cercetării si explorării spațiului cosmic apropiat  și îndepărtat de planeta noastră. Congresul s-a remarcat, de asemenea, prin accentul pus pe importanța explorării spațiului în a educa și inspira tânăra generație”.

“Sigur că explorarea Spațiului are legătură cu geopolitica, dar și cu ADN-ul nostru”, a spus  Jan Woerner, șeful Agenției Spațiale Europene, “iar misiunile spațiale vor inspira tânăra generație și o va motiva pentru viitor”.

Lihua Zhang, manager  de proiect la DFH Satellite Co. Ltd, subsidiară a China Aerospace Science and Technology Corporation (CASC), a anunțat construcția unei serii de sateliți de teledetecție în septembrie 2015, incluzând 16 sateliți optici cu rezoluția la sol  de 0.5m,   4 cu rezoluția la sol de 0.3m , 4 sateliți radar cu rezoluția la sol de  0.5m și mai mulți sateliți care transmit imagini video. La finalul lui 2015, compania lansase  59 de sateliți.  VRSS-1 a fost primul satelit comercial de teledetecție exportat de China către Venezuela.

Programul Spațial Chinez cu Echipaj Uman China este deschis cooperării internaționale, a anunțat  Wu Yanhua, vice-administrator al Agenției Spațiale Chineze. 100 de sateliți vor fi lansați de China în următorii 10 ani, majoritatea pentru teledetecție, precum și mai multe misiuni cu și fără echipaj uman.

Richard F. Ambrose, vice-președinte al Lockheed Martin Space Systems, Ruy Pinto Chief de la INMARTEAT, și alți participanți au vorbit în cadrul unui panel despre cum se pot furniza servicii de comunicații prin satelit țărilor latine pentru a îmbunătăți accesul a milioane de locuitori din această zonă a lumii la societatea informațională.

Schimbările climatice au fost subiectul unui panel format din Roberto Battiston, președintele Agenției Spațiale Italiene, Sergey Krikalev de la  ROSCOSMOS, Johann-Dietrich Woerner, șeful Agenției Spațiale Europene,  Naoki Okumura, președintele Agenției Spațiale Japoneze, Sylvain Laporte, președintele Agenției Spațiale Canadiene, care au prezentat rolul misiunilor spațiale în contracararea acestui fenomen.

Sylvain Laporte a anunțat prima misiune cu SUA, OSIRIS-REx, menită a reveni cu mostre de pe asteroidul Bennu, care va răspunde la întrebări legate de formarea sistemului nostru solar, despre cum a apărut viața de Pământ, și cum putem evita impactul cu asteroizii.

Charles Bolden, administrator la NASA, a informat că  NASA lucrează în prezent cu mai multe națiuni pentru prima misiune pe planeta Marte. India a fost prima țară care a ajuns la Marte cu o sondă cu un cost de multe ori mai ieftin decât variantele americane, de exemplu. În prezent, NASA lucrează cu  India pentru explorarea atmosferei inferioare, cu Emiratele Arabe Unite pentru atmosfera medie, iar NASA va explora atmosfera superioară. Scopul Emiratelor Arabe Unite este  ca sonda lor Amal (Speranța, în arabă) să ajungă la Marte în 2021, pentru a coincide cu cea de-a 50-a aniversare a EAU.

Bolden a anunțat de asemenea că următoarea selecție de astronauți la NASA va avea loc în 2017 și sunt deja 18000 de candidați inscrisi. A mai menționat proiectele comune derulate de NASA  cu alte țări și a menționat Nigeria, una din cele mai sărace țări ale lumii, unde se speră ca proiectul cu NASA să „inspire tânăra generație să studieze știința”.

Mikhail Kornienko, cosmonaut în cadrul misiunii de un an pe Stația Spațială Internațională unde a petrecut 340 zile cu Scott Kelly, a continuat experimentele ruse din anii  1980 și 1990 pe stația spațială  MIR, dar cu tehnologie avansată de data aceasta, și a spus că s-a oferit voluntar pentru acea misiune  “din pură curiozitate”! și pentru că a înțeles că va conduce la avansul explorării cosmice: “Am învățat enorm de mult! Acum știu ce sfaturi să dau astronauților care se vor duce pe Marte. Și m-am recuperat foarte repede, în câteva săptămâni, a doua zi după revenire am înotat 1 km!”. Întrebat care este cea mai frumoasă amintire din acea misiune, el a răspuns: “Scot Kelly”, iar publicul a izbucnit în aplauze.

Kornienko a subliniat că ”succesul unei misiuni spațiale depinde de componența echipajului…Dar oricum, nu am observat limite cognitive sau probleme de interpretare greșită  în spațiu …”

Michael B Stenger, cercetător la NASA, a prezentat studiile NASA privind schimburile de fluide în organism, necesare întrucât au loc modificări structurale și funcționale ale ochiului la astronauți și le este afectată vederea, chiar și în timpul zborurilor de scurtă durată, iar unele modificări devin permanente din cauza creșterii tensiunii intracraniene. NASA a început să analizeze cauza, dar și alte modificări ce au loc în corpul uman. De exemplu, permanenta plutire în imponderabilitate și imposibilitatea de a sta în picioare timp de luni de zile și chiar un an poate conduce la afecțiuni ale oaselor și mușchilor.

Și William H Gerstenmaier de la  NASA a vorbit despre cercetările  făcute asupra corpului uman și despre protocoalele prin care se asigură recuperarea astronauților. “Dacă Mikhail Kornienko spune că s-a recuperat repede, înseamnă că protocoalele sunt eficiente și este încurajator să vezi că organismul uman rezistă mai mult de cele 180 de zile pentru care noi dețineam deja date. Am avut de asemenea avantajul neașteptat de a face cercetări pe doi astronauți gemeni, Scot și Mark Kelly, Scot a mers în spațiu, iar Mark a rămas pe Pământ, și am putut face comparație” .  Gerstenmaier a atras atenția că pe Stația Spațială e multă circulație și interacțiune umană, iar călătoria spre Marte va implica multă izolare. Nava spațială va avea dimensiuni mici, iar în prezent oamenii de știință lucrează  pentru a concepe echipamente cu design compact pentru astronauții care se vor afla la bord.

Un alt panel a discutat despre Satul Lunar și Călătoria pe Marte, care se doresc a fi accesibile tuturor.

Igor Komarov, șeful  ROSCOSMOS din Russia, a menționat și el Satul Lunar printre obiectivele Federației Ruse. A informat despre misiunea comună cu Agenția Spațială Europeană,  în martie 2016, ExoMars, lansată cu racheta rusească Proton de pe cosmodromul Baikonur, și despre construirea noului cosmodrom în Estul Îndepărtat al Rusiei care se dorește a fi printre cele mai avansate din lume.

SPACEnter, experimentul ce implică 4 subiecți și 180 de zile pentru  CELSS – sistemul ecologic controlat de suport al vieții) este derulat de China în noua facilitate științifică de la Institutul Spațial din Shenzhen, în sudul Chinei. Pe baza unor tehnologii de generația a treia, studiul va analiza efectele simultane ale sistemului fizico-chimic regenerativ și bioregenerativ de suport al vieții pentru a evidenția principiile variațiilor dinamice ale corpului uman în cadrul CELSS și pentru a dezvolta noi tehnologii care să susțină echipaje formate din mai multe persoane și care au durate mai mari ale misiunilor.

Harold A. Weaver, cercetător în cadrul proiectului New Horizons de la Universitatea Johns Hopkins, a fost desemnat de NASA în noiembrie 2001 pentru a conduce prima misiune de recunoaștere in situ a planetei Pluto și a centurii Kuiper. Nava New Horizons a fost lansată în ianuarie 2006 și a zburat la 12500 km deasupra suprafeței lui Pluto la 14 iulie 2015, derulând 7  experimente științifice sofisticate, utilizând o putere de doar 30 W ce  implică imagistică pancromatică și color, imagistică în ultraviolet și infraroșu, senzori de plasmă și particule cu sarcină, și experiment de măsurare a prafului cosmic.  Aceste experimente au permis explorarea detaliată a sistemului solar și a planetelor mici cu suprafețe volatile.

Jonathan I. Lunine  de la  Universitatea Cornell a prezentat explorarea planetei Saturn, mai exact a sateliților săi, Titan și Enceladus, pentru a studia apariția vieții de la pre-biotic, în context geologic dinamic, până la habitabilitatea actuală a oceanului sărat.  Astrodinamica a permis accesul la Enceladus prin utilizarea gravitației lui Titan, iar misiunea Cassini a demonstrat cum se pot derula operațiuni pe Saturn.

Monitorizarea, înlăturarea, deflecția și exploatarea asteroizilor fac  obiectul de studiu al rețelei Stardust.  Massimiliano Vasile de la  Universitatea Strathclyde din Scoția,  Giovanni Gronchi de la Universitatea  Pisa și alți participanți au explicat activitățile acestei rețele ce include 20 de membri dintre care Agenția Spațială Europeană,  companii cum ar fi Airbus DS și Deimos, observatoare naționale cum sunt Paris și  Belgrad, universități ca Tor Vergata, Pisa, Politehnica din Madrid, Southampton, Munchen,  DFKI din Bremen și Arizona.

Varietatea de subiecte și prezentările privind ultimele evoluții ale activităților spațiale care îți taie respirația, precum și personalitățile inspiraționale care au participat la congresul de astronautică din Guadalajara vor rămâne în memoria participanților.

Faptul că ființa umană poate face minuni prin cercetare avansată în scopuri pașnice este confirmat de o poveste spusă de Wanda Sigur, vice-președintele departamentului Civil al Lockheed Martin: „În 1959, o revistă de știință pentru toți din SUA scria că cel mai curând omul va ajunge pe Lună în  anul  2000. În 1961, Gagarin ajungea în Spațiu, iar în iulie 1969, Buzz Aldrin și Neil Armstrong ajungeau pe Lună! Următorul moment definitoriu va fi Marte. Într-o zi, vom duce în siguranță prima navă pe Planeta Roșie după 9 luni de călătorie în întunericul spațiului interplanetar….”.

  67-lea Congres Internațional de Astronautică, geopolitica spatiului cosmic, guadalajara, mexic, prunariu